Ioana Hincu

România, o țara grea. Traian Băsescu și moștenirea sa (III)

In Solutii on Iunie 23, 2014 at 4:01 pm

În prima parte (aici https://ihincu.wordpress.com/2014/06/21/romania-o-tara-grea-traian-basescu-si-mostenirea-sa-i/) am arătat ce Românie a preluat Traian Băsescu, acum 10 ani, și cum.

În cea de-a doua (aici https://ihincu.wordpress.com/2014/06/22/romania-o-tara-grea-traian-basescu-si-mostenirea-sa-ii/) am rezumat particularitățile lui ca lider, cât m-am priceput. Ce-nseamna băsismul. Viziune, caracter, atitudine. Ale lui. Cât de rară și necesară a fost întâmplarea asta istorică în care altul n-ar fi putut să seducă plebea și să convingă intelectualitatea, atât cât a trebuit, la momentul potrivit.

Încep ultima parte cu o rugăminte: rezistați vă rog tentației de a interpreta aceste texte superficial și emoțional. Rezistați tentației de a le considera un omagiu exaltat. E doar rememorare, respect si recunostinta. E doar realitate. Una care, începând cu 2015, se va schimba. Una pe care măcar în parte, o veți înțelege prea bine: în partea pe care o veți regreta uneori, indiferent ce președinte va urma, asumându-și această Românie grea.

Băsismul nostru

Politician, elită sau simplu cetățean, a fi băsist înseamnă să înțelegi viziunea lui Traian Băsescu, greutatea ei, dificultatea realizării, și să le respecți.

Pentru asta nu trebuie să-l iubești pe Traian Băsescu. Nu trebuie nici măcar să-ți fie simpatic. Doar să-l respecți. Pentru că băsismul, indiferent că va intra doar în istorie, nu și în dicționar, reprezintă o sumă de valori și principii care merită asumate, respectate și continuate. Și nu oricum, ci așa cum a făcut Traian Băsescu: autentic, împotriva curentului, și până la capăt.

Băsismul nostru, în fond, e moștenirea lăsată de el.

România după Băsescu

Revin la portretul și ideea articolului lui Andrei Cornea din 2012, De ce a fost Băsescu indispensabil (vezi partea a doua). Suntem în 2014, și uitându-mă la ce s-a întâmplat de atunci încoace, aș spune că Băsescu a continuat să fie indispensabil. Și știind că peste 5 luni își va înceta ultimul mandat, aș adăuga că rămâne indispensabil pentru viitorul nostru ca moștenirea lui să fie continuată de următorul președinte, înainte de a fi îmbunătățită. Va fi așa? Nu știu. În noiembrie vom afla.

Între timp, închei repetând ce am spus în prima parte: Băsescu și-a asumat, în calitate de președinte, o Românie grea. Nici cea pe care o lasă în urmă nu-i ușoară. Dar e mai bună. Iar drumul spre un viitor mai bun e mai ușor de continuat pe direcția pe care, sub Băsescu, România s-a ridicat în picioare.

Viziunea lui reformistă merită continuată de politicieni, de instituții, și susținută de populație. Personalitatea lui, deși imperfectă, incomodă și paradoxală, trebuie respectată.

Ambele merită memorate. Pentru că au fost o întâmplare fericită a istoriei noastre: omul potrivit la momentul potrivit; o răsturnare benefică de parcurs, una în care puțini credeau acum 10 ani. Cine credea atunci că Năstase poate fi învins? Cine credea că va ajunge să fie pedepsit de justiție? Cine credea, în fond, că-n România ar putea exista și alt fel de justiție?

Ambele, viziunea și personalitatea lui Traian Băsescu, vor rămâne un noroc istoric pe lângă care, dacă vom trece nepăsători, istoria se va răzbuna, iar noi vom rămâne într-o veșnică și sinuoasă tranziție către extincție.

România pe care ne-o lasă Băsescu e doar un capitol. Primul capitol al drumului nostru către Occident, către civilizație avansată, către mai multă libertate și prosperitate, prin stat de drept și democrație liberală. Vom fi în stare să scriem următorul capitol, dezvoltând coerent de unde a încheiat el ? Vom fi în stare să construim, pornind de aici, o dreaptă românească și o cultură clasic liberală, capitalistă, așa cum n-am avut niciodată, nici măcar în secolul 20?

Nu știu. Pentru că cei care au perspectiva și valorile astea sunt încă puțini.Dar știu că neonorând și nevalorificând la justa ei valoare “moștenirea lui Băsescu” (relax, in niciun caz ca Udrea), nu vom reuși niciodată. Și mai știu că asta depinde în egală măsură de opțiunile noastre și de ale politicienilor care urmează. Și de justiție. Care ar trebui să însemne adevăr și dreptate, apărate cu curaj și fermitate.

Epilog

Pe cei tentați să protesteze gen tonomat – Udrea, pactul de coabitare, cum a distrus Basescu PDL, ce eșec este PMP, si alte melodii răsuflate – îi rog să se abțină, să citească atent și prima, și a doua parte, și pe asta. Și să gândească. Nu de alta, dar sunt exasperată și excedată de impecabilii cusurgii și de suficientii înțelepți de pe margini.

În 10 ani de președinție, Traian Băsescu a și greșit. Dar nu despre asta e vorba aici. Ci de a ieși din unghiul îngust și provincial din care avem prostul obicei de a privi și judeca realitatea. E vorba de a vedea limpede și de a păstra perspectiva cea mare: ce a reprezentat acest om politic pentru România, ce a realizat, cât de greu a fost, cât de important, și de ce rămâne vital ca proiectul lui să fie continuat (repet, a nu stiu cata oare: nu de Udrea; ea nu poate, nici daca vrea – nu e inzestrata, sarmana). Din perspectiva asta, eu voi rămâne băsista. Pentru mine și țara mea, o Românie grea.

În 2004, Traian Băsescu ne-a urat nouă, tuturor românilor, “să trăiți bine!”. Cu el la Cotroceni, am trăit mai bine, chiar dacă nici până azi, mulți n-au priceput cum și de ce. Unde n-a fost bine, de la adversarii lui ni s-a tras – aceiași și-n ziua de azi; deosebirea fiind că unii au ajuns la pușcărie.

Ce v-aș ura eu de acum încolo e asta: să gândiți bine, ca să trăim mai bine. Toți.

Update 25 iunie 2014:

De ce e necesar sa gandim bine si sa ramanem „basisti” in sensul descris aici. Pentru ca ei, inamicii acestei viziuni, ai acestor valori, cei care ne impiedica sa traim mai bine, sunt aceiasi, si nu se opresc. Fac, din nou, de la tribuna parlamentului, singurul lucru pe care-l stiu:

https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/577414432369588?

Pentru cei care nu au cont de facebook, redau textul postarii:

„La zi, impotriva amneziei si disonantei cognitive: 322-256-344 de parlamentari in 2007, 2012, 2014.. Ce-i cu cifrele astea? Iata:

Sunt aceiasi borfasi si complici ai borfasilor. Este aceeasi coalitie parlamentara, de la aceleasi partide, cu acelasi scop declarat, impotriva acelorasi principii, respectiv ordinea de drept, egalitatea tuturor cetatenilor, in fata legii si independenta justitiei, impotriva aceluiasi presedinte.

Lumea uita sau refuza realitatea (aceeasi, de 10 ani) si legatura. Istorie contemporana, date, fapte, incontestabile. Sa le aducem aminte:

1. primavara 2007, coalitia parlamentara PSD, cu PNL si alte litere (partidul lui Voiculescu gen), suspenda abuziv, impotriva avizului negativ al CCR, pe presedintele Traian Basescu. Cu televizorul (acelasi; A3 si epigonii). Declansatorul? Scandalul biletelelor lui Tariceanu (2005) la cancelaria prezidentiala, pt interventie in justitie, in favoarea sponsorului liberal, Dinu Patriciu, cercetat penal.

Atunci au fost 322 de parlamentari in aceasta coalitie a borfasilor.

2.Iulie 2012 au repetat figura 256 de parlamentari. Aceleasi partide, acelasi scop, acelasi aviz negativ al CCR.

3. Iunie 2014, iata, s-au inmultit, sunt 344. Suspendarea presedintelui n-o mai cer, pt ca le-a ajuns ca au esuat lamentabil de doua ori (acum nu mai strang nici 3 milioane la vot; lumea s-a saturat). Scopul insa e acelasi. Fara echivoc: jos justitia, jos legea, jos civilizatia, jos morala neamului, jos reforma, jos Basescu, sus hotii.”

Si cum se dau de gol, public, (acum cativa ani, inregistrari audio video) in planurile lor, Victor Ponta  si Dan voiculescu. „Dupa ce luam controlul politic asupra DNA” (citat Victor Ponta):

 

 

Anunțuri
  1. Stimate chinez amuzat, o intrebare, asa, in afara subiectului (sau in interiorul lui?): vreo legatura cu dl Gelu Vasilescu de la Petrom? Sau e doar o coincidenta de nume?

  2. Desigur ca nu exista Feti Frumosi si Albe ca Zapada in politica. Nici la noi, nici … aiurea.

    In conditiile astea, ii putem judeca pe cei care sunt/ au fost vremelnic „in capu trebii” prin raportul intre lucrurile bune pe care le-au realizat si cele rele.

    Ca elemente ajutatoare, se pot include in analiza si reperele:

    – „de unde a luat” corabia [sa-i zicem] si unde a „[a]dus-o”.
    – cat a facut „respectivul” in raport cu altii care au fost in aceeasi functie
    – cat a facut din … ceea ce putea sa faca
    – cat a fost interes personal si cat interes public
    – cat de consecvent a fost fata de principii unanim recunoscute (dar si Constitutie si Legi)

    Intr-o astfel de analiza, in care se includ elemente cat mai obiective – nu simple lozinci rostogolite pe post de axiome – ma indoiesc ca Basescu se detaseaza sensibil [in mod pozitiv] in raport cu predecesorii sai.

    • Stimate anonim, va onorati cu prisosinta pseudonimul: eu am scris in limba romana, dvs ati citit in chinezeste.

      TRaducere (in lb romana): v-am adresat explicit si insistent in acest text o rugaminte si o urare (ba chiar v-am explicat si de ce):

      1. sa cititi atent toate trei partile.

      Aveti acolo , incepand cu prima parte, toate raspunsurile la intrebarile/dilemele dvs. Cele care pot primi raspuns – la intrebari potestative, gen ce „putea” face si n-a facut TB, discutati cu Dumnezeu, ca eu n-am fost in pielea lui TB; nici dvs. In masura in care pot primi raspuns intr-o retrospectiva sumara, totusi factuala (aveti o problema cu categoriile de lectura; daca ati inteles cumva ca asta-i un studiu analitic, v-ati inselat; dar purcedeti dvs, chiar va rog; dar nu aici, ca nu e loc; si semnati studiul respectiv „chinezu amuzat” ca sa fiti luat in serios)

      De ex v-am adus aminte in prima parte de unde a luat corabia in 2004. Unde a dus-o, cum, cu cine, si impotriva cui. Oricum, ar fi trebuit sa va lamuriti singur daca ati fi avut/ati avea contact cu realitatea romaneasca, nu cu aia obnubilat-chinezeasca. Textele astea erau o sumara retrospectiva factuala (si necesara, iata, ca romanii sunt amnezici). Atat.

      Daca a respectat sau nu constitutia in vigoare, aveti raspunsurile, cu tot cu motivatie, in fapt si in drept, in deciziile CCR (aviz negativ suspendare 2007 si 2012). Dar nu ma astept sa puteti citi si intelege (sunt publice, pe siteul institutiei) asemenea texte, daca nu le-ati priceput pe astea.

      Cat si-a urmarit interesul personal, ar fi trebuit (daca n-ati remarcat in 10 ani) sa concluzionati fara echivoc zilele trecute, cand, nu doar ca si-a lasat fratele sa fie cercetat de justitie (si arestat preventiv) fara sa intervina, dar a si declarat ca o face, ca intotdeauna, in numele principiilor pe care si le respecta (consecvent, sic!) dintotdeauna (independenta justitiei).

      Sa va aduc aminte ca tot refuzul de a interveni (biletelele lui Tariceanu pt Patriciu) a fost motivul primei suspendari? Inutil: e prea departe (istorie; greu), si la propria memorie n-aveti de ce apela, caci traiti cu capul, cum spuneam, in alta „realitate”. Si pe asta o veti refuza.

      2. sa ganditi (stiu, e greu). Eventual bine. Eventual inainte sa va exprimati, inclusiv dubiile. Dubiul, indoiala, sunt bune, necesare, cu conditia sa nu fie total contrafactuale cand despre „analize” de realitate, nu despre ipoteze si fictiuni vorbim.

      De exemplu, v-as recomanda sa nu confundati valorile si principiile, cu lozincile. N-o fac, pt ca daca in lozinci ati fost dvs conditionat in China amuzata sa ganditi, e degeaba (stiti, aia-s buni de tot la spalarea pe creier; asiaticii in general, si metodele lor rafinate de tortura in scop de conditionare mentala, sunt de notorietate)

      Eh, am esuat in ambele directii. Asta e. Sanatate.

      PS: asta cu „analiza” mi-a placut deosebit. Nu stiu ce sa zic… Psihoanaliza ati incercat? In interesul dvs, nu de alta.

      As zice ca daca singur nu va descurcati, sa apelati la un specialsit. Suferinta dvs pare (repet, pare; nu stiu, de aia va recomand specialist) a se circumscrie analfabetismului functional (geaba cititi, ca nu pricepeti ce cititi, nu puteti folosi rational continutul de idei lecturat), ori disonantei cognitive (va e greu sa admiteti ca atatia ani v-ati inselat, ati „analizat” gresit realitatea, si o tineti tot asa, pe aratura; fuga de realitate).

      In primul caz n-am auzit sa existe leac (un ghinion congenital). In al doilea, cu pacient cooperant, aud ca se obtin rezultate spectaculoase, gen reluarea contactului plenar cu realitatea, aia care e, nu aia pe care v-o imaginati.

      Inca o data, multa sanatate.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: