Ioana Hincu

A time for choosing sau vremea alegerilor cruciale. Optiunea occidentala (I)

In Solutii on Octombrie 23, 2014 at 2:21 am

Votul din noiembrie este crucial. In esenta, pentru ca istoria se repeta, la fel ca prostia. Insa istoria nu-i totdeauna reversibila. Inca 5 ani de regim Ponta pot produce mutatii ireversibile.

Da, votul din decembrie 2012 a fost prostie la scara nationala. Un sfert de natie (4,3 milioane) a votat USL, 60% a stat acasa, pentru ca “toti sunt aceeasi mizerie”. Intr-un articol preelectoral, intitulat Mizeria mai mica are avantajul clar ca-i mai mica (pe link, la sfarsit), Alexandru Hancu spunea:E o mare imbecilitate să crezi că toate mizeriile sînt la fel şi n-ai ce alege.” Timpul ar fi sa reparam prostia, cat se mai poate. Sa votam altfel – in esenta, pentru valori occidentale. Pentru ca da, din pacate, statul de drept, domnia legii, egalitatea in fata legii, democratia liberala, nu le-am inventat noi si nu sunt inca (din pacate) valori nationale.

In acest sens, ofer in continuare cateva argumente pentru a opta (vota activ) altfel. Rezistati va rog reflexelor la moda, antiamericane, fata de referintele istorice care urmeaza. Sunt fapte si realitati incontestabile. Iar antiamericanismul european este o boala, vorba lui Paul Johnson (istoric britanic). Una intemeiata pe propaganda stupida si ignoranta.

Alegeri de succes. In Occident, nu la noi.

Acum peste 200 de ani, unul din Parintii Fondatori ai Americii, Alexander Hamilton, spunea ca o natiune care prefera rusinea in loc sa se confrunte cu pericolul este pregatita pentru un stapan si merita unul. Colonistii nord-americani au preferat demnitatea si libertatea, s-au confruntat cu stapanii, si nu oricum, ci cu arma-n mana, riscandu-si (multi pierzandu-si) viata. Rezultatul? Au fondat cea mai avansata democratie liberala a lumii. Nu pe loc. A durat. Au facut si greseli. Inca mai fac. Batalii (interne si externe) au dus si vor mai duce. Insa tocmai de aceea America, atunci ca acum, a ramas the ultimate land of the free, pamantul ultim al celor liberi: pentru ca nu s-a oprit din lupta.

Acum peste 70 de ani, Winston Churchill, primul ministru britanic, in plin razboi mondial, spunea ca destinul omului nu se masoara in computatii materiale, si ca atunci cand mari puteri misca lumea, aflam ca suntem spirite, nu animale. Britanicii au dovedit atunci, ca si altadata, ca au spirit. Adica la intalnirea cu destinul greu au luptat, au castigat si, la fel ca fratii americani, au ramas o mare natiune, cultura si civilizatie a lumii.

Acum exact 50 de ani, in 1964, in plin razboi rece cu Rusia (URSS), luptand cu cangrena comunista inflitrata in elitele Americii, cu plaga stangista pe cale sa distruga “miracolul american” fondat in urma cu doua secole, Ronald Reagan, intr-un discurs istoric de referinta, intitulat “A time for choosing” (vremea alegerii) amintind spusele lui Hamilton si Churchill, incheia asa:

Voi si eu avem intalnire cu destinul. Vom pastra ce avem pentru copiii nostri – ultima cea mai buna speranta pentru omenire – sau ii vom condamna si impinge spre 1000 de ani de intuneric”.

Viziunea lui Reagan era corecta. Daca America se prabusea, toata lumea libera s-ar fi prabusit odata cu ea, prada barbariei comuniste, nedemocratice, totalitare, probabil pentru alta mie de ani. Nu s-a intamplat. Dar a durat 16 ani pana cand americanii (destui) au inteles, au venit la intalnirea cu destinul, si l-au ales pe Reagan presedinte, al 40-lea, cel care avea sa intoarca din prabusirea iminenta nu doar America, ci intreaga lumea libera. Ba avea s-o elibereze si pe a noastra, caci, sa fie clar, administratiei Reagan si politicilor sale, secondata de Marea Britanie a doamnei Thatcher (nu Frantei, Rusiei sau Germaniei), Europa de Est si noi, romanii, aflati atunci in lagarul comunist rusesc, le datoram caderea comunismului, destramarea URSS si libertatea noastra.

Introducerea asta are doua talcuri. Primul ar fi ca libertatea-i minunata, dar grea, iar destinul bun se construieste greu, inteligent, permanent, cu pret mare, si dureaza. Al doilea, ca destinul bun sau rau sta in optiuni, valori si caracter. Lucrurile astea nu le-am inventat eu, asa-s de cand lumea.

Vremea alegerilor noastre cruciale

A time for choosing 1964, n-a fost un simplu discurs electoral ale carui idei raman valabile si azi, ci s-a transformat in politicile publice care au salvat America si lumea libera de la dezastru. A time for choosing a fost validat istoric, practic, in zecile de ani ce au urmat. Acest lucru insa n-ar fi fost posibil daca, pana la urma, majoritatea cetatenilor americani n-ar fi venit la intalnirea cu destinul si n-ar fi ales bine.

In 2014 e randul nostru sa avem o intalnire importanta cu destinul. Deosebirea fiind ca acum lumea se schimba mai repede decat atunci cand Ronald Reagan le arata nu doar americanilor, ci noua, tuturor, calea, optiunea. Acum, lumea se schimba infinit mai repede si nu in bine – vezi expansiunea Rusiei putiniste, a Chinei corupte si autocratice, sau a islamului barbar. Noi nu mai avem 10, 20 de ani la dispozitie pentru a decide si strange randurile cu partea libera si mai buna a lumii. Noi trebuie sa optam ACUM.

Nu-i greu si inca nu e prea tarziu, fiindca n-avem nimic de inventat; au inventat si probat altii inaintea noastra. Avem doar de optat intre Est si Vest, intre Rusia/China si America/Europa, intre hotie si justitie, intre mult mai rau si ceva mai bine, chiar daca va dura. Adica intre Ponta si doi dintre contracandidatii sai (Macovei sau Iohannis).

Si nu, deocamdata nu ni se cere sa plecam la razboi, nici sa luam glontul patriei totalitare-n piept, asa cum au facut multi romani in decembrie 1989, ca sa fim liberi noi. Liberi, printre altele, sa votam. Sa votam cumsecade. Altceva decat Ponta, PSD si regimul lui catastrofal-comunistoid-cleptocratic.

Da, asta ni se cere acum: sa gandim bine si sa votam bine. Sa intelegem ca este A time for choosing, vremea alegerilor noastre cruciale. Sa intelegem ca votul este un instrument fantastic si pretios. Este, practic, fundamentul democratiei, al puterii si al starii natiunii noastre. Si sa-ntelegem ca avem (inca) aceasta putere si libertate extraordinara, care e totodata si o responsabilitate mare: cand lucrurile merg prost putem vota schimbarea. Cand aveam eu 18 ani, inainte de 89, nu puteam. Asta ni se cere sa intelegem si sa facem acum, nimic mai mult. Se poate sau nu se poate? (Va urma)

Recomandari pe aceeasi tema:

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/mizeria-mai-mica-are-avantajul-clar-ca-e-mai-mica/

http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/ce-risca-romania-dupa-avertismentul-victoriei-nuland-352235

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/nu-repetati-greseala-din-%E2%80%9990–nu-alegeti-ponta–354512

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/alegerile-preziden%C8%9Biale-se-despart-apele%E2%80%A6/#comment-209845

A time for choosing, text integral, aici: http://www.reagan.utexas.edu/archives/reference/timechoosing.html

 

Anunțuri
  1. Din principiu nu sunt adeptul sintagmei „toti sunt la fel” dar, caci exista si un ‘dar’, asa cum exista si un ‘caci’, nu stiu cum naiba se face, dar avem de ales dintre doi pucisti care, pâna in urma cu jumatate de an, erau de fapt de aceeasi parte a baricadei. Plagiatorul iese din orice discutie decenta. Dar ce ne facem cu unul ca Iohannis, care a sapat temeinic statul de drept, desi acum face pe mironosita? Ce sa credem? Ce spune acum, de conjunctura, sau ce face de ani de zile?

    • Ce sa crezi? Simplu: ce este. Situatia reala si concreta. Ceea ce presupune sa intelegi urmatoarele lucruri si sa actionezi ca atare (adica sa votezi Iohannis nu sa stai acasa):

      1.Sa nu votezi acum,cand ai de ales intre doi candidati foarte diferiti, inseamna fix ca pui semnul egal intre ei, ii consideri „aceeasi mizerie”. Deci nu te amagi ca nu esti adeptul falsei teorii ca „toti sunt la fel”, „aceeasi mizeri”. Esti fix asta, pentru ca refuzi sa vezi diferentele.

      2. Intre optiunile pe care le ai acum, Iohannis nu e raul cel mai mic, ci eventual binele mai mic decat ai visezi/sper tu (vad ca ai inernet; ia de vezi cu ce s-a ocupat toata viata si in ultimii 14 ani, si cum; ia de vezi si inteviul asta – o ora – ca sa vezi cine este si cum gadeste http://www.youtube.com/watch?v=d75I9BF7Wcw&spfreload=10. Daca te intereseaza, vei privi atent si vei judeca singur, corect. Da, a gresit in 2012. Dar si Basescu a gresit, inclusiv recent, sustinand-o pe Udrea si cariera ei politica, timp de 10 ani, ba si acum la presedintie (sa nu-mi spui ca sustinerea pt Udrea era alegerea potrivita; si sa nu-mi spui ca eroarea majora da, cu Udrea, care este o fiinta dubioasa, sterge tot ce a facut bine Basescu 10 ani).

      3.Ca in politica n-ai niciodata de ales intre bine absolut si rau absolut, ci intre preferabil si detestabil (n-am spus-o eu, ci un om mai destept decat noi doi la un loc si priceput la politica, Raymond Aron). De asemenea, partidele nu sunt organizatii de ingeri (asta a spus-o mai de mult James Madison, unul dintre paritnii fondatori ai Americii, care n-a lucrat nici el cu impecabili sau ingeri; dar uite ca le-a iesit, pt ca au fost lucizi si realisti si au inteleg cum e natura umana, ce-i necesar, ce-i accetabil si ce-i inaccpetabil in materie de compromis si greseli omenesti). In cazul de fata e cert ca Iohannis este oricand preferabil detestabilului Ponta pentru ca:https://ihincu.wordpress.com/2014/10/16/pericolul-ponta-mai-mare-decat-se-ntelege-semnificatia-acestor-alegeri/ Pe de

      4.Iohannis da, a gresit in 2012, dar acum incearca sa repare greseala: a rupt (da, el si o mana de oameni, la varf, din PNL, au reusit sa-l convinga pe dementul de Antonescu sa se rupa de USL, apoi sa se retraga de la conducere si sa se regrupeze cu PDL contra PSD). Ori omul care greseste (te pomeni ca tu vei fi vreun impecabil, vreun sfant, vreun fel de Isus Hristos in viata) si-ncearca sa repare (cu fapte mai mult decat cu vorbe) trebuie cu atat mai mult iertat si creditat.

      5. Daca Monica Macovei – care nu mai e membra a niciunui partid, care nu depinde nici de PNL, nici de PDL, e bine merci parlamentar la Bruxelles si are o pensie grasa asigurata, care stie cine-i Iohannis din interiorul politici, nu ca tine, din afara, si care nu poate fi banuita de coruptei sau lipsa de integritate – i-a acordat zilele trecute, public, sprijinul, tocmai pentru ca Iohannis este perfect de acord cu aceleasi principii si obiective politice ca ea, si care sunt in interesul tau si al meu, atunci vin eu si te intreb (si iti raspunzi tu): cine esti tu sa pui la intodiala inteligenta, judecata politica si integritatea Monicai Macovei? Adica o fi ea mai proasta si mai putin informata decat tine, si ii acorda asa, de proasta si nebuna sprijinul si increderea lui Iohannis, pt ca nu pricepe ca e mai bine sa stai acasa, decat sa votezi Iohannis Haida-deh! Nu crezi ca e o doza zdravana de incapatanare prosteasca si aroganta din parte ta aici?

      6. Sa refuzi sa pricepi lucrurile astea (dintr-o idee fixa si insuficienta, ingusta, intelegere a realitatii in care te afli) e semn de lene intelectuala. Adica ai minte, dar nu ti-o folosesti pana la capat, nu vrei sa faci efortul. Ori, Dragos, lenea e imorala. Fie ea si intelectuala.

      7.Daca, dupa toate aceste argumente desprinse din realitate (inclusiv cele de pe linkul oferit de mine si cele oferite, la inerior, de altii, oameni integri si inteligenti) tu tot vei refuza sa pricepi unde te afli, in ce situatie absolut cruciala (cu potential dezastruls) si vei sta acasa, in loc sa votezi Iohannis, e acelasi lucru cu a-i da votul si sustinerea directa lui Ponta. E complicitate directa si coautorat la dezastrul care urmeaza daca Ponta ajunge presedinte. Iar tu refuzi sa intelegi si respingi atat realitatea in persepectiva mai profunda si mai larga, cat si argumentele pe care ti le ofera altii, oamenii fara interese de partid si cu vadit mai multa informatie decat tine. Si este aroganta, care si ea este imorala.

      Vei fi, prin urmare, alaturi de obnubilatii, imoralii si prostii care-l voteaza pe Ponta, la fel de imoral si iresponsabil, nu doar fata de sansele tale de a trai, la un moment dat, intr-o tara decenta, cu ceva democratie si libertate, dar si fata de ale mele si de ale celorlalti care am facut efortul sa intelegem ca avem optiune, ca Iohannis este cea preferabila, si Ponta cea catastrofala. Este de neieertat.

      Deci, cam asta e de inteles si de facut. Vrei? Intelegi. Nu vrei, esti direct raspunzator pentru dezastrul care umreaza. Hai, pune-ti mintea la treaba.

  2. […] Iohannis este candidatul oricand preferabil lui Ponta, fara sa fie ideal sau impecabil, fara a avea in spate un partid (PNL plus PDL) impecabil, insa totusi, unul reformabil. Iohannis trebuie ales de asta: https://ihincu.wordpress.com/2014/10/23/a-time-for-choosing-sau-vremea-alegerilor-cruciale-optiunea-o… […]

  3. […] Iohannis este candidatul oricand preferabil lui Ponta, fara sa fie impecabil si fara a avea in spate un partid (PNL plus PDL) impecabil, insa totusi, unul reformabil. Iohannis trebuie ales de asta: https://ihincu.wordpress.com/2014/10/23/a-time-for-choosing-sau-vremea-alegerilor-cruciale-optiunea-o… […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: