Ioana Hincu

Archive for August 2014|Monthly archive page

Cele mai importante 10 cărți

In intre ras si plans on August 30, 2014 at 7:37 pm

Relax, așa ceva nu există, vorba bancului cu ardeleanul și cămila. Azi vorbim despre altceva, respectiv despre:

PROVOCĂRI, LECTURI, TOPURI, FEISBUC, SHOW OFF

Știți, există diverse pagini web cu teste în 10 întrebări. Ce vârstă aveți, ce ocupație ar trebui să aveți, cât de bine stați cu inteligența emoțională, ce ați fost într-o viață anterioară, șamd. Dacă vreți să vă distrați, în regulă, asta sunt, o distracție – eu am 23 de ani (în fapt peste 40), sunt zeița inteligenței emoționale (apropiații nu sunt de acord; în tinerețe eram mai degrabă regina gafelor de gen), trebuia să fiu orice altceva decât sunt, iar într-o viață anterioară am fost gunoier sau amazoană, dupe caz.

Mai nou circulă pe facebook o “provocare”, alta decât turnatul găleților cu gheață-n cap. O provocare în 10 bucăți (magic număr!): 10 cărți, 10 autori care te-au marcat. Am refuzat de câteva ori să răspund (șters taggul fără să răspund). De ce?

Întâi pentru că de la 4 ani, când am învățat să citesc (singură, de curiozitate invincibilă), am luat foarte în serios lectura și cărțile. Iar acum, într-o epocă în care obișnuința lecturii relevante și discernământul bibliografic se află în serios declin, pe un fond de măreață incultură generală, ar fi irelevant și inutil să aleg 10 titluri, 10 autori. Irelevant atât ca indicație utilă de lectură, cât și ca indicație în ce privește identitatea mea culturală. De fapt ar fi imposibil. Prefer pe rând, câte una bucată, pe îndelete, cu grijă indicată (citat, parafrază, prezentare) când și dacă își are, în mintea mea și în context, un loc important.

Zece e și prea mult, și prea puțin, n-aș ști unde să încep și unde să termin, n-aș ști cum să procedez. Un amic simpatic zice: “scrie domle 11 ca sa-l oftici” (pe provocator).

Imposibil. La minima rememorare și onestitate intelectuală, aș sări binișor de 20 de autori (și mai multe cărți) până la Alexandre Dumas și “drace! vicontele, să-i trag o săgeată?” (Cei treimuschetari, și acum râd când îmi aduc aminte) pe care i-am savurat până prin clasa a cincea-a; și m-au marcat, da.

Pentru că n-aș putea sări peste Citește restul acestei intrări »

Politicieni, infractori si reactia publica. Domnia legii? Serios?

In Dubii on August 23, 2014 at 11:44 pm

„If we can’t be bothered to stop and think, instead of repeating pat phrases, don’t expect to live under the rule of law. Do you prefer the rule of the media and/or the mob?” Thomas Sowell, 21 august 2014, The Media and the Mob ( publicat National Review si Creators)

Din acest unghi azi va propun, apropo de domnia legii versus reactie publica, urmatorul subiect. Si sa gandim serios.

In fapt, este cea mai recenta insulta la adresa domniei legii si populatiei decente a acestei tari: liberarea conditionata a infractorului Nastase Adrian, care nu este un simplu caz de legalitate, ci, tocmai conform legii penale, unul de oportunitate. Iata de ce:

Nu obisnuiesc sa comentez deciziile justitiei in dosare judiciare pe care nu le cunosc. Insa aici vorbim de date si fapte de notorietate, incontestabile, de legea in vigoare (penala) si de necesitatea (imperioasa as zice) de informare, constientizare si educare a opiniei publice in situatii de gen.

Date si fapte certe, fara echivoc

1.Infractorul Nastase a fost condamnat definitiv, in mai multe dosare penale, la 78 de luni de inchisoare (2 ani, apoi 6 ani, plus un spor de pedeapsa de 6 luni).

2.Infractorul Nastase nu a acoperit integral prejudiciul rezultat din infractiunile savarsite.

3.Infractorul Nastase nu si-a recunoscut niciodata fapta si vina.

4.Infractorul Nastase a continuat sa sfideze, post-condamnare, legea si justitia. Cum? Protestand public (blogarind din detentie) impotriva justitiei (pretins aservite lui Traian Basescu), ordinii costitutionale si ordinii de drept in vigoare.

5.Infractorul Nastase s-a bucurat pe perioada detentiei de un regim privilegiat prin comparatie cu alti infractori.

6.Infractorul Nastase, desi in varsta de peste 60 de ani, se afla intr-o forma fizica buna; nu am aflat sa sufere de vreo boala terminala, incurabila; la data eliberarii avea Citește restul acestei intrări »

Despre alegerile prezidentiale, cateva criterii

In Solutii on August 21, 2014 at 9:17 pm

… sau dilema cetateanului turmentat: eu cu cine votez?

Motto: „Let’s do something completely unexpected: Let’s stop and think.” (Thomas Sowell, 2013)

Ca observator atent si interesat (“spectator angajat”, vorba lui Raymond Aron) al reactiei publice (elite si cetateni obisnuiti) la varii evolutii de pe scena politica, cred, in continuare, ca:

  1. Publicul majoritar se concentreaza excesiv pe latura declarativa, emotionala si de divertisment raportat la prestatiile diversilor politicieni.
  2. Politicienii, majoritatea coplesitoare, se concentreaza excesiv pe latura declarativ-populista a prestatiei lor publice, si prea putin pe substanta, proiect si program politic inteligent, coerent si serios asumat.

Avand in vedere situatia critica in care ne aflam dpdv politic si institutional, intern si international, nu e deloc in regula. Nu e deloc amuzant. E mai degraba ingrijorator fenpmenul, ca forma de infatilism civic si derizoriu politic. Si e deja tarziu. Sper insa ca nu prea tarziu pentru trezirea la realitate – politicieni si cetateni, nu doar o minoritate – pentru a judeca ceva mai matur si coerent optiunile pe care le avem (da, le avem) si criteriile in raport de care ar trebui sa actionam/votam la toamna. De exemplu:

O tema pe care nu trebuie s-o scapam nicio clipa din vedere cand vom opta intre candidatii ofertati la prezidentiale este justitia. Indepedenta justitiei si egalitatea in fata legii, mai precis. Justitia nu trebuie sa incapa de tot (presedintie, numiri la varf, reactie institutionala) pe mana canaliilor astora de la PSD, nici pe mana vreunui netot (de unde n-as exclude-o pe candidata in blugi si breton). Canalii inca (prea) influente, inclusiv asupra netotilor, in ce priveste abuzarea legii, a justitiei si unora din reprezentantii ei. Exemplul Nastase, mai ales dupa a doua eliberare conditionata, recenta, e relevant in acest sens, iata cum si de ce:

https://ihincu.wordpress.com/2014/08/23/politicieni-infractori-si-reactia-publica-domnia-legii-serios/

sau

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/motivele-contestatiei-dna-impotriva-eliberarii-conditionate-a-condamnatului-adrian-nastase-347052

Anul trecut, dupa prima eliberare conditionata (la fel de abuziva as zice), Ion Iliescu (presedintele de onoare al PSD) afirma public ca infractorul Nastase este un reper moral pentru natiune. Fara comentarii. Pe durata detentiei, detinutul Nastase a beneficiat de un regim (bizar) privilegiat, care a inclus bloggeritul public permanent, impotriva justitiei si statului de drept. Alte probleme serioase in legatura cu justitia, ridicate de cazul Nastase, aveti pe cele doua linkuri indicate.

Ce ne indica, de fapt si printre altele, toate astea? Simplu: ca atunci cand veti alege viitorul presedinte al Romaniei, e bine sa fiti constienti ca:

1.Alesul dvs NU trebuie sa fie, sub nicio forma, candidatul PSD (oricare ar fi). Justitia independenta si competenta este inca fragila, inca la inceput, iar astia au inca influenta, destula si nefasta, asupra si in randul corpului de magistrati si celorlalte institutii garante ale ordinii publice (politie, jandarmerie), adica garante ale domniei legii, fara privilegii si discriminari.

2.Dupa fapte, NU dupa vorbe, declaratii, lozinci sau pretinse loialitati si identificari cu proiectul reformist al lui Traian Basescu, candidatul preferat de dvs trebuie sa fie aparatorul statului de drept, domniei legii, statului minimal, neinterventionist in economie, promotorul economiei de piata libera, capitaliste, si orientarii occidentale(euro-atlantice) a Romaniei. In acest sens, ar trebui sa probeze (punand in dezbaterea publicului) ca are un proiect clar, concret in acest sens, pe care si-l asuma realist si argumentat, nu declarativ, superficial sau idealist.

3.Dupa fapte, NU doar pe vorbe, ar trebui sa fi probat deja suficienta integritate (nimeni nu-i perfect, toti mai gresesc, dar unii sunt capabili de asumarea onesta a erorilor, urmata de autocorectii) si de intelegere solida institutionala si politic-doctrinara.

4.Dupa fapte, nu dupa apartenenta la un anume sex (femeie, barbat), respectivul candidat ar trebui sa aiba suficienta vocatie politica si de lider pentru a duce mai departe, acceptabil (nu asteptam candidati perfecti), greaua misiune politica interna si internationala a viitorului presedinte.

Da, misiune politica. Sa nu mai aud prostia asta (am auzit-o inclusiv la jurnalisti cu emisiuni la televiziunea “binelui”, B1tv) ca presedintele Romaniei trebuie sa fie, conform Constitutiei, “apolitic”. O ineptie. A nu fi membru de partid nu presupune, conform Constitutiei in vigoare de 24 de ani, sa fii apolitic. Dimpotriva, functia prezidentiala (inclusiv cea de mediator intre puterile statului sau intre autoritati si cetateni) este una eminamente politica, si presupune convingeri ferm asumate doctrinar, in interes public, general. Da, a avea convingeri de dreapta este in interesul publicului larg, inclusiv al celor de stanga, sedusi (din ignoranta sau din lipsa de judecata rationala) de aceste ideologii si utopii perdante. Da, a fi pro sau contra anumitor actori (politicieni, partide) de pe scena politica, este o datorie institutionala si politica a viitorului presedinte, in calitatea lui de garant al principiilor constitutionale si aparator al interesului national.

5.Dupa fapte si realitati, candidatul preferat ar trebui sa beneficieze de suficient sprijin institutional si de partid. De ce? Pentru a putea duce mandatul de presedinte la capat si a-l exercita in mod util, impotriva majoritatii parlamentare actuale, ostile interesului national si valorilor susmentionate – o majoritate profund corupta moral si/sau legal. De aceea viitorul presedinte are nevoie nu doar de suficienta vocatie politica – ceea ce presupune o oarecare stiinta a negocierii si compromisului politic acceptabil – ci si de sprijin institutional suficient, fie si minoritar. Pentru ca vrutu-i una, pututu-i alta, iar de unul singur impotriva tuturor, nu faci nimic chiar daca ai castigat, pe vot popular, Cotroceniul.

Astea-s criteriile minimale care ar trebui avute in vedere la toamna, cand veti alege un candidat din cei ofertati. Plus unul esential, admirabil formulat de Raymond Aron (in Spectatorul angajat): in politica n-ai de ales intre bine si rau, ci intre preferabil si detestabil. Ca atare, nu asteptati candidati ideali, ci, dintre cei ofertati, votam pe cel care se apropie mai mult de profilul schitat.

Asadar, zic sa observam mai atent realitatea si evolutiile imediat urmatoare (doua luni si ceva; hai ca nu-i mult), raportat macar la aceste criterii, fara sa ne pripim, fara sa ne inflamam emotional. E un moment critic pentru Romania (nu-i vorba mare) si alegerea trebuie bine cantarita. Rational, da. Nu superficial, nu emotional. N-a zis nimeni ca-i usor. Este un efort individual si inedit pentru multi. Insa, avand in vedere miza (enorma) pentru noi toti, merita incercat.

Non-jurnalism si presa care nu e presa. Antena 3, rinocerizare.

In intre ras si plans on August 9, 2014 at 5:34 pm

Motto: „Some have said that we are living in a post-industrial era, while others have said that we are living in a post-racial era. But growing evidence suggests that we are living in a post-thinking era.[…]In an age when scientists are creating artificial intelligence, too many of our educational institutions seem to be creating artificial stupidity.” Thomas Sowell, august 2014

“DOMNUL BĂTRÂN (Logicianului): E foarte frumoasă logica.

LOGICIANUL: Cu condiţia să nu abuzezi de ea.

BERENGER (lui Jean): E anormal să trăieşti.

JEAN: Dimpotrivă. Nimic nu e mai natural. Dovada: toată lumea trăieşte.

BERENGER: Dar morţii sînt mai numeroşi decât viii. Iar numărul morţilor creşte. Viii sînt rari.” (Rinocerii, Eugen Ionescu)

Da. E frumoasa logica, dac-o stapanesti. Si e natural sa traiesti. Dar nu asa. Asta nu e jurnalism. E rinocerizare.

Ce s-a intamplat ieri, 8 august, in studiourile A3, demonstreaza inca o data doua lucruri:

1.Ca asta nu e presa si ei nu sunt jurnalisti. Poftiti de judecati singuri, aveti monitorizarea hotnews pe ore: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17846335-live-text-monitorizare-antena-3-cum-vede-ziua-cea-mai-importanta-lui-dan-voiculescu-televiziunea-care-fondat.htm  Doua mostre de rinocerizare (nu doar a creierului, ci si a limbii romane). Madalin Voicu: Eu am sa va rog sa fiti in erectie” (se referea la jurnalistii A3 si fanii lor). Mihai Gadea: „nu avem alta solutie decat sa rezistam (ei, A3 adica) . Acest popor a demonstrat de atatea ori ca poate rezista prin rezistenta”.

2.Ca ce scriam acum o luna aici https://ihincu.wordpress.com/2014/07/07/fenomenul-antena-3-un-asasinat-cultural-si-psihologic/, se verifica. Adica: Citește restul acestei intrări »