Ioana Hincu

PSD, dragostea mea (I). Mizerabili si/sau patologici?

In intre ras si plans on Noiembrie 22, 2014 at 11:39 pm

Nu poti sa nu-i “iubesti”, zau. Daca n-ar fi la guvernare, m-as prapadi de ras. Fiind insa, si “ajutandu-ne” de peste 25 de ani (chiar si din opozitie) sa batem pasul pe loc – noi, unii, vrem inainte, ei, PSD, tot inapoi – problema pare mai degraba patologica (demna de studiu multidisciplinar) decat comica. Merita permanent inventariata si adecvat tratata. Sa vedem, pe scurt, simptomatologia saptamanii.

1.Incepem cu catindatul Victor Viorel. In opinia expertoloagei (in naiba mai stie ce) Mungiu Pippidi, aceasta vesnic echidistanta gandoloaga (adica oricand repozitionabila functie de morala flasca a domniei sale). Victor Ponta s-a comportat dupa alegeri impecabil (doamna, stimata, mai diversificati vocabularul). Adica, dupa ce s-a anuntat ca a pierdut la scor zdrobitor, l-a sunat sa-l felicite pe castigator (un gest banal prin alte parti) si s-a pocait umpic, a doua zi, la partid si la televizor.

Dupa care, intr-un gest de impecabila responsabilitate politica si de guvernantza, a anuntat ca nu-si da demisia din functia de premier, nici din aia de sef de partid. Si a plecat in vacanta. In Dubai, da, de-un shopping si-o etapa de Formula 1. Adica i-a lasat pe aia din partid sa se manance-ntre ei, si pe vicepremierul de la alt partid (Oprea-UNPR) sa vada ce naiba face cu bugetul substantial gaurit de desantata campanie cu pomeni electorale. Impecabil, vorba lu’ distinsa Mungiu.

2.Continuam cu venerabilul Ion Iliescu. Presedintele de Onoare al PSD (curat onoare! coane Fanica). Nu stim inca daca problema lui Ion e pur psihiatrica (varsta) sau doar sociopata (educatia comunista), insa omul (vorba vine om) a imprastiat saptamana asta discursuri si pilde despre evolutia noastra democratica. A manifestat cu aceasta ocazie nostalgii fata de efervescenta civica de dupa revolutie.

Amintim aici mai tinerilor, din experienta noastra directa, ca in anul de gratie 1990, incepand cu luna ianuarie, numai pe strazile Bucurestiului au fost vazute sute de mii de romani, care, cu regularitate civica, cereau “jos comunismul” si “jos Iliescu”. Stiau ei de ce.

Amintim de asemenea ca reactia lui Ion, care se emanase singur si fara alegeri libere la conducerea tarii, a fost sa cheme muncitorimea civica – “IMGB face ordine”, “Moarte intelectualilor”, asta strigau muncitoii civici chemati mobilizati de Ion. Apoi, odata ajuns Presedintele Romaniei cu 85% din voturi (rezultat al minciunilor si manipularilor emanate non-stop), Ion a chemat si minerii civici, sa puna bata civica pe protestatarii  anti-iliescieni si anti-comunisti din Piata Universitatii, civici si ei, insa panic, fara bate; ceea ce minerii civici au executat in 13-15 iunie 1990. Ion civicul si democratul  le-a multumit public.

Nu e clar dupa care din cele doua tipuri de manifestari civice este nostalgic Ion. Sau poate-i plac batutele civice…

3.In parlamentul Romaniei, diagnosticul e mai dificil, situatia fiind diversa si complexa.

Bunaoara deputatul Zgonea PSD, colegul lui Mihai Viteazu (vorbele lui) si presedintele Camerei Deputatilor, zice ca a inteles votul democratic de duminica si ii indeamna pe colegii parlamentari sa nu mai fie “duplicitari” (recunoscand implicit, ca boul, ca sunt). A doua zi, intr-un exces de sinceritate, amana pentru 5 ani! dezbaterea/adoptarea legii privind votul prin corespondenta (sa poata vota si oamenii aia din strainatate civilizat), spunand ca-i “demagogie”. Omul are, pesemne, in creier, un buton de DELETE. Respectiv stergere iformatii care ingreuneaza creierul. Asta pornind de la premisa ca are creier.

Totodata, senatorul PSD Leonard Cadar, un mare stilist al discursului politic animalier-fictional, cu ocazia ridicarii imunitatii colegilor Miki Spaga (Serban Mihailescu) si Abramburica (Cati Andronescu) in vederea anchetarii lor de catre DNA, graieste in plenul Senatului urmatoarele:

-ca ei, PSD, voteaza ridicarea imunitatii de dragul “vampirilor insetati de sange” din presa, ca sa spele imaginea partidului (de ochii lumii, cum s-ar zice)

-ca prin votul asta, sacrifica pe altarul presei vampirice doi “elefanti” (Cati si Miki), dupa ce deputatii “sacrificasera” doi “miei” cu o zi inainte.

Practic, elefantul ar fi mai degraba el (Cati si Miki ii ajung pe-un picior, merita sa-l vedeti pe individ in toata splendoarea) si s-a sacrificat singur pe altarul prostiei si arogantei tipice politicianului PSD.

4.Marginalii PSD, merita si ei remarcati, fiind remarcabili.

Il avem in acest sens pe distinsul Titu Bojin, de profesie si vocatie masinist si mecanic utilaj greu (vezi CV), sef sindicat PCR (1986-1989), apoi primar FSN la Remetea Timis, devenit in timpul liber economist (in paralel cu activitatea de primar la Remetea), apoi doctor in “inginerie civila” (in paralel cu alte functii in partid si stat; nene, ce de diplome imprastie si universitatile din Timisoara si cui; o rusine), in prezent sef PSD Timis.

Omul invoca in sprijinul opiniei sale o experienta de „40 de ani in politica”, deci pune mare pret si pe experietna de 15 ani de activism PCR, inaine de 89, ca masinist vocational ce se afla. Iar opinia dumisale este ca e timpul ca PSD sa mai lase democratia si sa reinstaureze dictatura in partid. Merita sa-l vedeti si sa-i lecturati CVul. E din ciclul “partidul te face om, sau ceva asemanator”.

Ultimele doua cazuri (tot patologice, of course) si concluzia de etapa, maine. Happy Sunday!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: