Ioana Hincu

Opiniile contează! Din gandologia imparțialității și expertologia eticii și constituționalității

In Solutii on Mai 6, 2014 at 11:36 pm

In atentia oricarui comentator preocupat de problema Basescu-tricou- PMP-Udrea-campanie si nu numai:

Hai sa facem ceva inedit: sa gandim (vorba lui Thomas Sowell). Apelul ii include si pe (de)formatorii de opinie publica consacrati (inclusiv pe cei “de bine” sau “de dreapta”) care, cu ingrijorare constat, au pierdut in ultima vreme obiceiul asta si perspectiva. Cu alte cuvinte, e un apel adresat tuturor gandologilor impartialitatii si expertologilor eticii si constitutionalitatii. Caci nu stiu cum se face, dar tocmai acum, intr-o perioada critica (electorala), intr-un an critic (decisiv pentru noi si viitorul nostru institutional, pe termen mediu, daca nu lung), intr-o conjunctura politica interna si internationala tulburatoare, parca le-a luat Dumnezeu mintile multora (a se citi discernamantul, perspectiva si responsabilitatea de formatori de opinie publica). Furati de propriile interese imediate (financiare, audienta) sau idiosincrazii, nu mai judeca. Tocmai acum. Nu-i a buna.

Precizare: la alegerile europarlamentare nu votez PMP, ci PDL; si nu pt ca e PDL minunat, nici pentru ca am o problema cu Basescu, ci pentru ca PDL are cel putin un candidat pe loc eligibil care imi satisface toate criteriile euro-electorale (lucru rar): Monica Macovei. Iar rational, logic, mi se pare sa votezi cu candidatul care iti satisface cele mai multe criterii, indiferent de ce-ti spune sa faci unul sau altul.

Revenim la chestiune. Iata cateva repere de avut in vedere in dificilul (iata) proces de gandire critica, politica, electorala, institutionala si constitutionala. Repere utile atat in chestiunea susamintita (subiectul, sau mai degraba barfa zilei), cat si pe viitor:

A) Despre ce prevede (permite/interzice) constitutia(dedicatie tuturor sfertodoctilor care, in lipsa de argument isi sprijina idiosincraziile pe carja constitutionalitatii/neconstitutionalitatii, concept care le scapa);

1.E stupid sa pretinzi unui politician sa fie impartial, fie si cand e presedintele tarii. Politica e o activitate eminamente partinica: promovezi o politica sau alta, optezi si te raliezi politicilor si practicii unui partid sau altul, ale unui politician sau altul, ale unei figuri publice sau alteia, ale unor institutii publice sau private. In acelasi timp, implicit (nu le promovezi) sau explicit (le combati), te pozitionezi, impotriva politicilor si practicilor celorlalti. A face politica asta inseamna: a fi prin excelenta partinic, nu impartial.

De asta, Constitutia Romaniei nu impune nimanui, cu atat mai putin vreunui politician, obligatia de impartialitate politica. Nici presedintelui nu-i impune obligatia asta. Nu se poate. Ar fi de o stupiditate stelara: cum sa-i interzici unui politician ales sa faca politica? cum sa pretinzi ca presedintele nu e politician?

2. Constitutia noastra interzice presedintelui sa fie membrul unui partid politic (o prevedere discutabila dpdv al logicii in care se desfasoara atat alegerea unui presedinte, practic imposibila fara sustinerea unor formatiuni politice, cat si activitatea lui politica ulterioara; dar asta-i alta discutie). Art. 84 alin 1. Atat.

3. Constitutia prevede ca presedintele are rol de mediator intre puterile statului (legislativa, executiva, judecatoreasca) si intre stat si societate (autoritati publice si cetateni) – art. 80, alin. 2, teza a II-a. Presedintele NU are, conform Constitutiei, rolul de mediator intre formatiuni politice, cu atat mai putin intre formatiuni politice aflate in campanie electorala – asta-i treaba realizatorilor de emisiuni tv cu politicieni in campanie.

Cand mediaza intre varii formatiuni politice parlamentare (alese) in vederea formarii guvernului, asta inseamna ca mediaza intre doua dintre puterile statului, respectiv legislativa (parlament) si executiva (guvern). Chiar si atunci, functie de programul lui politic (pe baza caruia a fost ales) are tot dreptul ca, in limitele institutionale trasate de Constitutie, sa prefere o grupare politica sau alta, un program politic sau altul. Nu, nici atunci nu este impartial. Iar toate astea nu contravin si nu sunt catusi de putin incompatibile cu interesul public, general. Dimpotriva. Asa se realizeaza controlul reciproc (checks and balances) intre puterile statului.

4. Constitutia nu interzice (ar fi culmea) presedintelui sa isi exprime public preferinta pentru politica unui partid sau altul, pentru un politician sau altul, aflat sau nu la guvernare. Faptul ca o face nu contravine automat interesului public general, nici macar constitutiei. Exista o singura situatie in care ar putea cotraveni: aceea in care presedintele sustine (prin acte de putere specifice exercitiului functiei prezidentiale) o politica/politician care abuzeaza ori incalca legea fundamentala sau ar instiga la incalcarea ei. De ce? Pentru ca presedintele are, printre altele, si rolul/obligatia de a “veghea la respectarea Constitutiei” (art 80 alin. 2 teza I)

5. Constitutia garanteaza oricarui cetatean, inclusiv presedintelui, doua drepturi eminamente non-impartiale: dreptul la libera exprimare publica a optiunii electorale (da, dreptul asta e inclus in dreptul fundamental la libera exprimare) si dreptul de vot. E imposibil sa ai o optiune electorala impartiala. Parol. Ori votezi pe unul din candidati (daca votezi mai multi e nul votul), ori nu votezi deloc. Optiunea e libera, ca si exprimarea publica a optiunii, si apartine inclusiv Presedintelui Romaniei, cata vreme are (obligatoriu) cetatenie romana.

B) Despre dimensiunea etica a declaratiilor si gesturilor electorale ale presedintelui (dedicatie expertologilor moralei neamului);

Incep prin a spune ca, si daca ar fi asa (imoral), sanctiunea e la urne: optezi pt altcineva. Sa vedem insa daca este sau nu moral gestul presedintelui de a sustine public un politician sau altul.

Se infiereaza public (ba aud ca si incrimineaza – s-ar fi depus chipurile niste plangeri, inclusiv penale) faptul ca presedintele poarta tricouri cu partidul lui preferat (PMP) si zice ca ar vota-o pe Udrea daca ar candida la presedintie. Se folosesc cuvinte tari. Se invoca norme legale (sincer, habar n-am care, de abia astept sa mi se indice). Se invoca norme “etice” (e imoral, e necinstit): se foloseste de pozitia sa de presedinte, de expunerea (vizibilitatea) aferenta, in favoarea unora.

Bun. Ca Antena3, anti-basistii obnubilati si clasici, fanii Ponta-PSD si ai adversarilor consacrati ai lui Basescu bat campii, nu-i vreo surpriza. Ca cei care, argumentat (eu de exemplu) sau nu, se enerveaza cand vad ca o sustine pe Udrea (o optiune proasta si pt credibilitatea lui) sau au nemultumiri cu privire la multi politicieni PMP (am o lista intreaga de prestatii jalnice, incepand cu Cristian Preda) e omeneste.

Ce nu e insa in regula e sa invoci dimensiunea etica pe criteriul asta: se foloseste de vizibilitatea sa de presedinte ca sa-i favorizeze electoral pe unii si-i defavorizeaza pe altii. Nu e in regula pentru ca e dubla masura etica aici. Pentru ca n-am auzit de partea oamenilor “de bine” sa se fi suparat cand presedintele critica PSD sau Ponta. Asta convine. Au, cel mult (puritanii limbajului) obiectiuni stilistice (in fine, i-as intreba cat de pur si elevat le e lor limbajul cand il critica pe Ponta; public; la ziar; dar nu-i intreb, asta-i alta poveste; i-as intreba si cat de eficienti sunt ei, stilistii elevati, ca impact la public; dar si asta-i alta poveste).  Insa deranjeaza cand dintre partidele de opozitie opteaza pentru unul singur (ii defavorizeaza pe ceilalti).

Pai ce facem, stimati expertologi ai eticii si impartialitatii? Aplicam dubla masura? Cand critica pe aia care nu ne convin, e-n regula ca se foloseste de expunerea pozitiei sale prezidentiale; e moral. Cand ii sustine, pe aia care nu ne plac (si poate ca avem dreptate), dar care oricum sunt preferabili astora de-alde Ponta (au limite), profitand de aceeasi pozitie de mare expunere publica si mediatica e imoral. Care-i norma etica, reperul unic moral: placerea/neplacerea noastra personala? Ne convine/nu ne convine cum se foloseste de expunerea lui mediatica? Grea de tot etica functiei prezidentiale in campanie electorala.

Concluzie:

Orice cetatean liber, de la presedinte si formatori de opinie publica, pana la ultimul analfabet, are garantat (inca) in tara asta dreptul la libera exprimare, dupa cum il taie capul. Prin urmare, vorbiti, criticati, injurati pe cine si cum poftiti. Insa luati aminte: opiniile conteaza si au consecinte. Ele (de)formeaza opiniile si optiunile altora. Adica optiunile publice. Adica modeleaza societatea.

Asadar, vorbiti, dar nu uitati ca si vorbele, nu doar faptele, au consecinte. Vorbele gresite au consecinte gresite: buimacesc lumea, si asa lipsita de criterii, si asa dezobisnuita sa gandeasca autonom, critic.

Prin urmare nu mai invocati si abuzati criterii pe care nu le aveti. Lasati etica si constitutionalitatea, daca nu le stapaniti. Sunt grele. Spuneti pe sleau ce nemultumiri aveti, in regula. Dar asumati-va totodata conditia (omeneasca) de cetateni pareristi in libertate. Ca asta sunteti si ramaneti, cata vreme nu ganditi si nu va exprimati responsabil, pe criterii solid intelese (chit ca unii se prezinta public drept analisti/jurnalisti). Asumati-va totodata (constientizati adica) si consecintele: cu cat sunt mai gresite opiniile publice, cu atat mai gresite vor fi optiunile publice si societatea in care traiti.

Si, desigur, nu in ultimul rand, ilustrii formatori de opinie publica ar trebui ca inainte de-a alerga dupa audienta sau de a-si exhiba varii idiosincrazii, sa ia in calcul momentul si contextul: unul istoric si politic extrem de dificil. Ar fi cazul sa faca un efort (da, e greu) de a se ridica la inaltimea lui. Ceva mai multa reponsabilitate si mai mult discernamant s-ar impune, acum mai mult ca niciodata.

Recomandare:

A scris ieri Dragos Aligica “E momentul sa aratam discernamant.[…]Ce spunem si ce promovam in discursul si dezbaterea publica, ce perceptii si ce atitudini incurajam, conteaza. Trebuie sa intelegem ca in acest moment Romania este deja in plin razboi psihologic, indiferent de ce face si ce vrea Occidentul de la viata.” Restul aici: https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/552281801549518?

Teme de reflectie:

Ce alt comunicator cu impact public considerabil (vorbim de milioane de alegatori), care sa poata contracara eficient impactul public al lui Ponta, cunoasteti, in afara de Traian Basescu?

Si adresez intrebarea in special puritanilor eticii prezidentiale si discursului prezidential, impreuna cu urmatoarele: v-ar conveni sa nu spuna public nimic, acum, in an electoral, despre niciun candidat/partid? sa nu mai zica nimic de PSD-Ponta? O fi bine? O fi util? O fi practic? O fi in interesul nostru, al publicului larg, al neamului in general? Stiti voi pe cineva care face treaba asta (critica guvernarii) mai eficient? Cu impact mai larg eventual?

Reminder:

Inamicul public numarul 1, al nostru, al tuturor (inclusiv al alora care nu-si dau seama si voteaza PSD), in caz ca ati uitat, e PSD-Ponta-actuala guvernare. Nu, nu e Basescu . Afara de cazul in care de dragul gandologiei impartialitatii ati cazut in capcana consacrata de A3 si trustul lui Voiculescu, cea cu „Basescu e capul tuturor rautatilor”.

Update 8 mai:

Ieri, premierul Romaniei, vesnic aberantul (impostorul, plagiatorul, mincinosul) VVPonta i-a acuzat public pe Mircea Mihaies si HRPatapievici de „fascism”. In 2011 si 2012, i-a acuzat, la fel de aberant, si pe altii – Adrian Papahagi, Monica Macovei, Sever Voinescu, Cristian Preda. Toti adversari politici sau de idei. Pe toti i-a acuzat, in varii ocazii si de lipsa de patriotism, de aniromanism Si presa a preluat. Si unii au preluat cu seriozitate (A3 o face probabil, in continuare; aud ca si pe la Realitatea tv, domnul Rogozanu, samd). Ce vreau sa spun, apropo de opinii gresite, cum se propaga in constiinta publica si ce consecinte pot avea. Scria recent Horia Roman Patapievici:

„N-au fost singurii. Un jurnalist foarte influent, Cristian Tudor Popescu, a considerat şi el că “aşa nu mai merge” şi, pe prima pagină din “Adevărul” – care vindea pe vremea aceea între 200.000 şi 400.000 de exemplare, o epocă în care, să nu uitaţi, “România Mare” vindea 500.000 de exemplare -, am fost denunţat ca fiind un om lipsit de sentiment patriotic şi, mai mult, lipsit de sentimente umane pur şi simplu. El argumenta în felul următor – “Dom’ne, nici mie nu-mi plac multe lucruri de la poporul ăsta, dar eu măcar îl iubesc. Dar Patapievici nu-l iubeşte“. Şi-am fost denunţat, prin urmare, ca ăla care nu-l iubeşte pe poporul român.

Ei bine, acest denunţ făcut pe prima pagină a unui ziar care se vindea în sute de mii de exemplare, plus figura mea juvenilă, cunoscută de la emisiunile lui Iosif Sava, a produs următoarea întâmplare. Mă întorceam de la piaţă, cu două sacoşe în mână. Tudor, băiatul meu, era în stânga, iar soţia mea, în dreapta. Era duminică. Un cetăţean – nu părea agresiv – s-a uitat la mine şi mi-a spus: “Sunteţi domnul Patapievici?”. Şi eu, prost, am zis “Da”. “- Atunci meritaţi asta”. Şi m-a scuipat în faţă. Experienţa este interesantă. Pentru cei care nu au primit vreodată o flegmă cleioasă pe obraz, ca să simtă cum se scurge pe buze şi cum trebuie, cu mâna ta, să iei chestia aia de pe faţa ta şi s-o înlături, lucrul merită menţionat pur şi simplu pentru a înţelege încărcătura morală a acestui act.

El s-a repetat – cauza fiind, de data asta, Antena 3 – acum un an şi ceva, într-o piaţă. Ăsta nu mi-a mai spus nimic: lucrurile erau de la sine înţelese că sunt cineva care merită expus oprobriului public prin flegmă. Ăsta nu m-a flegmat pe faţă, ci pe haine. De ce vă spun acest lucru? Pentru că presa are consecinţe. Are consecinţe nu numai asupra politicienilor, ceea ce e bine, ci şi asupra oamenilor, atunci când ei sunt într-un anumit fel zugrăviţi ori denunţaţi ori calomniaţi. Presa are enorme consecinţe.”

Deci, retineti: opiniile conteaza, ele penetreaza constiinta altora, in constiinta publica, si au consecinte. Opiniile gresite au consecinte gresite. Unele tulburatoare. Iar opiniile odata intrate in constiinta publica gresit, gresit se si transmit mai departe, uneori la distanta de generatii. Aviz in special formatorilor de opinie publica.

 

Anunțuri
  1. Apropo de impartialitate :
    In anii ’50, intr-o comuna, era instructor de partid (asa i se spunea la tara activistului pecere) un gitan (stiu ca acest cuvant nu este discriuminat nici la noi). Ca sa-i faca pe sateni, mai ales pe tineri sa nu sarbatoreasca asa cum trebuie Pastile, tovul organiza in acea zi un concurs de porumbei. Tovul avea o porumvita alba , care castiga in fiecare an. Un hatru de taran a antrenat tot anul o cioara pe care tovul a admis-o in concurs, ne putand avea replica in fata sateanului : „e si ea pasare nu ?” ; „si ce daca-i neagra, aveti ceva cu negrii ?” In timpul concursului cioara o mai lua inaintea porumbitei.
    Tovul le incuraja astfel: ” ‘aide porumbita mea ! … ‘ai si dumneata !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: