Ioana Hincu

Elefantul din anticamera tragediei de la Paris: Critica islamului.

In Dubii on Ianuarie 12, 2015 at 8:09 pm

S-a dus. Oamenii aia au murit. Fara vina, da. Aici nu incape nicio discutie, cu atat mai putin cu privire la calitatea productiilor lor artistice si jurnalistice, indiferent cat de indoielnica, da.

S-au strans milioane (sau in jur de) pe strazi duminica, in numele libertatii de exprimare. Doar ca in numele aceleiasi libertati, vin si intreb: despre ce libertate de exprimare vorbim cand ocolim cu obstinatie prima problema si cauza? Critica islamului, da. Culturala, religioasa, ideologica, institutionala, civilizationala.

Bunaoara, citesc azi (ca in fiecare luni, e o cutuma personala deja) editorialul dlui Plesu. Care, la fel ca mai toti liderii de opinie publica, ocoleste cu grija, sau marginalizeaza “subtil” ditamai elefantul asta: problema musulmana, care ocupa masiv nu doar “camera” – spatiul public – francez, ci intreg spatiul public (social, politic, academic si mediatic) european si occidental. E ditamai elefantul. Dar ce discret! Ce bine ascuns opiniei publice. De data asta sub baticul, pardon, stindardul libertatii de exprimare. Hai sa dam  jos baticul. Si s-o facem concret, pe text si pe argument.

Precizez ca opinia de fata este exprimata, din spirit civic, in ajutorul dlui Plesu (si celor care opineaza/gandesc asemenea), desi nu este elogioasa (ramanand totusi politicoasa; nu cu autorul am o problema, ci cu ideile). Si ca n-o ofer de plictiseala (zau), ci pentru ca insasi domnia sa a solicitat in introducere, iata: “cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute.” http://adevarul.ro/news/eveniment/crima-libertate-religie-1_54b2ed08448e03c0fd822b34/index.html

Precizez, de asemenea, ca nu ma bantuie iluzia ca pe dl Plesu l-ar interesa opinia mea.  Totusi, in numele aceluiasi drept la libera exprimare publica, dar si al prostului, deloc inteleptului meu obicei de a lua in serios vorbele oamenilor ilustri, uite, sar sa ajut, dupa modestele-mi posibilitati:

Sigur ca-n numele libertatii de expresie, intr-o societatea care chiar o respecta si asuma, oricine are dreptul sa ceara public orice. Nu sa si obtina. Dupa cum oricine poate spune public orice. Asta include prostii, minciuni, calomnii, insulte, chestii de (mare) prost gust – si aici, har domnului, nu ducem lipsa; si vor veni in valuri, indraznesc sa avertizez, mai ales pe temele astea.

In ce priveste limitarea “inteleapta” a libertatii de expresie, aici lucrurile se complica putin. Aici, la “limitarea inteleapta”, problema ramane sanctiunea inteleapta si „inteleptul” care o aplica. Adica modalitatea de limitare atunci cand intelepciunea personala (fara sa-mi fie clar, repet, ce ar insemna aceea) nu functioneaza.

Asadar, pe sanctiuni:

1.In materie de minciuni (false reprezentari deliberate ale realitatii, cu toate varietatile – minciuna directa, jumatati de adevaruri, omisiuni care denatureaza mai mult sau mai subtil realitatea, interpretari tendentioase) sanctiunea indicata ar fi adevarul specific, pe care indicat ar fi sa-l stapanim rezonabil si cantarim bine inainte de a-l rosti public. In aceste coordonate, adevarul merita rostit cu curaj, chiar daca te afli in minoritate. Frica asta de-a spune lucrurilor (bine stiute) pe nume aduce mari deservicii publice. Genereaza, nu de putine ori, patologii psiho-sociale. Si divort de realitate.

2.In materie de calomnii – minciuni care aduc atingere reputatiei unei persoane si de aici produc o serie de vatamari psiho-emotionale, profesionale, patrimoniale, deseori cuantificabile – sanctiunea ar trebui sa fie legala si judiciara (chiar este; daca victima actioneaza si recurge la justitie, are baza legala).

3.In materie de prostie si prost gust, in schimb, singura sanctiune ar trebui sa fie si sa ramana oprobriul public. NU legiuirea legiuitorului. Iar in materie de umor, in mod special, fie el si de un crancen prost gust, sa ne fereasca bunul Dumnezeu de ziua in care umorul – fie si cel mai ireverentios, socant,violent sau pur si simplu prost pamflet- va fi reglementat si sanctionat legal sau institutional-oficial (asa cum dorea recent o fosta membra CNA, care dorea interzicerea pamfletului televizat, si s-a suparat teribil cand i-am atras atentia privat ca nu stie ce vorbeste si are porniri tiranice). Aia e ziua in care se termina libertatea de expresie si incepe tirania. Tirania “inteleptilor” statului. Adica a “inteleptilor” care au pe mana forta coercitiva, de represiune, a puterii de stat.

De aici incolo totul este (si e bine sa ramana) dezbatere publica. De idei – de insulte? fie! daca se insulta, mai ales inteligent; omul inteligent stie sa raspunda pe masura. Dezbatere estetica, filosofica, etica, samd. Care este binevenita in orice societate, in special pentru ridicarea nivelului cultural si al gandirii critice, al argumentatiei logice, lucide, rationale. Inclusiv in cazul celor educati, ba chiar eruditi, pentru ca nimeni nu le poate sti, cu atat mai putin bine, pe toate –  nici macar cand sa se pronunte public si cand sa taca.

De aia exista dreptul la libera exprimare, care include, slava domnului! si dreptul oricui (de la vladica la opinca) la eroare. Da, libertatea de exprimare include si dreptul la eroare. Care presupune si obligatia corelativa de a incasa opinia critica.

Dintre erorile (asa le vad eu) care cred ca merita mai multa si atenta dezbatere publica (pentru ca altfel n-as pierde timpul), trec in revista cateva.

De exemplu, spune dl Plesu in editorialul sau de azi, din Adevarul – ce non-sens a devenit titlul acestui cotidian:

“Cred că aproape nimic n-a rămas nespus cu privire la tragedia petrecută zilele trecute la Paris.”

Unde? In MSM? La liderii de opinie? La noi? In Occident? Sa fim seriosi. Au ramas nespuse (sau cel mult insinuate timorat, accidental) cel putin in mass-media oficiale, de impact, tocmai cele mai importante lucruri: cauzele tragediei de la Paris. Care sunt multiple si NU sunt accidentale. Nu a fost vorba de niste criminali exotici, atipici. Vorbim de niste tipare comportamentale si ideologice. Vorbim de cauzalitati culturale, politice si religioase. In conflict. Da, e o realitate dureroasa. Asta-i elefantul din titlu.

Sa ne familiarizam asadar cu cateva idei si realitati (socante pentru unii), sa le luam serios la investigat si dezbatut:

Islamul NU este cultura si religia pacii, desi destui musulmani alaturi de cei mai multi occidentali asa se autoiluzioneaza, invocand fie mantre care i-au penetrat subliminal, fie (cei mai documentati)  islamul “ortodox” sau “sufist” pasnic. Care islam „ortodox”, „moderat”, „tolerant”,  cel putin pana la acest moment NU reprezinta un curent de opinie si de actiune semnificativ, de impact, nici in mediul politico-academic jurisprudential, nici la nivel de masa, in lumea musulmana (foarte numeroasa, complicata, sectara). Iar daca reprezinta, este probabil cea mai bine ascunsa realitate istorica si contemporana. De ce? Aici lucrurile iar se complica ideologic, cultural, institutional si constitutional. N-ar strica, in acest sens, sa luati act de faptul ca statele cu populatie majoritar musulmana NU sunt democratii, cu atat mai putin liberale, si NU pretuiesc deloc libertatea de expresie, cu atat mai putin de optiune religioasa. Nu, acolo NU exista cultura liberatii, ci mai degraba a supunerii (fata de ce autoritate?aici incepe alta complicatie, in islam existand un mare haos doctrinar si dispute legate de autoritatea guvernamentala, spirituala, legala). Acolo populatia nu-i libera sa exprime critici la adresa islamului, pur si simplu de frica. Uneori de teroare, sanctiunile, inclusiv cele legale, fiind nu de putine ori fioroase. Prin urmare, adevarul este ca, de fapt, habar n-avem daca in randul comunitatilor musulmane  aparent pasnice, toleranta fata de nemusulmani si pacifismul chiar fac parte din convingerile intime, si nici in ce proportie.

In ce priveste crimele recente, din nefericire, acestea AU legatura cu litera si spiritul “textelor sacre” musulmane, chiar daca dl Plesu se face ca nu pricepe din pudibonderie multiculturala si corecta politic. Sau chiar nu stie? Imi cer scuze daca i-am facut acum un nedrept proces de intentie. Nu asta intentionam, pe mine ma intereseaza ideile si opinia exprimate public. Deci la ele revin.

In fine, n-am cum sa iau acum propozitie cu propozitie si paragraf cu paragraf opinia dlui Plesu de azi si sa contraargumentez critic (punem de-o carte, si au scris altii destul, inaintea mea si mai bine pe toate temele abordate).

Dar retin totusi, si ma minunez cand citesc ca: Nenorocirea de la „Charlie Hebdo” nu e decît un caz extrem, de natură să confere noţiunii cu pricina un palpit dramatic, un nimb de ”imperativ absolut”, o aură mistică.” (notiunea la care se refera dl Plesu este libertatea de exprimare publica)

Fals! O fi un caz extrem. Dar nu e singular. Iar libertatea de exprimare publica a criticilor la adresa islamului chiar “palpita dramatic” de zeci de ani in lumea civilizata, sufocata de progresism-multicultural. Pentru ca despre asta vorbim, nu despre orice libertate de exprimare.

Sa amintesc ca acum cativa ani, in cazul caricaturilor daneze avand ca subiect islamul, au fost ucisi mai multi oameni decat acum, la Paris: peste 100 de victime; au fost atacate sedii de ambasade, in timp ce comunitatile musulmane strigau public, masiv, “moarte occidentalilor”? Palpitant, nu?

Sa amintesc ca de zeci de ani, nu doar in Orient  – acolo-i teroare palpitanta in toata regula, sub sanctiuni legale, prevazute de sharia; sanctiuni realmente dramatice, fizice si chiar cu moartea cumplita, pentru “blasfemie” – ci chiar in Occident, cei care indraznesc sa vorbeasca critic si documentat, atentie! impotriva islamului, nu impotriva crestinismului (aici nu exista limite si sanctiuni), isi ascund deseori identitatea reala sau rezidenta stabila ori temporara,  viata fiindu-le permanent amenintata, in mod real? Bat Ye’or va spune ceva? Autoare de carti critice si exceptional documentate la adresa Islamului si islamizarii Europei; vedeti dvs unde s-a nascut, cum a trait, cum traieste in continuare sub ce amenintare (apelati la prietenul Google, ca aveti, si dupa aia mergeti pe firul apei, inclusiv la cartile ei). O existenta palpitanta, da.

Sa amintesc ca unii (liderii de opinie) sunt condamnati penal de propriile guverne occidentale in numele corectitudinii politice multiculturale si „islamofobiei”? Ia, sa ne amintim (daca am stiut vreodata) de aceste realitati europene privind asa zisul “hate speech” impotriva islamului, NU a crestinismului. Lars Hedegaard, presedintele Societatii Daneze pentru presa libera, 2012, proces penal:http://www.gatestoneinstitute.org/…/lars-hedegaard-acquitted. Tot palpitant as zice. Si nu e un accidental. Asa-i legiuitorul european cu libertatea de a critica islamul.

Sa amintesc ca in 2013, dupa asasinarea in plina zi, la Londra, a lui Lee Rigby, in numele lui Allah si al jihadului apocaliptic global – stie dl Plesu ce-i acela si ce curente contemporane de gandire si actiune “pasnica” il promoveaza? pornind de la care anume texte sacre? stie careva prin scolile, facultatile si presa noastra? –  ministrul de interne britanic [Theresa May] a interzis Pamelei Geller si lui Robert Spencer (vedeti dvs cine sunt astia si cu ce se ocupa; prietenul Google e pregatit din nou sa va ajute) sa intre pe teritoriul UK sa conferentieze (sa se exprime public adica) http://www.huffingtonpost.co.uk/2013/06/26/pamela-geller-banned_n_3503307.html ? Si asta in timp ce descreierati predicatori ai islamismul, jihadului apocaliptic global si primitivismelor (tabacitul femeii in pumni dogmatici) erau primiti cu bratele deschise http://www.huffingtonpost.co.uk/2013/06/19/saudi-preacher-mohammad-al-arefe_n_3465941.html .

Eu sincer, aici am un mare si dramatic palpit cu privire la dublul standard al autoritatilor si politicienilor occidentali in ce priveste libertatea de exprimare pe teme religioase. Si nu dau doi bani pe faptul ca ieri, inalti oficiali de gen au marsaluit la Paris. O ipocrizie … palpitanta. Si dramatica.

Pentru ca da, e dramatica problema limitarii libertatii de exprimare critica la adresa islamului, care vine peste noi palpitant – urmariti mai atent evolutiile demografice. Deci hai sa nu ne mai ascundem dupa deget. Sa ridicam baticul de pe elefant: asta-i problema majora, dramatica, in speta. NU libertatea de exprimare asa, impersonala, generala si abstracta („imperativul absolut”). Nu. Ca nu in numele lui Isus si-al Fecioarei au fost casapiti oamenii aia de la Charlie. Si nu pentru prost gust (exihibat de multe ori in publicatia cu pricina).

Dar daca tot vorbim de libertatea de exprimare, sa admitem ca, in privinta celei de a critica islamul, aceasta sarmana si legitima libertate, mai degraba palpaie, decat palpita dramatic. Si sta sa se stinga odata cu civilizatia noastra, daca o tinem tot asa.

Poate ca n-ar strica sa notam ca nici peste ocean lucrurile nu stau mai bine. Si acolo se aplica standarde duble cand e vorba de critica islamului (subiect interzis, blamat, categorisit drept bigot, „radical” sau „hate speech”) sau de critica oricarei alte culturi si religii in afara celei crestine.

Si pana la urma de ce? Ne spune Dennis Prager, atat de concis si elocvent, prin insusi glasul unor musulmani onesti intelectual si curajosi, care critica ei insisi islamul, in acest articol din octombrie 2014, intitulat De ce e critica islamului interzisa? http://www.jewishjournal.com/dennis_prager/article/why_is_criticism_of_islam_forbidden

Pe scurt, sa multumim stangii progresiste multiculturale de pretutindeni si imensei ei stupiditati si ipocrizii. Pentru ca da, e nu doar ipocrit, dar si stupid sa negi realitati evidente, sa refuzi dezbaterea lor publica onesta, apoi sa te miri ca lumea se infurie, si de o parte, si de alta, iar in loc sa tratezi cauza, sa pedepsesti tot victima. Asa intelege stanga multiculturala occidentala sa rezolve problema musulmana – chiar in detrimentul comunitatii musulmane.

In aceste conditii arhicunoscute de omul atent si informat, ce fac liderii nostri de opinie? Ce fac  de buna voie si nesiliti de nimeni deocamdata  – pentru ca, sa fim seriosi, riscurile noastre de securitate si presiunile politice in chestiunea islamului sunt deocamdata minore prin comparatie cu alte tari; cuvantul de ordine fiind „deocamdata”. Ai nostri se aliniaza cu zel. De ce? Intrebati-i pe ei.

Cred (chiar cred) ca acum ar fi fost  momentul (pana la urmatorul eveniment palpitant si dramatic de gen) in care liderii politici si de opinie, cu atat mai mult cei de mare impact, sa-si cantareasca mai bine vorbele, spaimele, iritarile, inspiratiile si informatiile. Si sa ia taurul de coarne onest, frontal. Sau nu. Dar macar sa NU ocoleasca, a nu stiu cata oara, subiectul, asa cum procedeaza si dl Plesu pe final de articol: “ceea ce s-a întîmplat la Paris nu se datorează, cred, în primul rînd, unei tensiuni de ordin religios.” Serios?

Sigur, suntem liberi sa credem ce vrem, ce putem. Dar iar credem gresit. Mai ales cand avem de-a face cu o religie care a permis structurarea unei ideologii letale, totalitare: cea a jihadului militar, militant si ideologic perpetuu,  nu asa-zisului jihad interior,  spiritual; nu, nu jihadul spiritual este marca Islamului de 1400 de ani. Iar faptul ca ne facem ca nu vedem acest elefant nu-l impiedica pe marele pahiderm sa ne-nghesuie-n camera si sa ne plezneasca.

In fine, “stîngăciile politice”, “marile neglijenţe sociale, lacune juridice şi subtile derapaje psihologice” invocate in ultimul paragraf al articolului, vin ca o trista ironie, incluzandu-l, cel putin in parte, si pe autor. Subtil. Inclusiv cand spune ca  “se pronunţă asupra subiectului inşi care nu-i stăpînesc substanţa.” Ooo, da. Chiar asa.

Ce bine insa ca, uite, suntem liberi sa ne exprimam, chiar gresit. Ce bine ca oricine are (inca), in partea noastra de lume, dreptul la eroare in materia libertatii de exprimare. Fara sa ia un glont in cap, sau sa-ncaseze ani grei de puscarie – sau aici ma insel eu, cumva? Hm. Nu stiu. Dar eu chiar ma bucur, sincer, pentru dreptul de a gresi cand opinam, pentru ca din erori oamenii inteligenti invata. Iar eu, optimista (si deloc inteleapta), sper ca dl Plesu insusi, fiind un om de mare eruditie si inteligenta rara, isi va indentifica, la rece, la un moment dat, erorile si derapajele opiniei de azi. Insh’Allah.

Intre timp, in limita timpului, voi oferi contraargumente (serioase) pentru cel putin o parte din ce consider fals (dpdv empiric si rational) in editorialul avut in vedere azi. Pentru ca sunt teme importante si recurente. Asa cred eu, in lipsa mea de intelepciune. Si sper sa iasa public si altii, onest. doumentat si inteligent. Din respect pentru opinia publica si dreptul la informare. Asa limpezim mintile si realitatile. Asa putem gasi solutii durabile pentru imblanzirea  elefantului salbatic  din “camera” civilizatiei occidentale. Si poate asa il si imblanzim. Daca-l lasam sa creasca, sa mocneasca….

Pe moment, eu voi continua sa argumentez, cu sprijinul unor minti mai competente decat a mea, asa:

https://ihincu.wordpress.com/2015/01/10/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-i/

https://ihincu.wordpress.com/2015/01/13/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-ii-de-la-mecca-la-apocalipsa-jihadul-clasic/

Dvs faceti ce doriti.

PS: pe dl Plesu il voi citi si respecta in continuare, chiar daca nu toate opiniile domniei sale vor fi, din punctul meu de vedere, respectabile. Dar, slava domnului ca-i libertate si se poate. Pe de alta parte nu l-as invita sa conferentieze despre ingeri, Isus sau Dumnezeul crestin in vreo tarisoara sau comunitate musulmana. Mi-e drag, zau.

Si iata, un academic (profesor) cu reputatie internationala in studii religioase, cercetator dedicat al culturii si religiei musulmane (cunoscator al limbii arabe si farsi). O abordare. Titlul prelegerii este Islamul si Occidentul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: