Ioana Hincu

Să înțelegem religia păcii și jihadul (II). De la Mecca la Apocalipsă. Jihadul clasic.

In Dubii on Ianuarie 13, 2015 at 3:55 pm

Sunt religia si cultura musulmana pasnice?

In prima parte  https://ihincu.wordpress.com/2015/01/10/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-i/am aratat ca la jumatatea secolului 19, Alexis de Toqueville, in urma studiului Coranului si vizitelor in Algeria, isi formase opinia ca religia musulmana are potential escatologic. Un secol si jumatate mai tarziu, in zilele noastre, islamul radical ridica problema a ceea ce David Cook, (Rice University, specialist in studii religioase si autorul cartii Understanding jihad, 2005) numeste “jihadul apocaliptic global”.

Dar cum s-a ajuns aici? Prin deviere de la textele sacre musulmane (Coran si Hadith) sau prin intoarcere la ele? Aceasta este dezbaterea in mediile academice si politico-mediatice serioase. Pe de alta parte, reprezentantii curentului multicultural-progresist incearca sa acrediteze ideea ca n-ar exista nicio legatura intre textele sacre musulmane si Jihad.

Raspunsul va invit sa-l desprindem parcurgand impreuna, pas cu pas, opinii ale unor ganditori competenti si onesti intelectual.

Incepem cu David Cook, in eseul sau publicat in 2009, in trimestrialul Totalitarian Movements and Political Religions, Vol. 10, No. 2, eseu intitulat “Islamism si Jihadism: Transformarea notiunii clasice de jidah intr-o ideologie a terorii” abordeaza fenomenul in 5 etape istorice: 1.Teoria jihadului clasic 2. Jihadul contemporan de masa 3. Jihadul antiguvernamental 4. Jihadul apocaliptic global 4. Schimbarea conceptiei shiite despre jihad 5. Tactici si strategii.

Pe scurt, ideea documentata de Cook este ca “jihadul contemporan descinde direct din teoria clasica a jihadului asa cum a fost modificata de islamul radical” si “isi gaseste expresia atat in islamul sunnit, cat si in cel shiit, insa difera de materialul clasic prin aceea ca tintele ingaduite nu sunt state, ci grupuri mai mici de indivizi” (pg 177)

N-ar strica sa ia la cunostinta de cele ce urmeaza si liderii nostri de opinie care sustin ca islamul originar si clasic e pasnic, iar Coranul n-are legatura cu jihadismul si jihadul.

 Trei feluri de jihad si sursele originare

 Jihadul musulman este razboiul incuviintat de Dumnezeu (Allah). La ora actuala exista trei feluri de jihad: jihadul militar, jihadul ideologic si jihadul spiritual.

 Despre momentul aparitiei conceptului de jihad, care sunt izvoarele, cand si cum s-a produs diferentierea conceptuala, ne spune David Cook in prima parte a eseului antementionat (traducere libera subsemnata) intitulata “Teoria clasica a jihadului”:

 “Teoria clasica a jihadului musulman se bazeaza pe o combinatie de selectii din Coran, hadith (traditii atribuite Profetului Mohamed), dezbateri legale bazate pe literatura hadith si tratate formale privind jihadul.

 Materialul coranic este cel legat de experientele lui Mohamed si a primei comunitati musulmane” dupa fuga din Mecca la Medina (hegira sau hijra, anul 622). “Coranul face referire la cele mai multe batalii majore purtate de Mahomed si musulmani in urmatorii 8 ani dupa hijra, cu discutii extensive despre tactici, importanta teologica a acestor batalii, rasplata martirilor si alte chestiuni de ordin practic.

 “Cu toate acestea, cuvantul “jihad”, devenit emblematic pentru razboaiele musulmane, apare cu semnificatie militara rareori in interiorul Coranului. Desi luptele purtate de Profetul Mohamed si musulmani au toate caracteristicile a ceea ce ulterior va fi numit “jihad” – razboi cu incuviintare divina – pentru cristalizarea notiunii trebuie sa privim la marile cuceriri musulmane de dupa 634, care au schimbat irevocabil fata Orientului Mijlociu si Nordului Africii. In aceasta perioada, care a durat pana in jurul anului 740, se dezvolta mitologia jihadului.

 Literatura hadith este vasta, insa cele mai multe colectii, si cu siguranta primele (asa numitele colectii “canonice”) contin o sectiune despre jihad. Aceste selectii consta in ziceri atribuite lui Mohamed care impune jihadul si-i declara limitele[…] intrepatrunse cu pasaje relevante din Coran. Strict vorbind, literatura hadith nu este suficienta pentru intelegerea dezvoltarii doctrinei pe subiect, dar este cea care a furnizat jurisprudenta care a organizat-o, incepand cu sfarsitul secolului al IX-lea si continuand pana in epoca moderna. Un lucru obisnuit in literatura hadith este ca unele traditii sunt utile ca afirmatii concise si sloganuri, in timp ce altele sunt irelevante sau prea lungi pentru uz practic.”

De aceea si pornind de aici, spune Cook, incepand cu Kitab al-jihad scris de Abdallah al-Mubarak (decedat in 797) s-a dezvoltat o intreaga literatura despre ceea ce masele au preluat ulterior sub numele de jihad, literatura continand preceptele, indicatiile tactice, rasplata martirilor si sloganurile utilizate pe campul de lupta.

 Pe de alta parte, atrage atentia autorul, avem literatura legala despre jihad, care este mult mai complicata decat Coranul, hadith-ul si literatura bazata pe primele doua si destinata intelegerii conventionale, de masa.

 “In primul rand […] literatura legala a islamului Sunni este vasta, iar discutia despre jihad constituie numai o mica parte. Juristii musulmani, indiferent cat le displacea, si-au croit discursul despre jihad functie de regiune (spre exemplu Africa de Nord, unde jihadul impotriva crestinilor din Spania era o realitate omniprezenta; sau India) sau functie de dinastii cum ar fi cea Abbasida, Ayyubida ori Mamluka.

 Jihadul era reglementat ca un tip de conflict armat. Trebuia sa fie aprobat de imam (sau calif) care era reprezentantul lui Dumnezeu, si sa aiba un anume scop. Potrivit jurisprudentei, jihadul este un proces care incepe cu chemarea inamicului la Islam, si duce fie la victoria musulmanilor, caz in care inamicul este ucis, luat sclav sau accepta regimul de protectie statala destinat ne-musulmanilor (dhimma; nota mea – regim de drepturi limitate prin comparatie cu ale musulmanilor, mentinut contra unei taxe), fie la o incetare tactica a focului (hudna)”

 Potrivit teoriei clasice a jihadului, cele trei feluri de jihad sunt: “jihadul mainii (sau al sabiei), care este de natura militara; jihadul limbii (jihad of the tongue) , care implica mustrarea unui conducator nedrept sau corupt al societatii; si jihadul sufletului (jihad of the soul), dezvoltat mai mult de comunitatea Sufi, care implica o lupta interna impotriva sufletului pacatos al musulmanului.

 In doctrina legala, a existat o dezbatere extensiva privind jihadul mainii, care a fost descris ca o datorie a unei parti din comunitate in orice vremuri (pentru atacuri ofensive), dar si a intregii comunitati in anumite perioade (cand era defensiv).

 In acelasi timp, jihadul limbii era problematic din cauza faptului ca putea fi utilizat ca un mijloc impotriva elitelor, si constituia parte a doctrinei activiste a al-amr bi-l-ma‘ruf wa-l-nahi ‘an al-munkar (adica a impunerii bineului si interzicerii raului).

 Atat jihadul limbii cat si jihadul sufletului erau relativ neimportante in perioada clasica.”

 Inamicul, adica tintele legitime ale jihalului in perioada clasica

 Spune Cook ca una dintre dezbaterile dificile ale jurisprudentei clasice musulmane este legata de cine este sau nu o tinta legitima a jihadului militar. Si ca la inceput lucrurile erau clare: dintre ne-musulmani, numai combatantii erau tinte legitime, in timp ce non-combatantii (femei, copii, batrani, clerici) nu.

 Din pacate, destul de repede, comunitatea Sunni (majoritara in Islam, de la origini si pana-n prezent) a inceput sa extinda aria tintelor legitime, indreptandu-se in special impotriva comunitatilor musulmane minoritare – Shiiti si Kharijiti.

 “Din acest motiv, pe la mijlocul perioadei clasice (sec 9-15), termenul “jihad” avea deja o raspandire enorma, si nu era neobisnuit ca in timpul jihadului sa gasim musulmani alaturi de nemusulmani impotriva altor musulmani”

 Pe de alta parte, avem experienta diferita a comunitatii Shiia – dintotdeauna minoritara, care sustine drepturile familiei Profetului si descendentilor de a conduce islamul, care intotdeauna a fost o tinta a jihadului sunnit si nu a participat intotdeauna la jihadul impotriva non-musulmanilor.

 “Aceasta tendinta a inceput cu paradigma martirului shiit, nepotul lui Mahomed, al-Husayn (ucis in 680). Al-Husayn a fost ucis la Karbala in sudul Iraqului, in timp ce conducea un mic grup rude si suporteri, de catre trupe care sustineau guvernul Umayyad. Aceasta scena tragica a fost duplicata de zeci de ori in perioada timpurie a Islamului, cand membri ai familiei Profetului Mohamed si suporteri incercau sa se revolte si sa preia puterea de la guvernarea sunnita.

 In timp ce teoria Sunni a jihadului subliniaza procesul triumfal de cucerire a non-musulmanilor in care martirii obtin fie victoria, fie paradisul, shiitii evidentiaza calitatea tragica si de jale a perpetuei (dar nobilei) infrangeri. Sunitii evoca cucerirea definitiva a Meccai in 630 si fondarea comunitatii musulmane, in timp ce jihadul shiit comemoreaza masacrul nedrept al descendentilor lui Mahomed si asteapta vremurile in care Mahdi (figura musulmana mesianica) va razbuna aceste nedreptati si va intemeia un stat drept.”

Concluzii:

 Asadar, ce ar urma sa retinem de aici:

 1.Coran si Hadith sunt texte sacre ale religiei musulmane. Pe ele se bazeaza, de la origini, literatura de uz practic, popular, si doctrina legala a jihadului.

 2.“Jihadul limbii” si “jihadul spiritual” erau relativ neimportante in perioada clasica a islamului. Preocuparea principala a teoriei si jurisprudentei musulmane a fost, in acea perioada, jihadul militar.

 Cei care nu sunt convinsi, n-ar strica sa citeasca si cartea lui David Cook (Understanding Jihad) unde vor gasi in acest sens chiar referinte ale unor mari ganditori sufisti (sufismul este islamul spiritual, transcendent), de exemplu al-Ghazali (unul dintre cei mai influenti teologi, filosofi si juristi musulmani, sec 11-12), care nu considerau jihadul spiritual ca “inlocuitor” al jihadului militar, acesta din urma continuand sa fie o datorie si o necesitate a bunului musulman chiar si in islamul Sufi sau ortodox.

 3.Din punctul de vedere al jurisprudentei islamice clasice, jihadul militar ofensiv este o datorie permanenta a unei parti a comunitatii (de regula barbatii in putere), iar jihadul militar defensiv este o datorie a intregii comunitati.

 4.Jihadul limbii vorbeste despre IMPUNEREA BINELUI. Nu de liber arbitru (precum crestinismul). Va suna cunoscut? Doctrina Binele Comun cu de-a sila?

 5.Tintele legitime ale jihadului militar sunt, inca din perioada clasica, nu doar non-musulmanii (necredinciosii in Allah), ci si minoritatile musulmane. Comunitatea Sunni, majoritara (pana in zilele noastre), a extins aria tintelor legitime ale jihadului de la combatanti, la necombatanti.

Eh, ce credeti? Are sau n-are jihadul legatura cu textele sacre musulmane? Este religia musulmana originara o religie pasnica?

Data viitoare vorbim despre jihadul contemporan in acceptiunea conventionala (de masa).

(va urma)

Celelalte parti:

Partea I Iluzii, matre, minciuni, corectitudini politice

https://ihincu.wordpress.com/2015/01/10/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-i/

 

Partea a III-a Jihadul contemporan si delirul multicultural

https://ihincu.wordpress.com/2015/01/17/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iii-jihadul-contemporan-si-delirul-multicultural/

Partea a IV-a Terorismul musulman este fundamentat coranic

https://ihincu.wordpress.com/2015/02/23/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iv-terorismul-musulman-este-fundamentat-coranic/

 Partea a V-a Incorect politic, despre terorism si religie

https://ihincu.wordpress.com/2015/08/29/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-v-incorect-politic-despre-terorism-si-religie/

Partea a VI-a Profetul razboinic

https://ihincu.wordpress.com/2015/09/21/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-vi-profetul-razboinic/

Partea a VII-a Profetul si teroarea. Patru istorii musulmane

https://ihincu.wordpress.com/2016/01/29/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-vii-profetul-si-teroarea-patru-istorii-musulmane/

 

 

 

Anunțuri
  1. […] Exista inca prea multi contemporani (occidentali si musulmani “moderati”) care refuza sa ia act de aceasta realitate: legatura intrinseca dintre violenta, jihad (razboiul drept, legitim, incuviintat de Allah) si textele sacre musulmane. Acestora si celor dornici de cunoastere serioasa le-am oferit viziunea lui David Cook (autorul cartii Understanding Jihad, 2005, profesor de studii religioase, nu doar islamice) despre geneza si teoria clasica a jihadului, in partea a doua https://ihincu.wordpress.com/2015/01/13/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-ii-de-la-mecca-la-apoc… […]

  2. […] Sursă: Să înțelegem religia păcii și jihadul (II). De la Mecca la Apocalipsă. Jihadul clasic. | Dubii… […]

  3. […] Sursă: Să înțelegem religia păcii și jihadul (II). De la Mecca la Apocalipsă. Jihadul clasic. | Dubii… […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: