Ioana Hincu

Craciun cu miros de libertate. Dupa 25 de ani.

In Solutii on Decembrie 24, 2014 at 1:36 pm

Acum 25 de ani. Stranie sarbatoare.

Era de ajun. Ca acum. Ajunul Craciunului. Primul liber din viata mea. Vremea tot primavarateca.

Mama facea cozonaci. Nu stiai niciodata cum ieseau. Uneori nu crestea aluatul. Alteori scoteai din cuptor niste bolovani de coca coapta dupa ce munceai o zi intreaga. Faina era proasta, drojdia dubioasa, ouale rare, n-aveai de unde alege, supermarketuri nu erau, magazinele alimentare goale. “Faceai rost” din timp, de unde puteai. Dar oricat de rau era, mama a avea grija intotdeauna, de Craciun si de Pasti, sa miroasa a cozonac in casa. Pentru ea, mirosul de cozonac era miros de sarbatoare. Eu – douaj de anisori – ma certam cu ea: mor oameni si tie-ti arde de cozonaci. Copil prost, ce stiam…

Tot nedormiti eram. De pe 22 incoace, noapte de noapte, impuscaturi, rafale de automate, plus tunurile de la Otopeni. In linie dreapta, de la mine din curte, pana la aeroport, or fi vreo 10-11 kilometri. La televizor se perindau tot felul. Habar n-aveam cine sunt, imi mai spunea tata. Ziceau ca se dau lupte acolo. Nu era clar cine cu cine se bate. Teroristii? Armata? Trupele de securitate? Cert e ca de la mine din curte se auzeau bubuiturile bateriilor de tun. Ani de zile nu mi-a iesit din cap zgomotul ala. Si cel de rafala de automat. Si suieratul glontului. Si zgomotul ala cand se-nfinge-n zid sau in asfalt.

Fusesem dupa bomboane de ciocolata. De Craciun e ziua mamei. Pe 22 fusese a lu’ tata – frumos cadou primise de ziua lui; libertate. Erau putine cofetarii unde se gaseau bomboane de ciocolata. De exemplu la Scala. Vis-a-vis, blocul Lido avea peretele ciuruit de gloante. 500 de metri mai incolo, spre Piata Romana, din blocul de peste drum de Cinema Studio, tragea cineva, de trei zile, spre Ministerul Energiei Electrice (aflat in acelasi corp de cladiri cu cinematograful). Dupa colt, la cofetaria Dorobanti, cofetarii facusera trufe si le scosesera pe niste mese afara. Nu mai mancasem trufe de ani. Nu se gaseau. Am vrut sa cumpar un pumn. Nu se vindeau, erau la liber, de Craciun. Am luat cateva; mi-era rusine sa iau mai mult; si acum mi-ar fi. Ce bune erau!

Calea Victoriei era o ruina. Un dezastru. Pe strazi misunau garzi patriotice, inarmate, civili, care opreau masini, le perchezitionau. Cautau arme. Si teroristi. Care au fost. Tata, inginer, lucra in Ministerul Energiei Electrice, care era militarizat. De pe 22 dupa amiaza pana la Craciun a venit acasa doar sa se schimbe. Erau de serviciu 24 din 24. Le dadusera si arme, nu doar trupe sa-i pazeasca. Pe 23 au prins, in minister, un “terorist”. Era inarmat din cap pana-n picioare, cu armament sofisticat; n-a scos un cuvant, l-au predat trupelor USLA – unitatile de lupta antiterorista.

Dupa pranz a ajuns si frate-meu acasa. Plecase cu trenul de la Caransebes, unde facuse revolutia in spitalul judetean; era medic acolo; ce vazuse… Au fost raniti. Civili. Si niste ciudati inarmati, interesant echipati, inalti ca bradu’. Ducu era murdar pe haine. In drum spre Bucuresti, pe la Portile de Fier, trasesera in tren si se aruncase pe burta. Cand a iesit din Gara de Nord sa coboare la metrou, i-au mai zburat niste gloante pe la ureche si s-a mai trantit o data.

Pe 25, de Craciun, i-au impuscat pe sotii Ceausescu. Pe dimineata, s-a difuzat la televizor inregistrarea.

A fost cel mai straniu Craciun din viata mea. Nu mai traiam in dictatura. M-as fi bucurat. Cred ca ma si bucuram. Cand nu plangeam. Realitatea fiind plina de gloante, ruine si cadavre. Si viitorul incert. Craciunul e sarbatoarea Nasterii lui Isus – nope, nu a shoppingului. A Sperantei in Mantuire. Prin Iubire si Sacrificiu. Atunci le-am vazut si trait pe toate de-a valma. Durere si bucurie. Asa se naste libertatea. Asa miroase libertatea cateodata: a cozonaci, trufe, sange si praf de pusca.

Dupa 25 de ani

In casa nu miroase a cozonaci. N-am facut (asta inca nu stiu sa fac). Am cumparat. Dar miroase a brad. Brazi-s mult mai frumosi decat acum 25 de ani.

Viitoru-i la fel de incert. Sentimentul tot amestecat. Au fost alegeri prezidentiale, libere, si comunistii au pierdut a treia oara. La rand. Unii spun ca-i un miracol. Sau, in fine, asa pare. M-as bucura. Chiar ma bucur. Doar ca ciuma rosie, prietena cu ciuma cleptocrata, n-a pierdut nici tara, nici guvernarea; le au in continuare. Ii mai incurca justitia, ce-i drept. Si Occidentul. Asta nu aveam acum 25 de ani.

Afara-i tot nefiresc: tot primavara. Imi convine, desi nu-mi strica umpic de zapada. Nu se mai aud impuscaturi, nici rafale de tun. Asta-i grozav.

Dar nici a libertate nu mai miroase cum mirosea acum un sfert de veac. Nici la mine-n tara, nici in lumea larga.

Nici oamenii nu-s mai buni: au mai mult, dar sunt mai putin decat erau. Avem mai multa tehnologie, mai multa bunastare (avem, da), de unde si acces mai mult si mai liber la informatie. Viata, tehnic si practic vorbind, e mai usoara. Spiritual si sufleteste, insa, e mai saraca. Suntem mai isteti, dar mai putin inteligenti. Mai indrazneti, dar mai putin curajosi. Mai rapizi, dar mai putin consecventi. Mai comunicativi, dar mai putin coerenti. Mai educati (ce de diplome!), dar mai putin stiutori. Mai sentimentali (ce se mai da cu sentimentu-n public), dar mai putin empatici. Mai pretentiosi, dar mai putin recunoscatori. Mai liberi, dar mai putin autonomi. Si tot asa.

Iar eu nu mai cred in miracole, desi am trait cateva. Asta-i rau. Ar trebui sa reluam tehnologia miracolului. Care-i in noi.

Ce bine insa ca mai pot spera. In fond, e doar o etapa. Si pana la urma-i Craciun. Mantuirea o fi departe. Calea o fi grea. Dar speranta renaste, vorba lui Emily Dickinson:

“Hope is the thing with feathers/ That perches in the soul/And sings the tune without the words/ And never stops at all,[…]”

Ceea ce doresc tuturor. Si, desigur, uneori mai sunt si ingerii cu noi. Iar vremurile se mai schimba. Liberi sa fim. Si sa ne auzim cu bine. Craciun fericit!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: