Ioana Hincu

Harta roșie. Așa nu se mai poate.

In Solutii on Mai 27, 2014 at 8:27 am

Motto: “Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu duhul înțelegerii, prostia, măcar de la un punct încolo, e păcat; păcat de slăbiciune și  de lene, de nefolosire a talentului” Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii

Să fim prin urmare lucizi și onești cu noi înșine, fără să ne punem cenușă în cap: alegerile de duminică au fost un nou eșec democratic. Harta rezultatelor (pe link la final; mai roșie ca niciodată) și prezența la vot (puțin peste 30%) o demonstrează. Este al doilea eșec răsunător și ingrijorator după cele din 2012.

Ce-i de făcut? Politicieni au de reconsiderat (inteligent de data asta) și strategiile, și mesajele, și erorile, și trebuie să se regrupeze. Altfel. E treaba lor.

Dar avem și noi de făcut ceva: să înțelegem că și la noi, la “popor” există o problemă, e mare, și suntem datori să o rezolvăm. E vorba de morala neamului. Pe moment suspendată. A devenit fenomen și patologie socială. Care afectează și exercițiul cetățenesc, civic și politic. De exemplu votul.

Dacă nu înțelegem și asumăm corect problema asta, n-o vom rezolva niciodată. Reiau așadar ce spuneam anul trecut (pentru că evident nu s-a înțeles) și rog atenție (e timpul):

https://ihincu.wordpress.com/2013/08/04/revolutia-castigatoare-nu-poate-fi-decat-morala-iii-misterul-democratiilor-de-succes/

Așa se construiesc democrațiile de succes, nu de eșec. Redau aici doar un fragment (parte a soluției) în legătură directă cu exercițiul  recent al votului (duminica 25 mai 2014),  cu  absența masivă de la vot  sau cu felul în care cei prezenți la urne l-au exercitat, cu incapacitatea majorității românilor actuali de a înțelege importanța acestui instrument, care este și rămâne temelia democrației moderne, liberale:

“Oamenii sunt calificați pentru libertăți civile în exact aceeași proporție cu dispoziția lor de a pune lanțuri morale peste propriile porniri, în proporția în care dragostea lor de dreptate/justiție este deasupra rapacității lor, în măsura în care soliditatea și seriozitatea înțelegerii lor este deasupra vanității și aroganței, în măsură în care sunt dispuși să asculte mai degrabă sfaturile celor înțelepți și buni, decât lingușelile ticăloșilor.” Edmund Burke 1791.

 Rămâne valabil oriunde, oricând.

După cum rămâne valabil și faptul că, deși în 2012 aceste neînțelegeri majore ne-au adus în pragul dezastrului democratic (care continuă, iată), tot nu se înțelege de către mulți (absenți plus cei care votează greșit, cu PSD) unde ne aflăm. Ne aflăm  aici:

1.Dispoziția noastră românească de a ne autocenzura moral pornirile (furii, invidii, rapacități, emoții eratice) e firavă.

2.Dragostea noastră de dreptate/ justiție e discutabilă și se raportează de regulă strict la contextul emoțional – individual. Avem un simț acut ( ba chiar anapoda) al nedreptății suferite personal (dreptatea mea și doar a mea, dincolo de criterii general, etic si legal valabile). În schimb nu ne este deloc clar ce-i just/injust în mod obiectiv, principial și în general.

3.Despre soliditatea și seriozitatea înțelegerii realității sociale, politice și economice, la noi nu poate fi vorba decât rarisim. Vanitățile ne imunizează față de critica rațională. Aroganța, suficiența, ne feresc de cunoașterea fundamentală, principială. Să adaug aici că din vanitate și aroganță, puțin ne păsa de cei înțelepți și mai buni? Sau că-i preferăm oricând pe cei care ne spun ce vrem să auzim, nu ce este? Mai are rost să reiterez și faptul că la o populație de 20 de milioane, anul trecut s-au recenzat 870.000 de analfabeți per neam? Că asta nu-i împiedică să voteze? Că și pușcăriașii votează? Adică acei cetățeni considerați un pericol social și tocmai de aceea izolați cu gratii de societate, dar lăsați în schimb să contribuie prin vot – universal, deh – la destinele ei.

De unde opiniile și deciziile strălucite prin absurdul lor, pe care le exprimăm la nivel majoritar, de neam.

Vedeți așadar, nu democrația-i de vină că eșuează. Nu libertatea e cauza eșecului ei. Noi suntem și deficiențele noastre.

Așa nu se mai poate. Chiar nu se mai poate. Trebuie să începem odată, perseverent și masiv, reconversia civică și morală.

Uitați-vă (pe linkul următor) la harta asta (roșie aproape toată) și vă veți convinge că trebuie, că așa nu se mai poate: așa ceva, așa o distribuție teritorială PSD nu s-a mai întâmplat în România din 1990 (Ion Iliescu a câștigat atunci 85% din voturi, FSN 66%).

Atunci a fost o aberație. Oarecum scuzabilă – de abia ieșisem din dictatură, aveam televiziune unică, de stat, Ion Iliescu (în viață, 84 de ani, și foarte activ zilele astea) preluase toate fostele structuri ale nomenclaturii și securității PCR, împreună  cu metodele de manipulare.

Atunci,  deși muriseră oameni în revoluție (și urmau să mai moară, la mineriade) încă nu eram liberi, încă nu aveam acces liber la informație și, poate, nici înțelegerea ei. Și sigur nu aveam exercițiul libertății și exercițiul democratic. Eram la început.

 Au trecut însă 25 de ani de atunci. Să te întorci de bună voie, liber și nesilit de nimeni, în aberație, acum, în epoca internetului și accesului liber la informație, este inadmisibil.
 
Priviți așadar harta asta, culoarea ei, și reconsiderați datoriile pe care fiecare din noi le avem, atât față de noi înșine, cât și față de cei care și-au sacrificat (la propriu) viața pentru ca noi să trăim în democrație, nu în tiranie, în libertatea, nu în lipsa ei:
http://www.hotnews.ro/stiri-europarlamentare_2014-17358864-harta-interactiva-rezultatele-finale-ale-alegerilor-europarlamentare-2014-fiecare-judet-din-tara.htm

 Poate fi înfrântă această nenorocire roșie, PSD? Această plagă națională, a imposturii, mediocrității, tiraniei partidului-stat și corupției instituționalizate? Categoric. Cum? Simplu: exercitându-ne inteligent  (da, există opțiuni, trebuie doar să ne punem mintea la contribuție) dreptul de vot împotriva candidaților roșii. Ori de câte ori se ivește ocazia. Ceea ce nu s-a întâmplat nici în 2012, nici acum. Prin urmare, se vede treaba că pentru noi nu e simplu, că avem probleme mari nu doar la clasa politică, ci și la noi înșine, la morala și mintea neamului.

Așadar avem de dat o luptă. E lungă și grea. E și cu noi, și cu ei (PSD). E  și a politicienilor de opoziție la PSD, și a noastră – unii fără ceilalți nu putem. Dar trebuie dusă.  Inteligent. Zi de zi. Permanent. Și lăsată moștenire în conștiința copiilor noștri, s-o ducă mai departe, pentru ca așa ceva să nu se mai repete vreodată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: