Ioana Hincu

România, o țara grea. Traian Băsescu și moștenirea sa (I)

In certitudini on Iunie 21, 2014 at 10:59 pm

Zilele trecute, într-un articol despre Irak și rezultatele tragice ale retragerii americane premature, mult înainte de implementarea unor principii și instituții democratice (așa cum s-a făcut în Germania și Japonia postbelică), Thomas Sowell scria: “You cannot create instant democracy like you are making instant coffee.” Nu poti crea democratie instant asa cum faci cafea instant.

Ideea fiind că reconstrucția și reformarea unei societăți ia timp. Timp care se măsoară nu în ani, ci în generații. Dacă există voință politică și civică destulă. În fond, despre asta vorbim azi.

România înainte de Băsescu

Acum 10 ani, la început de secol 21, Traian Băsescu și-a asumat o țară grea. Istoria secolului 20 stă mărturie:

În perioada antebelică și interbelică, România Mare, democratică, liberă, abia se năștea. Cultura liberală și capitalistă abia mijea. După a doua conflagrație mondială, am intrat direct în oroarea și teroarea sovietică totalitară, iar șansele noastre de progres politic, economic, civic și cultural s-au spulberat. Elitele au fost masacrate, multe la propriu, în temnițele comuniste. Morala neamului a decedat și a fost înlocuită cu cea a Omului Nou – spirit colectivizat, cu mintea pervertită la imoralitate legitimată utopic, adică la răul scuzabil în numele Binelui Comun și Iluzoriu-Egal al utopiei comuniste.

Apoi, dintr-o întâmplare și conjunctură miraculoasă a istoriei – Reagan, Thathcher și Ioan Paul al II-lea -în decembrie 1989, comunismul a sucombat în partea noastră de lume, iar noi, cu sacrificii de vieți omenești, ne-am eliberat. Fără să știm însă prea bine ce să facem cu libertatea noastră.

De aceea, 1990, în loc să fie anul începutului progresului, liberalizării și democratizării societății noastre, a fost o aberație: fostul comunist asumat, niciodată reformat, Ion Iliescu, împreună cu fosta securitate și nomenclatura totalitară, au preluat puterea.

Au făcut-o mințind, manipulând ordinar, și instigând la crimă și nelegiuire. Așa s-au instalat la putere prin vot liber, „universal”: Iliescu președinte cu 85% și peste 12 milioane de voturi, fenomen electoral unic în următorii 25 de ani. Și n-au mai abandonat. Au combinat “idealurile comunismului științific”, cele “întinate” de soții Ceaușescu (citat din Ion Iliescu, decembrie 1989), cu cleptocrația – noua clasă conducătoare formată din cei mai mari corupți moral și instituțional. Și a început noua eră a mediocrilor la putere.

Așa a rezultat „social-democrația” românească, cea a PSD, fost PDSR, fost FSN, fost PCR (Partidul Comunist Român). Care PSD a fost și a rămas până în ziua de azi cel mai mare și mai fidel votat partid românesc. Mediocritatea și corupția plac.

Folosindu-se fără limite și rețineri (vezi mineriadele), sistematic, de cele mai insidioase metode de manipulare (a legii, a puterilor publice, a mass-media, a educatiei, a mintilor oamenilor), PSD a reușit două lucruri pe cât de sinistre, pe atât de necesare pentru menținerea lor la putere:

1. au împiedicat dreapta românească, liberalismul clasic, să se nască; au infiltrat partidele istorice (PNȚCD și PNL) cu oamenii și mentalitatea lor, până la distrugere sau discreditare;

2.au desăvârșit ingineria politico-socială prin care au creat, pe de o parte, o masă critică de asistați social și dependenți de bugetul de stat; pe de altă parte, elitele economico-financiare dependente de banul public (gresit intitulate „capitalistii nostri”; asta nu-i capitalism), agregate transpartinic. Aceste două categorii sociale, deși în minoritate, au ajuns să domine societatea românească.

A durat 15 ani. 1990-2004. La finalul acestei perioade, regimul Năstase (Adrian Năstase, fost prim-ministru, actual pușcăriaș) care a guvernat în 2000-2004, a reușit să aștearnă peste țară cea mai bine organizată și de netrecut mafie politico-financiară.

Asta e România pe care, la final de 2004, și-a asumat-o Traian Băsescu. Nu era o Românie liberă și democratică, era o Românie parțial liberă, dar aproape îngenuncheată de mafia politico-economică PSD.

Viziunea lui Băsescu

Traian Băsescu a ajuns la putere în 2004 pentru că a avut o viziune de o necesitate vitală pentru această țară: mafia politico-economică (deja transpartinică) trebuia demantelată, instituțiile statului curățate de corupți și reformate, justiția întărită și eliberată de influența politică, domnia legii reinstituită, societatea (educație, sănătate) modernizată, și țara, cu totul, reorientată pe drumul către valorile civilizației occidentale – care rămâne cea mai liberă, liberală, prosperă, și avansată parte din lume.

Partidul lui Băsescu

Într-o asemenea întreprindere, nu putea reuși singur. Avea nevoie de un partid. L-a preluat în 2001 de sub tutela mediocrului politician și oportunistului fiu de nomenclaturist comunist, Petre Roman. La vremea aceea se numea PD, Partidul Democrat (aripa dizidentă a FSN). Pe care l-a preluat la 7% (rezultate alegeri parlamentare 2000), l-a transformat în PDL, l-a afiliat la PPE, și l-a adus – el, da, cu principiile, viziunea și imaginea lui, si cu o mâna de oameni – la 33% în 2008.

Cei care azi îi reproșează că PDL este aceeași mizerie cu PNL și PSD (deși nu-i chiar așa, există diferențe) să-și aducă aminte lucrurile astea: a lucrat cu “materialul clientului”, respectiv cu parte din fostul FSN, continuatorul PCR (Partidul Comunist Roman).  Și cu foarte puțini oameni, inclusiv din propriul partid, de partea lui.

Celor care încă mai cred în mitul că PDL a fost “partidul lui Băsescu” le-aș aminti un fapt recent: începutul anului 2013, alegeri interne pentru stabilirea noii conduceri a partidului. Candidați la șefia PDL: Vasile Blaga, Elena Udrea și Monica Macovei. Dintre aceștia, singura care a candidat cu o moțiune-program (Reformiștii, scrisa de niste pedelisti destepti) autentic de dreapta, conforma viziunii reformiste a lui Traian Băsescu, luptei pentru justiție și împotriva corutpiei, a fost Monica Macovei. Moțiunea Reformiștii și reprezentanta ei, au obținut sub 5% din voturile delegaților PDL. Restul de 95% din voturi au fost împărțite (la diferență mică) între Blaga și Udrea (evit să nominalizez moțiunile lor, pur demagogice). Atât.

Old habits die hard. Iar istoria și mentalitățile nu se scriu și schimbă în ani, ci în generații. Adică nu pe loc, așa cum faci cafea instant, vorba lui Thomas Sowell.

Cei dezamăgiți de PMP, trebuie, de asemenea, să-și aducă aminte că PMP, un partid mic și prematur, este, dpdv al componenței majoritare și conducerii, un mic PDL. Atât și nimic mai mult.

Electoratul lui Băsescu

Nu vă amăgiți: nu toți cei care l-au votat de două ori ca primar general, de două ori ca președinte al țării, sau l-au susținut la cele două referendumuri de demitere în urma celor două suspendări abuzive, știu să explice, coerent și consecvent, de ce au făcut-o. Nu toți i-au împărtășit viziunea.

Dar toți, absolut toți, indiferent că știu sau nu să explice lucrul ăsta, indiferent că sunt sau nu conștienți, au împărtășit măcar o parte din principiile și viziunea lui Traian Băsescu. Până și cei mai simpli și mai puțin educați cetățeni. Două exemple relevante și extreme:

Gabriel Liiceanu, despre “intelectualii lui Băsescu”, adresându-se în mai 2014, la Cotroceni, Președintelui:

“Cred că mai corect ar fi fost să se spună că dumneavoastră ați fost «președintele nostru», decât că noi am fost «intelectualii dumneavoastră». Căci în cei zece ani de mandat ați fost «președintele nostru» în măsura în care v-ați bătut pentru valorile civilizației Europei, ceea ce înseamnă ale democrației și umanismului european.” Într-adevăr, sunt convins că a-ți da votul pentru cineva care, ca președinte de țară, alege Europa, condamnă totalitarismul și promovează nașterea și consolidarea justiției este o alegere onorabilă și coerentă, în măsura în care ea se sprijină pe recunoașterea lucrurilor în care crezi.”

http://www.contributors.ro/cultura/o-ultima-precizare-despre-„intelectualii-lui-basescu”/

Ghiocel, un tânăr sub 20 de ani, dintr-un sat amărât, din Călărași, 18 iunie 2014:. „Ascultă, bre! Noi îl apreciem, şi ştii de ce?! Pentru că a mai făcut ordine. Şi nu că i-a dat drumu lu’ Angelica, da’ aşa, că a mai băgat din rechini la puşcărie. Păi, se compară cât au furat ei cu ce-a furat femeia asta?! Nu se compară. Şi dacă nu era Băsescu, un singur mahăr nu intra la puşcărie..”

Angelica este un caz social gratiat recent de Președinte; furase 25 de lalele, să le vândă, că n-avea de mâncare pentru cei 6 copii de acasă. Autoritățile au condamnat-o la 3 ani de pușcărie (mai mult decât pe Adrian Năstase, în 2012). În primele luni de detenție, fiica cea mică a Angelicăi (sugar), a murit. Cine e Ghiocel, mai multe despre ce gândesc el și consătenii, și contextul (recent, cumplit, dar relevant) aici http://www.gandul.info/politica/dupa-patru-luni-de-inchisoare-fetita-mi-a-murit-am-cerut-invoire-sa-vin-la-nmormantare-nu-mi-au-dat-angela-2-ani-si-6-luni-de-inchisoare-pentru-ca-a-furat-25-de-lalele-12695165

Despre Romania lui Băsescu si băsism, data viitoare.

(Va urma)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: