Ioana Hincu

Archive for Decembrie 2014|Monthly archive page

Educatie, constitutie, doua palate si dileme cetatenesti

In Dubii on Decembrie 30, 2014 at 3:49 pm

La sfarsit de 2014

Faptele

 1.La Palatul Cotroceni. In prima saptamana de mandat prezidential, al „lucrului bine facut”, pe 22 si pe 29 decembrie 2014, Premierul a facut vizite la Cotroceni, la invitatia Presedintelui. De aflat am aflat de pe facebook, nu de pe site-ul Presedintiei sau de la Departamentul (prezidential) de Comunicare; dupa ce a sarit in sus presa si opinia publica, tocmai ieri, au aparut vreo 6 comunicate oficiale deodata, copy/paste la textele de pe facebook. Ce-au discutat la prima intrevedere n-am aflat nici pana acum. Temele (nu si concluziile) discutiilor de la a doua intalnire, le-am aflat, intr-un tarziu, de pe site-ul institutiei prezidentiale. In schimb, dupa prima vizita (care nici acum nu figureaza pe agenda oficiala a Presedintelui, ci doar pe pagina facebook), Viorel ne-a asigurat ca totul a intrat in normal. (well… imi intelegeti curiozitatea, raportata la cum intelege Victor Viorel normalitatea)

2.La Palatul Victoria, luni, 29 decembrie, pe ordinea de zi aveam (de ce nu ne surprinde?) interesele si urgentele personale ale premierului (in cel mai fericit caz ar fi fost ale gastii lui de partid). Viorel isi pregateste o Ordonanta de Urgenta pentru el, ca sa scape basma curata, nesanctionat de lege pentru plagiatul cu doctoratul, adica pentru furt intelectual. Aceasta Ordonanta de Urgenta modifica Legea educatiei.

3.Ce zice constitutia?

 3.1. Ca legea educatiei este lege organica -art. 73 alin. (3) lit. n)

 3.2. Ca “Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.”art. 115 alin (1) si ca “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.” Art. 115 alin (4)

 In raport de asta, faptul este ca: Citește restul acestei intrări »

Traditii agreabile. Politice, spirituale, culinare (II)

In Dubii on Decembrie 28, 2014 at 10:15 pm

De sarbatori invernale. Unii le zic infernale.

In prima parte (aici  https://ihincu.wordpress.com/2014/12/28/traditii-agreabile-politice-spirituale-culinare/)am vorbit despre cateva traditii cultural-spirituale si culinare. Urbane si la zi. Lupta, tactici si abordare. Trecem la politica si comunicare.

Traditii politice, administrative si mediatice

In general, sanatos este sa nu deschizi televizorul romanesc, decat in situatii extreme – alegeri, lovituri de stat, inundatii, cutremure. De Craciun, nici atat. Totusi, de Sfantu Stefan, m-a muscat Necuratul de inima si telecomanda.

La o televiziune de stiri, un ezoteric cu barba – la capitolul incredere, nu i-as fi dat nici pisica s-o treaca strada – comenta situatia politica. Din punct de vedere energetic. Avem doispe sfincsi, plasati strategic, pe tot teritoriul Romaniei; in Bucegi e unul; o vasta retea energetica, am uitat cum ii zice, Herder, Hegel, nume nemtesc, dracu s-o ia, pardon, binecuvantata. Asta ne da sperante, mai ales cu clasa politica. Ma gandesc ca poate pe asta mizeaza presedintele ales, ca doar nu pe consilieri si strategi.

La celelalte televiziuni, comedii romantice si filme de groaza. La meteo cod galben, portocaliu, rosu, nu mai retin.

A doua zi (azi), la stiri, niste eroi, mari oameni de stat totodata: Oprea si Arafat, in direct, de la comandamentul de iarna (care nu-i ca vara, vorba unui clasic in viata). Ambii, in outfit casual-elegant (pulovere). Gabi Oprea, vicepremierul, da ordine-n direct la prefecti. Cu mine nu-nteleg ce are. Personal, m-ar fi interesat sa aflu de la stiri ce Citește restul acestei intrări »

Traditii agreabile. Politice, spirituale, culinare (I)

In intre ras si plans on Decembrie 28, 2014 at 4:40 pm

De sarbatori invernale. Unii le zic infernale.

N-am ascuns niciodata: Craciunul e sarbatoarea mea preferata. Si nu aprofundez acum semnificatia crestineasca (da, jur ca-i sarbatoare crestina), luminoasa. Ne concetram pe traditii si obiceiuri autohtone, urbane: lupta, strategii, abordare.

Traditii cultural-spirituale

Nu stiu altii cum sunt, dar la Bucuresti avem diversitate. Bunaoara colindatorii. Lasam textele, de un lirisim inegalabil, incarcat de sensuri, gen in gradina raiului, sta Adam cu Eva lui, da domnu, doamne, tra, la, la, samd. Trecem direct la manifestari. Cele care invita la precautie: incepand cu 24, de pe la amiaza pana tarziu in noapte, e bine sa incui poarta, respectiv sa blochezi soneria/interfonul si sa sedezi animalele, caini, pisici si alte dobitoace.

Anul asta m-am simtit usor persecutata. De doua ori in aceeasi zi m-am intalnit prin cartier (uitasem sa cumpar apa si tigari) cu un grup pe care intr-o zi normala l-as fi crezut infractional: vreo 7-8 masculi (cel putin in aparenta), cu mimica incarcata de spiritualitate – Cezare Lombrozo i-ar fi studiat indeaproape – deghizati in costume populare, dotati cu tobe, masti, o capra de lemn infipta-n bat (de Craciun se vine cu capra?) si-o blana de urs jumulit (nici cu ursul nu mi-e clar). Greu de estimat vacarmul si panica generate in populatie. Cert e ca au reusit sa agite/scoata din minti toti cainii din cartier. Harsita in guerrilla urbana, dupa ce mi-au sarit prima data in cale, pe bulevard, m-am regrupat, i-am driblat si am fugit. De doua ori. Cu timpanul zdrelit. Sigur, n-am scapat definitiv: mai tarziu au dibuit si strada mea.

Speram ca asta-i tot. M-am inselat. Pe inserat, Citește restul acestei intrări »

Craciun cu miros de libertate. Dupa 25 de ani.

In Solutii on Decembrie 24, 2014 at 1:36 pm

Acum 25 de ani. Stranie sarbatoare.

Era de ajun. Ca acum. Ajunul Craciunului. Primul liber din viata mea. Vremea tot primavarateca.

Mama facea cozonaci. Nu stiai niciodata cum ieseau. Uneori nu crestea aluatul. Alteori scoteai din cuptor niste bolovani de coca coapta dupa ce munceai o zi intreaga. Faina era proasta, drojdia dubioasa, ouale rare, n-aveai de unde alege, supermarketuri nu erau, magazinele alimentare goale. “Faceai rost” din timp, de unde puteai. Dar oricat de rau era, mama a avea grija intotdeauna, de Craciun si de Pasti, sa miroasa a cozonac in casa. Pentru ea, mirosul de cozonac era miros de sarbatoare. Eu – douaj de anisori – ma certam cu ea: mor oameni si tie-ti arde de cozonaci. Copil prost, ce stiam…

Tot nedormiti eram. De pe 22 incoace, noapte de noapte, impuscaturi, rafale de automate, plus tunurile de la Otopeni. In linie dreapta, de la mine din curte, pana la aeroport, or fi vreo 10-11 kilometri. La televizor se perindau tot felul. Habar n-aveam cine sunt, imi mai spunea tata. Ziceau ca se dau lupte acolo. Nu era clar cine cu cine se bate. Teroristii? Armata? Trupele de securitate? Cert e ca de la mine din curte se auzeau bubuiturile bateriilor de tun. Ani de zile nu mi-a iesit din cap zgomotul ala. Si cel de rafala de automat. Si suieratul glontului. Si zgomotul ala cand se-nfinge-n zid sau in asfalt.

Fusesem dupa bomboane de ciocolata. De Craciun e ziua mamei. Pe 22 fusese a lu’ tata – frumos cadou primise de ziua lui; libertate. Erau putine cofetarii unde se gaseau bomboane de ciocolata. De exemplu la Scala. Vis-a-vis, blocul Lido avea peretele ciuruit de gloante. 500 de metri mai incolo, spre Citește restul acestei intrări »

22 Decembrie. Dupa 25 de ani. Jurnal.

In Dubii on Decembrie 22, 2014 at 3:42 pm

Presedintele Iohannis, proaspat intrat in functie, depune coroane de flori la monumentul eroilor revolutiei. Prima decoratie o acorda presedintelui Asociatiei Fostilor Detinuti Politici. Pana aici, in regula. Ce facem insa cu restul? Nu vreau sa stric nimanui ziua, cu atat mai putin mie. Dar avem, negru pe alb, urmatoarele probleme:

Prima. La Cotroceni il avem, in ciuda protestelor publice din ultimele saptamani, pe Dan Mihalache, acest politruc sinistru, de neuitat, pro-lovitura de stat 2012. Individ care provine din PSD (fost deputat PSD, fost consilier al lui Adrian Nastase). Care niciodata n-a manifestat vreun regret pentru mizeriile, calomniile, instigarile antidemocratice, anti-domnia-legii, antioccidentale, izolationiste ale PSD/USL, al carui purtator proactiv a fost zi de zi in 2012.

Il avem pe acest Mihalache in functia de consilier prezidential pentru relatia cu autoritatile publice si cu societatea civila.

Relatia cu autoritatile publice? Serios? De exemplu cu autoritatea judecatoreasca? Cea ocupata cu domnia legii pe care a calcat-o personal, public, impetuos in picioare? Relatia cu societatea civila? Cu cele peste 6 milioane de votanti din 16 noiembrie, care voiau „lucru bine facut” si „alt fel de politica”? Adica nicio legatura cu astia gen Mihalache.

Nu vorbim acum de Scutaru (educatul/ideologizatul la Moscova) si altii. Si stiu, PNL este partidul de provenienta al Presedintelui. Totusi, nu mai gasim prin partidul ala pe cineva nemanjit („necompromis” este un eufemism), dispus sa vina la Cotroceni? Dar este obligatoriu sa fie din PNL consilierii prezidentiali? Sau din vreun partid? N-ar fi de urmarit si preferat integritatea si competentele? Eventual altele decat Citește restul acestei intrări »

Ce nu știți voi. Ce nu povestim noi. După 25 de ani.

In spaime on Decembrie 16, 2014 at 9:05 pm

În fiecare an, de 25 de ani încoace, la vremea asta, îmi vine să povestesc. E greu. Cu ce să-ncep? Despre ce? Despre cât de frică mi-a fost? Despre cum nu mi-a mai fost? Despre cum nu mai credeam s-apuc vreodată, pe pielea și pe viața mea, să simt ce-i aia libertate? Ce-i aia să nu mai trăiești într-o țară ca o pușcărie mare? Despre cum se-nvață libertatea prin lipsă de libertate? Demnitatea prin umilință? Curajul prin frică? Speranța prin deznădejde? Despre cum e să-ți trăiești copilăria și adolescenta-n dictatură comunistă? Dictatură comunistă fiind un pleonasm, desigur. Să crezi că gata, s-a terminat, nu se mai repetă? Apoi s-o tot vezi scoțând capul hâd o dată, și încă o data, direct din libertate? Pentru că libertatea nu place? Nu destul? Nu la mine acasă?

În fiecare an, de 25 de ani, cam la vremea asta, mi-e dor de Cristi, care nu mai e, pentru c-a-nghițit glonțul patriei, al patriei totalitare, comuniste, criminale, glonț bogat, direct în stomac l-a-nghițit, cu curaj, pe nemestecate, la București, în decembrie ‘89, că nu mai putea, nu mai voia comunism, voia libertate, pentru mine, pentru tine, pentru ai lui, pentru cei care nici acum n-o vor, deși Cristi nu mai este, când putea fi. Cristi avea 25 de ani.

În fiecare an, cam la vremea asta, vreau să spun. Atâtea. Și nu știu cum. Nici cui. Pe câți mai interesează?

Așa că povestim între noi. Povestim, de exemplu, cum Citește restul acestei intrări »

Prietenii societatii civile si ai birocratiei. Idei ajutatoare.

In spaime on Decembrie 12, 2014 at 10:37 am

Imi cade aseara sub ochi acest link http://expertforum.ro/succes-efor-cum-am-cerut-guvernul-infiinteaza-o-agentie-care-sa-raspunda-de-gestiunea-bunurilor-sechestrate/ pe care citesc:

Succes EFOR: cum am cerut, guvernul infiinteaza o agentie care sa raspunda de gestiunea bunuilor sechestrate

În urmă cu câteva zile, EFOR cerea să se înfiinţeze o agenţie specializată care să fie într-adevăr responsabilă de recuperarea averilor construite pe infracţiuni. Ziceam că e nevoie de o agenţie specializată şi cu responsabilitate clară, ţinând cont că azi ANAF abia dacă recuperează 5-8% şi nici nu e prea transparentă în ceea priveşte eforturile de aplicare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive. Vorbim de sume care se ridică la sute de milioane de euro pe an – depăşind, de pildă, de 10 ori bugetul DNA. Or, corupţia nu poate fi cu adevărat descurajată decât dacă se recuperează rapid şi prejudiciile. Iată că Guvernul a anunţat chiar azi înfiinţarea acestei agenţii. Presiunea opiniei publice şi a societăţii civile contează!

Dacă vă place ce facem, ne puteţi ajuta şi cu bani.”

Uf. Nu, prieteni, nu numai ca nu-mi place. Dar ma sperii de-a dreptul. Si gandul se sparie. Iar daca tot cereti ajutor, va asigur ca eu bani nu va dau, dar va ofer (gratuit) cateva idei ajutatoare: Citește restul acestei intrări »

Popor, politicieni si asteptari. De constitutie ati auzit?

In Solutii on Decembrie 11, 2014 at 8:40 pm

Urmaresc atent reactia publica – politica, cetateneasca, academica, mediatica – de dupa alegerile prezidentiale. Putine lucruri sunt mai clare decat inainte de 16 noiembrie 2014. Pozitiile sunt inca eratice, emotionale, mai rar lucide si rationale. Nici vartejul evenimentelor si felul in care sunt mediatizate nu ajuta prea mult la clarificare. Si asta nu se va schimba curand, pentru ca, in fond, singurul lucru care s-a schimbat e titularul fotoliului de la Cotroceni. Restul problemelor societatii noastre e tot acolo.

Da, multumita unei reactii populare de intensitate si amploare oarecum neasteptate, pe care multi au numit-o un mic miracol, am evitat dezastrul: ajungerea lui Ponta-PSD la Cotroceni, controlul asupra justitiei, politicii externe si apararii. Unii s-au grabit sa revendice miracolul: a fost infaptuit de X, Y sau Z (tineri, diaspora, electoratul lui A sau B, televiziunea C, structurile de partid, facebook, seful de campanie, samd). Altii s-au grabit sa decreteze ca tocmai am asistat la “nasterea societatii civile romanesti” (Mungiu-Pippidi). Ideea fiind ca s-au grabit, as zice eu, pentru ca, deocamdata, sigur si evident este ca: Citește restul acestei intrări »

Stanga (ne)adevarata (I) PSD de care e? Manifest.

In Dubii on Decembrie 7, 2014 at 1:19 pm

Observand atent reactiile publice de dupa alegeri cu privire la ce fel de stanga – adevarata sau neadevarata – ar fi PSD, m-am gandit sa incep un ciclu (de observatii si argumente teoretice si empirice) pe tema. Cred ca nu e moment mai potrivit pentru a incepe sa clarificam odata, cat se poate de simplu, pe intelesul tuturor, ce e stanga adevarata, de cate feluri, la ce, cui si cum serveste.

N-am pretentia si nici nu-mi propun sa ofer lamuriri exhaustive. Doar cat mai multe argumente din cele esentiale, irefutabile, pe care le-am aflat in 25 de ani de libertate (de atunci ma preocupa si cercetez sistematic problema stanga-dreapta). Atat din observatie directa, cat si cu ajutorul semenilor mai intelepti si mai competenti.

Vorbesc de lucruri pe care orice om de inteligenta functionala si bun simt le intuieste, dar poate ca n-a avut pana acum ocazia sa si le formuleze clar in minte si inventarieze. Vorbesc de lucruri care poate tinerilor (sau mai putin tinerilor) le-au scapat, desi unii au fost extensiv, totusi incomplet, unidirectional ideologizat, deci prost educati.

Vorbesc de lucruri verificate istoric, cel putin in ultimele doua secole, de cand Occidentul a cunoscut democratia moderna, politica eliberarii/libertatii individuale (liberalismul clasic) si capitalismul. Vorbesc de ultimii 150 de ani de cand stanga politica Citește restul acestei intrări »