Ioana Hincu

Cele mai importante 10 cărți

In intre ras si plans on August 30, 2014 at 7:37 pm

Relax, așa ceva nu există, vorba bancului cu ardeleanul și cămila. Azi vorbim despre altceva, respectiv despre:

PROVOCĂRI, LECTURI, TOPURI, FEISBUC, SHOW OFF

Știți, există diverse pagini web cu teste în 10 întrebări. Ce vârstă aveți, ce ocupație ar trebui să aveți, cât de bine stați cu inteligența emoțională, ce ați fost într-o viață anterioară, șamd. Dacă vreți să vă distrați, în regulă, asta sunt, o distracție – eu am 23 de ani (în fapt peste 40), sunt zeița inteligenței emoționale (apropiații nu sunt de acord; în tinerețe eram mai degrabă regina gafelor de gen), trebuia să fiu orice altceva decât sunt, iar într-o viață anterioară am fost gunoier sau amazoană, dupe caz.

Mai nou circulă pe facebook o “provocare”, alta decât turnatul găleților cu gheață-n cap. O provocare în 10 bucăți (magic număr!): 10 cărți, 10 autori care te-au marcat. Am refuzat de câteva ori să răspund (șters taggul fără să răspund). De ce?

Întâi pentru că de la 4 ani, când am învățat să citesc (singură, de curiozitate invincibilă), am luat foarte în serios lectura și cărțile. Iar acum, într-o epocă în care obișnuința lecturii relevante și discernământul bibliografic se află în serios declin, pe un fond de măreață incultură generală, ar fi irelevant și inutil să aleg 10 titluri, 10 autori. Irelevant atât ca indicație utilă de lectură, cât și ca indicație în ce privește identitatea mea culturală. De fapt ar fi imposibil. Prefer pe rând, câte una bucată, pe îndelete, cu grijă indicată (citat, parafrază, prezentare) când și dacă își are, în mintea mea și în context, un loc important.

Zece e și prea mult, și prea puțin, n-aș ști unde să încep și unde să termin, n-aș ști cum să procedez. Un amic simpatic zice: “scrie domle 11 ca sa-l oftici” (pe provocator).

Imposibil. La minima rememorare și onestitate intelectuală, aș sări binișor de 20 de autori (și mai multe cărți) până la Alexandre Dumas și “drace! vicontele, să-i trag o săgeată?” (Cei treimuschetari, și acum râd când îmi aduc aminte) pe care i-am savurat până prin clasa a cincea-a; și m-au marcat, da.

Pentru că n-aș putea sări peste PIF și Arnal (Pif le chien), Gotlib (Gai-Luron), Hugo Pratt (Corto Maltese), Lecureux (Rahan), Godard (La jungle an folie) fără să epuizez câtuși de puțin autorii occidentali de benzi desenate (doar am început) pe care le savurez și acum.

Nici peste următorii n-aș sări : Ion Creangă (tot), Sadoveanu (după  Dumbrava minunată, pe la 5 ani, am evadat puțin cu bocceluța prin oraș, n-am găsit dumbrava, m-am întors de foame acasă), Karl May (Winnetou, Old Shatterhand – am încercat să alerg câte un km pe un picior; n-a mers; n-am înțeles nici carabina Henry), Mark Twain, Brătescu-Voinești (la Puiul, în școală primară, am plâns de-a sărit de pe mine cămașa și-am băgat la cap morala pe veci), Jules Verne (tot), O mie și una de nopți, Selma Lagerlof (pe Nils Holgersson cred că-l voi reciti curând), samd.

Iar până la Micul prinț – Saint-Exupery (re-lectură curentă, alături de Pilot de război și Pământ al oamenilor) și Regina Margot (ultimul Dumas, consumat prin clasa a sasea-a) aș mai avea până să mă opresc din trecerea în revistă a lecturilor și autorilor care m-au marcat din copilărie.

Nici Pisica-n cizme  (roman erotic-porno, E.Michelson) nu-i de lepădat (cine a citit, cel mai târziu prin liceu, de regula, și zice că nu l-a marcat, minte cu nerușinare).

Ce vreau să spun cu asta? Nimic mai mult decât am spus: este o “provocare” irelevantă, mai degrabă jalnică, decât amuzantă. Ca mai tot ce se întâmplă în lumea virtuală și-n rețelele de așa-zisă socializare. Iar din punctul meu de vedere, nici de show off nu-i bună – cunosc personal pe câțiva din cei care, mai de milă, mai de silă, au acceptat provocarea; nu sunt ei aceia, adică rezultanta psiho-emoțională, intelectual-culturală a acelor 10 lecturi / autori care le-au venit în minte la reprezeala.

Sigur, cine vrea să intre în jocul asta cu orice preț, n-are decât. Prețul fiind irelevanța, pierderea de vreme și falsa socializare.

Cine ia în serios, însă,  cuvântul scris, cartea, autorul, și vrea să le împărtășească la lume, le ia pe îndelete și pe rând – numai așa contează. Dar nu va fi așa. Pentru că asta-i lumea virtuală și marea ei capcană (în care toți cădem, măcar din când în când): superficialitate, derizoriu, fușereală, false intimități, false identități, false (re)prezentări, false (auto)reprezentari.

Asta așa, ușurel, de după amiază. Nu mă băgați în seamă. Asta altfel, altădată. Iar despre oameni și cărți, de incheiere, something more than Twist in My Sobriety cu Tanita Tikaram (si muzica, si versurile simple isi lasa amprenta asupra noastra, deseori):

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: