Ioana Hincu

Onoare, retard moral și proasta folosire a limbii române. Otrava minții. Încetați!

In Solutii on Iunie 28, 2014 at 4:21 pm

“Cu puţin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „…reaua folosire a cuvintelor nu e doar o greşeală de limbă, ci şi un mod de a face rău sufletelor“ (Phaidon, 115, e). A vorbi şleampăt, răstit, ofensator, grobian şi, pe deasupra, greşit, a nu acorda atenţie greutăţii cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sînt tot atîtea feluri de a introduce, în mediul în care te manifeşti, o primejdioasă otravă.“ Andrei Plesu, 14 iunie 2013

Problema e serioasă.

Anul trecut, Andrei Pleșu scria despre Martirajul limbii române și consecințele nocive aici

http://blogvocabular.wordpress.com/2013/06/14/andrei-plesu-martirajul-limbii-romane/

Cu câteva luni înainte, despre Denaturarea sensurilor și Lupta pentru Cuvânt eu scriam aici:

https://ihincu.wordpress.com/2013/03/18/denaturarea-sensului-lupta-pentru-cuvant/

De unde reiau, cu titlu de îndemn invitație la reflecție profundă:

Cu gura lui, omul fără Dumnezeu distruge pe aproapele său, dar cel drept se salvează prin cunoaștere. ( Proverbe 9:11) Cereți, și vi se va da; căutați, și veți afla; bateți, și vi se va deschide. (Matei 7:7)

Deschideți așadar mintea și dicționarul limbii române. De ce? Vedem în continuare. Puțintică răbdare, să ajungem la chestiune. La chestiunea zilei, din chestiunea mai mare.

Dicționarul explicativ al limbii române (abreviat DEX) este un instrument de lucru pe care îl recomand călduros tuturor compatriotilor, indiferent de nivel de instrucție și vârstă (eu îl folosesc permanent, fie și doar de confirmare). Cu precădere celor care se exprimă public, publiciști, politicieni, personalități sau vedete de orice fel. Recomand uzul cotidian, până la moarte.

Nu-i glumă, nu-i ironie, ci necesitate: e cert că semantica în uz cotidian, la acest nivel, este în cel mai bun caz nebuloasă, incertă, misterioasă, dacă nu străină multora.

Și nu-i vorba doar de exemplul ce urmează. E vorba, până la urmă, de folosirea adecvată a limbii române și a sensului cuvintelor. E vorba de formularea adecvată a ideilor și sentimentelor. E vorba de a păstra baza referențială comună (lingvistică), singura în măsură să asigure comunicarea superioară, logică, rațională, între oameni – ființe teoretic evoluate spiritual față de animale. Adică de a nu animaliza limbajul până acolo unde vom ajunge (unii au ajuns) ca, în loc să dialogăm, să lătram unii la ceilalți cuvinte articulate, dar fără sens. Fiecare pe limba lui, așișdederea dobitoacelor, urmând să “înfrângă” cel care latră mai mult și mai tare. Deja se întâmplă. Frecvent.

Luăm de exemplu (recent) cuvântul onoare. Din sintagma “demisie de onoare” (25 iunie 2014, plen parlament). DEX ne spune: onoare = s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste (copy-paste, parol, jur).

Majoritatea noastră parlamentară – cea în frunte cu un președinte de cameră (superioară, Senat) care acum 9 ani (2005) trimitea președintelui țării un bilețel prin care îi solicita intervenția în dosarul penal Patriciu (sponsorul său) -“ solicită public „demisia de onoare” a lui Traian Băsescu. A aceluași președinte de țară care a refuzat atunci intervenția în treburile justiție, și care acum a refuzat, în numele aceluiași principiu, vital și onorabil – respectiv independența justiției – intervenția în cazul cercetării propriului frate (se pare că în curând și a ginerelui).

Majoritatea parlamentară este aceeași (dominată de PSD, plus alte litere) care, în ultimii 10 ani, a atacat permanent ordinea constituțională, legală, și morală a neamului, protejând sistematic și fără rețineri pe cei mai imunzi borfași, impostori, și cele mai sinistre grupări politico-infracționale. Aceeași care a nesocotit de două ori (2007 și 2012), decizia Curții Constituționale, suspendând abuziv pe același președinte de țară. Aceeași care a încercat în 2013 o revizuirea profund nedemocratică a Constituției (respinsă în unanimitate de Curtea Constituțională), a legii adminsitratiei publice locale și a codului penal (marțea neagră).

Majoritatea asta de aleși ai neamului număra, în 2007, 322 de parlamentari (atâția au votat suspendarea abuzivă). În iulie 2012 rămăseseră 256. Acum s-au înmulțit, sunt 344. Aceleași partide, aceeași doctrină: cine nu-i cu noi și mafia noastră politico-economică, ducă-se!

Ei, acești politicieni, vorbesc impetuos și public, despre onoare! Cum e posibil? Explicația e simplă. Din două una:

Ori nu stăpânesc semantica limbii române (mulți nu stăpânesc nici gramatica; de exemplu, la peste 60 de ani, actualul președinte al Senatului, Tăriceanu); ori sunt în plin divorț de realitate, în plină disonanță cognitivă și delir sistematizat – o problemă psihică.

Recomandarea mea către acești “domni” este să înceapă cu studiul aprofundat, cu exemple, ca la școala primară, al următoarelor perechi de cuvinte:

Onoare – rușine, cinste – necinste, adevăr- minciună, realitate – ficțiune, responsabilitate-iresponsabilitate, inteligență – prostie, morală – lipsă, silogism – sofism, logic – ilogic, parlament – mafie.

Douăzeci de cuvinte din care primele zece le sunt improprii, celelalte 10 (antitetice) îi caracterizează.

În caz că nu se lămuresc singuri care pe care, s-ar impune terapie competentă și serioasă. Pentru că este semn că nu doar semantica le scapă, ci însăși realitatea, aflându-se, cum spuneam, în plină disonanță cognitivă – serioasă tulburare de comportament, cu fundament etic, care, din păcate, având în vedere funcția publică pe care o ocupă, afectează (să nu zic masacrează) o țară întreagă.

Problema morală rămâne, așadar, crucială. Deslușirea ei de către împricinați (și epigonii lor) e vitală. Vitală nu doar pentru ei -“ disonanța cognitivă nu poate subzista la infinit; iar atunci când se reia pe nepregătite, involuntar, brutal, contactul cu realitatea, omul cade în suferințe grave; de exemplu atacuri de panicăși depresii generate de criza identitară. Vitală și pentru a nu otrăvi pe scară (și mai) largă mentalul colectiv. Au făcut-o deja, într-o măsură substanțială (vezi A3 și consumatorii captivi).

Deși pare, nimic din ce am scris mai sus nu este glumă. Este o realitatea toxică, sub presiunea căreia sucombă morala neamului. Și gândirea autonomă, critică. În ultimă instanță, și sănătatea psihică.

În scopul reluării contactului cu realitatea conjuncturală, specifică (demisia președintelui, destinul său politic, rolul său în istoria noastră recentă, ce urmează după noimebrie 2014, riscuri, pericole), în scop de clarificare, recomand lectura următoarelor texte, eventual cu dicționarul în față:

Vladimir Tismăneanu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/06/23/responsabilitatea-este-individuala-reflectii-despre-destinul-politic-al-lui-traian-basescu/

Alexandru Lăzescu

http://www.contributors.ro/editorial/basismul-in-epoca-post-basescu/

În scopul reluării sau conservării contactului cu realitatea cea mare, mențin tot ce am spus, plus un îndemn: citiți lucrări serioase, autori serioși, învățați și folosiți-vă mintea permanent –  la fel ca mușchiul, mintea își pierde tonusul și  calitățile naturale prin neuz.
.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: