Ioana Hincu

Despre alegerile prezidentiale, cateva criterii

In Solutii on August 21, 2014 at 9:17 pm

… sau dilema cetateanului turmentat: eu cu cine votez?

Motto: „Let’s do something completely unexpected: Let’s stop and think.” (Thomas Sowell, 2013)

Ca observator atent si interesat (“spectator angajat”, vorba lui Raymond Aron) al reactiei publice (elite si cetateni obisnuiti) la varii evolutii de pe scena politica, cred, in continuare, ca:

  1. Publicul majoritar se concentreaza excesiv pe latura declarativa, emotionala si de divertisment raportat la prestatiile diversilor politicieni.
  2. Politicienii, majoritatea coplesitoare, se concentreaza excesiv pe latura declarativ-populista a prestatiei lor publice, si prea putin pe substanta, proiect si program politic inteligent, coerent si serios asumat.

Avand in vedere situatia critica in care ne aflam dpdv politic si institutional, intern si international, nu e deloc in regula. Nu e deloc amuzant. E mai degraba ingrijorator fenpmenul, ca forma de infatilism civic si derizoriu politic. Si e deja tarziu. Sper insa ca nu prea tarziu pentru trezirea la realitate – politicieni si cetateni, nu doar o minoritate – pentru a judeca ceva mai matur si coerent optiunile pe care le avem (da, le avem) si criteriile in raport de care ar trebui sa actionam/votam la toamna. De exemplu:

O tema pe care nu trebuie s-o scapam nicio clipa din vedere cand vom opta intre candidatii ofertati la prezidentiale este justitia. Indepedenta justitiei si egalitatea in fata legii, mai precis. Justitia nu trebuie sa incapa de tot (presedintie, numiri la varf, reactie institutionala) pe mana canaliilor astora de la PSD, nici pe mana vreunui netot (de unde n-as exclude-o pe candidata in blugi si breton). Canalii inca (prea) influente, inclusiv asupra netotilor, in ce priveste abuzarea legii, a justitiei si unora din reprezentantii ei. Exemplul Nastase, mai ales dupa a doua eliberare conditionata, recenta, e relevant in acest sens, iata cum si de ce:

https://ihincu.wordpress.com/2014/08/23/politicieni-infractori-si-reactia-publica-domnia-legii-serios/

sau

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/motivele-contestatiei-dna-impotriva-eliberarii-conditionate-a-condamnatului-adrian-nastase-347052

Anul trecut, dupa prima eliberare conditionata (la fel de abuziva as zice), Ion Iliescu (presedintele de onoare al PSD) afirma public ca infractorul Nastase este un reper moral pentru natiune. Fara comentarii. Pe durata detentiei, detinutul Nastase a beneficiat de un regim (bizar) privilegiat, care a inclus bloggeritul public permanent, impotriva justitiei si statului de drept. Alte probleme serioase in legatura cu justitia, ridicate de cazul Nastase, aveti pe cele doua linkuri indicate.

Ce ne indica, de fapt si printre altele, toate astea? Simplu: ca atunci cand veti alege viitorul presedinte al Romaniei, e bine sa fiti constienti ca:

1.Alesul dvs NU trebuie sa fie, sub nicio forma, candidatul PSD (oricare ar fi). Justitia independenta si competenta este inca fragila, inca la inceput, iar astia au inca influenta, destula si nefasta, asupra si in randul corpului de magistrati si celorlalte institutii garante ale ordinii publice (politie, jandarmerie), adica garante ale domniei legii, fara privilegii si discriminari.

2.Dupa fapte, NU dupa vorbe, declaratii, lozinci sau pretinse loialitati si identificari cu proiectul reformist al lui Traian Basescu, candidatul preferat de dvs trebuie sa fie aparatorul statului de drept, domniei legii, statului minimal, neinterventionist in economie, promotorul economiei de piata libera, capitaliste, si orientarii occidentale(euro-atlantice) a Romaniei. In acest sens, ar trebui sa probeze (punand in dezbaterea publicului) ca are un proiect clar, concret in acest sens, pe care si-l asuma realist si argumentat, nu declarativ, superficial sau idealist.

3.Dupa fapte, NU doar pe vorbe, ar trebui sa fi probat deja suficienta integritate (nimeni nu-i perfect, toti mai gresesc, dar unii sunt capabili de asumarea onesta a erorilor, urmata de autocorectii) si de intelegere solida institutionala si politic-doctrinara.

4.Dupa fapte, nu dupa apartenenta la un anume sex (femeie, barbat), respectivul candidat ar trebui sa aiba suficienta vocatie politica si de lider pentru a duce mai departe, acceptabil (nu asteptam candidati perfecti), greaua misiune politica interna si internationala a viitorului presedinte.

Da, misiune politica. Sa nu mai aud prostia asta (am auzit-o inclusiv la jurnalisti cu emisiuni la televiziunea “binelui”, B1tv) ca presedintele Romaniei trebuie sa fie, conform Constitutiei, “apolitic”. O ineptie. A nu fi membru de partid nu presupune, conform Constitutiei in vigoare de 24 de ani, sa fii apolitic. Dimpotriva, functia prezidentiala (inclusiv cea de mediator intre puterile statului sau intre autoritati si cetateni) este una eminamente politica, si presupune convingeri ferm asumate doctrinar, in interes public, general. Da, a avea convingeri de dreapta este in interesul publicului larg, inclusiv al celor de stanga, sedusi (din ignoranta sau din lipsa de judecata rationala) de aceste ideologii si utopii perdante. Da, a fi pro sau contra anumitor actori (politicieni, partide) de pe scena politica, este o datorie institutionala si politica a viitorului presedinte, in calitatea lui de garant al principiilor constitutionale si aparator al interesului national.

5.Dupa fapte si realitati, candidatul preferat ar trebui sa beneficieze de suficient sprijin institutional si de partid. De ce? Pentru a putea duce mandatul de presedinte la capat si a-l exercita in mod util, impotriva majoritatii parlamentare actuale, ostile interesului national si valorilor susmentionate – o majoritate profund corupta moral si/sau legal. De aceea viitorul presedinte are nevoie nu doar de suficienta vocatie politica – ceea ce presupune o oarecare stiinta a negocierii si compromisului politic acceptabil – ci si de sprijin institutional suficient, fie si minoritar. Pentru ca vrutu-i una, pututu-i alta, iar de unul singur impotriva tuturor, nu faci nimic chiar daca ai castigat, pe vot popular, Cotroceniul.

Astea-s criteriile minimale care ar trebui avute in vedere la toamna, cand veti alege un candidat din cei ofertati. Plus unul esential, admirabil formulat de Raymond Aron (in Spectatorul angajat): in politica n-ai de ales intre bine si rau, ci intre preferabil si detestabil. Ca atare, nu asteptati candidati ideali, ci, dintre cei ofertati, votam pe cel care se apropie mai mult de profilul schitat.

Asadar, zic sa observam mai atent realitatea si evolutiile imediat urmatoare (doua luni si ceva; hai ca nu-i mult), raportat macar la aceste criterii, fara sa ne pripim, fara sa ne inflamam emotional. E un moment critic pentru Romania (nu-i vorba mare) si alegerea trebuie bine cantarita. Rational, da. Nu superficial, nu emotional. N-a zis nimeni ca-i usor. Este un efort individual si inedit pentru multi. Insa, avand in vedere miza (enorma) pentru noi toti, merita incercat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: