Ioana Hincu

De ce nu-l vor partidele Dreptei Unite și Neunite pe prezidentiabilul MRU?

In Dubii on Iunie 12, 2014 at 3:16 am

Divortul partidelor de electorat

Precizez ca nu obisnuiesc sa iau ca litera de lege rezultatele sondajelor de opinie pe teme politice la care are acces publicul larg. Totusi, daca stii sa le citesti, contin indicatii utile.

Astfel, ma uit cu exasperare cum partidele parlamentare de opozitie la PSD (cel putin de opozitie declarata, respectiv PNL, PDL si PMP) tot cauta candidati de success pentru alegerile prezidentiale, si nu-i nimeresc.

Nu-i nimeresc pentru ca nu se uita unde ar trebui: la asteptarile electoratului. Exasperarea mea vine dintr-o logica simpla: accesul la putere se face pe voturi. Accesul la functia prezidentiala se face pe multe voturi. Pe mult mai multe voturi decat pot aduna de la electoratul lor captiv, prin structurile lor militante exemplar mobilizate, PNL, PDL si PMP la un loc. Si totusi, asta e ultimul lucru pe care liderii, strategii si membri vocali ai acestor partide par sa-l ia in considerare.

Daca n-ar fi dramatica realitatea (sociala, politica, economica) si perspectiva, m-as distra. Pentru ca scremerea asta cu desemnarea candidatilor are cateodata conotatii de un mare comic involuntar prin ridicol.

Dar nu e comic. Pentru ca se inscrie in ruptura dintre aceste partide si marea majoritate a electoratului. Spun asta pentru ca electoratul romanesc este de 18,2 milioane. Adica depaseste cu mult procentele pe care aceste partide, reunite, le pot mobiliza la vot, cu toate “structurile” lor – dovada rezultatele alegerilor parlamentare sau europarlamentare din ultimii ani prin comparatie cu PSD. E vorba de 70% din electorat (peste 12 milioane) care nu mai voteaza. Nu doar pentru ca nu-i intereseaza politica (pe aceia nu-i punem la socoteala). Ci tocmai pentru ca pe unii ii intereseaza, dar, dupa 25 de ani, altceva asteapta de la clasa politica.

Ori, sa-ti imaginezi ca poti casiga prezidentialele contra PSD (care are in continuare cea mai eficienta masinarie electorala, cea mai extinsa structura militanta, si cel mai mare electorat fidel sau dependent, uniform distribuit teritorial si-n paturile socio-profesionale) fara o buna parte din acest electorat pasiv (70%) contravine acestei aritmetici simple: ai nevoie niste milioane de voturi de acolo. De ce sa nu ti le atragi cu un candidat cat mai credibil si popular dinainte de turul 2 al scrutinului prezidential? De ce sa te lasi in voia sortii si a nehotaratilor (e neclar cati) care vor vota in primul tur cu candidatii de pe locul 3 si urmatoarele?

MRU, singurul prezidentiabil plauzibil pe scara larga

Cand spun “plauzibil pe scara larga”, ma refer la credibilitate si popularitate in afara bazinului electoral fidel al PNL,PDL si PMP, mai modest prin comparatie cu cel al PSD.

In contextul asta, trebuie sa admiteti ca este cel putin bizar faptul ca liderii si membrii vocali ai marilor partide ale Dreptei (ne)Unite, ignora cu desavarsire realitatea numita MRU.(Bizar, vorba vine; e de inteles ce nu le convine, dar revin la acest aspect spre final).

De ce bizar? Pentru ca MRU ramane, printre toate numele de candidati vehiculate in ultimul an (Antonescu, Iohannis, Tariceanu, Isarescu, Predoiu, Diaconescu, Udrea, Diaconu, Ponta, Maior) varianta cea mai credibila pentru marea masa de electorat pasiv, nehotarat sau dezamagit de actuala clasa politica. Sau, mai precis, pentru electoratul care asteapta un om integru si capabil sa continue (eventual mai bine) reformele initiate si sustinute in ultimii 10 ani de Traian Basescu. Respectiv anti-coruptia, justitia independenta si eficienta, domnia legii, statul de drept, modernizarea statului, sanatatea, educatia, si orientarea pro-occidentala. Includem in acest electorat si pe cei dezamagiti (total sau partial, justificat sau nejustificat) de prestatiile actualului presedinte, care insa n-ar vota niciodata candidatul PSD.

Pe ce se intemeiaza credibilitatea lui MRU? Simplu: pe cariera lui profesionala si politica.

La cariera academica, n-am auzit sa i se poata reprosa ceva. Sef de promotie la liceu, absolvent de Istorie si Filosofie la Iasi, masterat la Oxford, doctorat (pe bune, neplagiat) la Universitatea Iasi.

La cariera politica, iar n-ai ce-i reprosa: secretar de stat In MAE , ministru de externe, sef SIE, apoi sef de guvern. Activitatea la Externe a fost una onorabila (inclusiv demisia).

Iar faptul ca a fost debarcat in 2012 din functia de prim-ministru de coalitia borfasilor (USL) in frunte cu Ponta, ii face cu atat mai mult cinste, ca si opozitia vizibila si activa la lovitura de stat sau la guvernarea ulterioara USL-PSD.

Dubiile mele cu privire la popularitatea prezidentiabilul MRU

Incep prin a spune ca n-am vreo simpatie fata de MRU (fata de politicieni n-am mari emotii; exceptie unii imunzi, care imi provoaca un adanc dezgust). Ii observ si evaluez pe cat posibil la rece. In sensul asta, in 2012 eram circumspecta cu privire la sansele lui MRU de a deveni pana in 2014 un prezidentiabil suficient de popular. Adica o alternativa reala la candidatul USL, PSD sau PNL. De ce? In primul rand pentru ca sa fii presedinte reformist, in Romania de azi, inseamna sa mergi impotriva curentului majoritar, atat in ce priveste populatia, cat si clasa politica. Daca lucrul asta s-a intamplat in ultimii 10 ani, a fost, in buna masura, datorita personalitatii controversate, dar atat de necesare, a lui Traian Basescu: lider natural, carismatic, curajos, autentic si consecvent, capabil asadar urneasca o masa critica de sustinatori/alegatori pe directia unor idei care nu sunt ale lor (stat de drept, justitie independenta, Occident, NATO, UE). MRU nu este un lider natural. Nici carismatic nu este. Iar stilul sau de discurs este prea sofisticat, ambiguu, usor arogant si prea moale pentru alegatorul obisnuit. L-am urmarit de cateva ori in viu si la televizor. La tv chiar si pe mine (atenta) ma adormea prin 2012.

Parte din dubii mi-au trecut. Mihai Razvan Ungureanu a probat in ultimii doi ani ca e dispus invete, sa incerce sa compenseze ce-i lipseste in mod natural pentru a mobiliza masele, inclusiv regandindu-si stilul discursiv (vocabular, ton). Sigur, mai are, dar, pana una alta, doua au fost realitatile care mi-au mai inlaturat din dubii:

a)cresterea constanta in ultimii 2 ani in preferintele si increderea electoratului (mult peste partidul lui, FC). Asta apropo de sondaje. Crestere constanta care l-a facut sa atinga in luna mai 2014 aceasta pozitie printre potentialii prezidentiabili:

“Potrivit cercetării, într-o finală în turul doi între Ponta și Antonescu, scorul ar fi clar în favoarea primului 59% la 41%. Într-o finală cu Ponta-Iohannis, lupta ar fi mult mai strânsă: 51,7% – Ponta, 48,3% – Iohannis. Chiar și liderul Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu s-ar clasa mai aproape de Ponta decât ar face-o Antonescu: 43,4% – MRU, 56,6% – Victor Ponta.”

INSCOP mai 2014: http://www.b365.ro/sondaj-inscop-research-cine-l-ar-putea-invinge-pe-ponta-in-turul-2-la-alegerile-prezidentiale-2014_207982.html

Deci place la public. Si pare a avea, inca, potential de crestere (asta vom vedea).

b) interventia din noaptea de dupa alegerile pentru parlamentul european (25-26 mai 2014).

Atunci, in asteptarea rezultatelor (numarate, nu estimate), MRU a fost contactat telefonic de cei din studioul B1tv (Turcescu plus Banciu,Pora,Orcan).

Atunci, cu exceptia lui Sabin Orcan (singurul lucid la acel moment), toti cei prezenti in studio erau in servraj din cauza exit-poll-urilor (care s-au dovedit ulterior a fi, ca de obicei, gresite). Si tabarasera astfel pe MRU cu intrebari si comentarii care mai de care mai veninoase, isterice si suprapuse. Il scoteau (fiind singurul sef de partid care a acceptat sa intre in direct) drept marele vinovat al victoriei PSD si infrangerii “dreptei”. El era dusmanul, responsabilul de serviciu cu starea jalnica a “dreptei” si a natiunii. NU “dreapta” aia mare si neunita. Nu Ponta-PSD. (Precizare: in anumite limite era previzibil ca asta i se va intampla; toti ceilalti sefi de partide au refuzat sa intre in direct; ei stiau de ce)

Recunosc ca, dincolo de perplexitatea in fata acestui circ televizat, m-a surprins totusi coerenta, conciziunea si autenticitatea cu care MRU a tinut piept acestei isterii televizate. Nimic sofisticat, neinteligibil, fals sau ilogic, in ce spunea. Bun simt accesibil pe toata linia.

Deci poate. Daca vrea, poate sa se faca inteles si auzit chiar in imprejurari de mare adversitate. Asta conteaza pentru priza la public a unui candidat la prezidentiale.

Totusi, doar cu atat si cu micutul lui partid in spate, oricat de bine ar sta la credibilitate si capital de simpatie publica, MRU nu poate duce eficient o campanie electorala de anvergura prezidentiala si acoperire nationala. Nici ca Presedinte, ulterior, nu poate rezista in functie (precedentul suspendarilor s-a impamantenit) fara sustinere parlamentara. Iar celelate partide – atat PSD, cat si PNL, PDL si PMP, stiu asta.

De ce nu-l vor pe MRU partidele Dreptei Unite Neunite?

Fata de aceste realitati (credibilitate si popularitate suficienta, in crestere) care il recomanda drept prezidentiabil de succes, pentru un observator neinregimentat politic si lucid, intrebarea asta vine de la sine. Pentru ca pare cel putin bizar cum acest candidat nu pare sa intre in calculele niciunuia dintre liderii sau membrii vocali ai PNL, PDL si PMP.

Bizarerie care se traduce, pe scurt, asa: este evident ca, dintre toate numele vehiculate acum (nu le mai amintesc), MRU este singurul plauzibil in afara bazinelor electorale stabile ale acestor partide. Ba indraznesc sa spun ca nici in interiorul acestor nuclee electorale, propunerile partidelor nu intrunesc unanimitate, iar MRU n-ar fi de lepadat.

Atunci de ce nu-l vor?

Exista mai multe variante de raspuns.

Varianta scurta si brutala:

Nu e de-al lor. Nu are profilul clasicului oportunist sau borfas servil si dependent de partid. Cel care, fara bunavointa partidului X sau Y, nu e nimic, nu prinde nicio slujba, nicio functioara, niciun avantaj din care sa supravietuiasca sau prospere in viata. MRU sta pe picioarele lui. MRU are viata, profesie, cariera, reputatie buna si in afara oricarui partid.

Varianta mai lunga, dar la fel de contondenta:

Valorile pe care se intemeiaza MRU autentic, cred, nu declarativ, contravin fundamental celor ale establishmentului PNL, PDL sau PMP. Includ aici fara ezitare PMP, pentru ca s-a dovedit a fi, dupa ultimul congres, un mic PDL. PDLul lui Udrea, nici macar al lui Basescu. Nimic altceva sau mai mult.

Dar care sunt viziunea si principiile lui MRU care deranjeaza? Pai tocmai acelea care il recomanda drept continuator credibil al politicilor reformiste ale lui Traian Basescu, chiar si in randul celor dezamagiti de actualul presedinte, dar fideli orientarii lui reformiste.

Iar ca sa intelegem continutul viziunii lui Basescu si continuitatea, trebuie sa facem o scurta retrospectiva a ultimilor 10 ani. Si aici ma voi folosi de ce spunea Alexandru Lazescu intr-un articol recent (Basismul in epoca post-Basescu, pe link la final):

Antipatia profundă împotriva lui Traian Băsescu nu a avut la baza doar logica bătăliei de putere, pînă la urmă acceptată de toată lumea. Marea supărare a fost aceea că prin comportamentul și inițiativele sale șeful statului a încercat să elimine reguli și obiceiuri larg împămîntenite și să demanteleze extinse rețele de influență transpartinice. Noua construcție din zona opoziției pe schelet PNL-PDL, dacă aceasta se va finaliza, urmărește în fond să readucă bătălia în logica mai confortabilă a confruntări politice din perioada pre-Băsescu”.

Să ne amintim ce spunea la un moment Viorel Hrebenciuc care milita pe la mijlocul anilor ’90 pentru o formulă în care indiferent de guvernare opoziția să rămînă cu o influență rezonabilă (undeva în zona 1/3 vs 2/3). Marea supărare a fost aceea că prin comportamentul și inițiativele sale șeful statului a încercat să elimine reguli și obiceiuri larg împămîntenite și să demanteleze extinse rețele de influență. Cele două încercări de demitere (cu largă susținere parlamentară, în ambele cazuri) nu sunt deloc întîmplătoare. Sunt o reacție exact la acest tip de demers.”

“Avem de a face cu o logică tipică de establishment care pleacă de la premiza că regulile de bază nu trebuie schimbate unilateral prin alternanța la guvernare.”

Text integral aici: http://www.contributors.ro/editorial/basismul-in-epoca-post-basescu/

Aceeasi logica, tip establishment recalcitrant la reforme, este cea pentru care MRU nu este dorit de PNL, PDL si PMP. Caci, sa nu ne amagim: indiferent ce declara, adevarul e ca liderii acestor partide doresc intoarcerea la “linistea” si cooperarea netulburata, in interes de grup transpartinic, de clan si de casta. Iar cei care au contact direct cu realitatea din aceste partide stiu ca am dreptate.

Mai mult, fie si la nivel de declarativ, nu-mi aduc aminte ca in ultimii 2 ani liderii PNL sau PDL sa fi vorbit de continuarea vreuneia din reformele “regimului Basescu”. Dimpotriva: PNListii o tin in continuare cu “jos Basescu”, iar lui Blaga (a nu se confunda cu Macovei) ii place capitalismul de stat si Partidul Comunist chinezesc. Cat priveste PMPul in blugi si camasi albe al Elenei Udrea, nu se pune: reformele basesciene n-au vizat niciodata tinuta vestimentara, saltul cu parasuta, nici declaratii goale de continut gen “noi suntem adevarata Dreapta”, “noi suntem singura opozitie la PSD” – in fapt mai degraba la Macovei sau PDL. Ok, si mai ce?

Conluzia? N-am. Decat ca solutia MRU – singura reformista si continuatoare a viziunii lui Traian Basescu – pare viabila in masura in care macar unul din cele trei partide susmentionate o va accepta. Si in masura in care MRU e dispus sa-si modeleze prestatia publica in continuare. Se va intampla? Habar n-am. Dar pana la alegeri ar mai fi ceva timp, inclusiv pentru prezidentiabilul MRU sa mai invete cum sa se prezinte in fata electoratului. Iar jocurile de putere nu-s facute. Inca se joaca.

Post scriptum

In legatura cu plusurile candidatului MRU vs candidatul Iohannis, recomand si lectura atenta a articolului semnat de Cristian Campeanu, intitulat Formula succesului la prezidentiale: MRU + reduceri de taxe + justitie – Udrea:

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/formula-succesului-la-prezidentiale–mru–reduceri-de-taxe–justitie-%E2%80%93-udrea-337202

Update:

util pentru cine a uitat, via un cititor prieten, Emil M. Primavara 2012, guvernul MRU versus coalitia parlamentara a borfasilor:

http://www.realitatea.net/criza-la-guvern-ungureanu-a-parasit-sedinta-coalitiei-acuzand-presiuni-politice_926612.html

De unde retinem:

Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a ieşit supărat din şedinţa coaliţiei şi a cerut miniştrilor Justiţiei şi Finanţelor, aflaţi la discuţii, să părăsească şi ei sala împreună cu el, deoarece liderii partidelor de la putere au spus că vor veni la vot în Parlament doar dacă Guvernul decide anumite alocări bugetare.”

„Premierul le-a spus acestora că nu trebuie efectuate cheltuieli care nu se justifică şi că solicitările nu pot fi îndeplinite, dar liderii coaliţiei ar fi replicat că „pe vremea fostului Guvern se putea”, susţin sursele citate.
Potrivit acestora, lista cu solicitări cuprinde în special alocări pentru localităţile aflate în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi deputaţii şi senatorii partidelor aflate la putere.”

„Nu este vorba de sume foarte mari, ci de hotărâri de guvern cu sume mici, gen bani pentru biserici. Un interes mai mare s-a arătat pentru circumscripţiile parlamentarilor, pentru alegerile generale, decât pentru primarii angajaţi în alegeri locale”, au spus sursele citate.”

Sa ne aducem amine ca atunci, in primavara 2012,  solicitarile astea nu veneau doar din partea coalitiei parlamentare a borfasilor (USL), dar si din partea baronilor PDL, care asta ii solicitau contra mentinerii la putere (teoretic ei erau la putere, inca). MRU, in „naivitatea” lui, nu le-a dat ce pohteau (clasicele pomeni electorale), a pierdut sprijinul lor, si a picat. Le-o fi dat guvernul Ponta 1 ulterior? Nu le-o fi dat? sa-i intrebam?

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: