Ioana Hincu

„Greaua mostenire” a lui Basescu

In Solutii on Februarie 9, 2015 at 8:43 pm

Grea e tara, grea-i politica si grele-s vremurile, sa fie clar. Nu ce ne-a lasat Basescu de continuat. Desi, nici aici lucrurile nu-s usoare. Iata-ne insa ajunsi, inevitabil, la “greaua mostenire a lui Basescu”. Curata murdarie, curata nebunie, curata prostie. Curata ruptura a creierului de politica, si a politicii de realitate – care sunt mostenirea altcuiva, vedeti la final a cui, in videoclip.

Cine ar fi crezut ca dupa 16 noiembrie, in tara unui “alt fel de politica”, a unui presedinte ales cu scor spectaculos (chiar peste propriile-i asteptari) scandalurile si fandaxia social-politica vor fi mai ale naibii decat inainte? Unde “inainte” inseamna cei 10 ani de “regim Basescu”, cei 10 ani “conflictuali”. Cine ar fi crezut ca eternele “Basescu e de vina”, “justitia lui Basescu”, “jos Basescu” vor continua si mai abitir? Dar cine si-ar fi inchipuit ca “loiala” Udrea va fi varf de lance in aceasta revigorata campanie anti-basesciana, de ruptura a creierului de politica si a politicii de realitate?

Ei bine, unii dintre noi si-au imaginat. Pentru ca nu e nou fenomenul si nu detinem noi monopolul prostiei si/sau ticalosiei. Bunaoara, dupa 30 de ani, Reagan si Thatcher – doi lideri epocali, carora inclusiv noi le datoram libertatea si caderea dictaturii comuniste – sunt in continuare “infierati” la nivel global. Si vor mai fi. Ca asa-i omu’, prost. Si ticalos.

Carevasazica da, unii dintre noi, isi imaginau ca fandaxia cu “greaua mostenire” basesciana va continua. Eventual mai furios, mai concertat. Macar o vreme. Logic: mafiile politico-economice pe care Basescu si cei care l-au inteles si urmat au inceput sa le destructureze – da, doar au inceput; atat de puternice sunt si atat s-a putut in 10 ani – se comporta ca animalul incoltit. Agresiv.

Era de asteptat. Eu, de exemplu, imi imaginam in timp ce scriam (prin iunie 2014, inainte de a sti macar cine-s viitorii candidati la functia prezidentiala) un sumar al celor 10 ani de mandat al viitorului fost presedinte. In 3 parti si sub titlul “Romania, o tara grea. Traian Basescu si mostenirea sa”:

Partea I – România înainte de Băsescu; Viziunea lui Băsescu; Partidul lui Băsescu; Electoratul lui Băsescu https://ihincu.wordpress.com/2014/06/21/romania-o-tara-grea-traian-basescu-si-mostenirea-sa-i/

Partea a II-a – Băsism; Ce a avut si are cu totul particular Basescu?; Băsismul lui Băsescu https://ihincu.wordpress.com/2014/06/22/romania-o-tara-grea-traian-basescu-si-mostenirea-sa-ii/

Partea a III-a – Băsismul nostru; România după Băsescu https://ihincu.wordpress.com/2014/06/23/romania-o-tara-grea-traian-basescu-si-mostenirea-sa-iii/

Mentin fara rezerve tot ce am scris atunci in aceste texte, din care spicuim:

1.“Nu poți crea democrație instant așa cum faci cafea instant.”“You cannot create instant democracy like you are making instant coffee.” Thomas Sowell, 17 iunie 2014

2.“[…]care a fost viziunea, programul politic, cu care a pornit și pentru care, în fond, a trebuit votat și merită susținut în continuare:

Mafia politico-economică (deja transpartinică, deși dominată de PSD) trebuia demantelată, instituțiile statului curățate de corupți și reformate, justiția întărită și eliberată de influența politică, domnia legii reinstituită, societatea (educație, sănătate) modernizată, și țara, cu totul, reorientată pe drumul către valorile civilizației occidentale (care rămâne cea mai liberă, liberală, prosperă, și avansată pe care a cunoscut-o vreodată omenirea).

Și mai spuneam ceva, pornind de la vorbele lui Thomas Sowell: că reconstrucția și reformarea unei societăți ia timp. Nu se întâmplă pe loc, așa cum faci cafea instant. Nu se întâmplă în ani, ci în generații. Dacă există voință politică și populară destulă. Și dacă există lideri potriviți. În fond, despre asta vorbim acum.”

3.“Politician, elită sau simplu cetățean, a fi băsist înseamnă să înțelegi viziunea lui Traian Băsescu, greutatea ei, dificultatea realizării, și să le respecți.

Pentru asta nu trebuie să-l iubești pe Traian Băsescu. Nu trebuie nici măcar să-ți fie simpatic. Doar să-l respecți. Pentru că băsismul, indiferent că va intra doar în istorie, nu și în dicționar, reprezintă o sumă de valori și principii care merită asumate, respectate și continuate. Și nu oricum, ci așa cum a făcut Traian Băsescu: autentic, împotriva curentului, și până la capăt.

Băsismul nostru, în fond, e moștenirea lăsată de el.”

4.“[…]rugăminte: rezistați vă rog tentației de a interpreta aceste texte superficial și emoțional. Rezistați tentației de a le considera un omagiu exaltat. E doar rememorare, respect si recunostinta. E doar realitate. Una care, începând cu 2015, se va schimba. Una pe care măcar în parte, o veți înțelege prea bine: în partea pe care o veți regreta uneori, indiferent ce președinte va urma, asumându-și această Românie grea.” Si iata, dupa cum era de asteptat, o regretam deja (sperand ca nu petru multa vreme), chiar daca la Cotroceni a ajuns adversarul lui Ponta.

La cele de atunci, care cred ca trebuie periodic rememorate (amnezia fiind patologie nationala) adaug:

Udrea n-a fost si nu va fi niciodata “mostenitoarea” lui Basescu. Nici in viziune, nici in actiune, nici in atitudine. In mod evident (si asta nu se dovedeste a fi un lucru bun), pana la acest moment, nici Iohannis nu este.

Dar sunt altii. Vizibili sau anonimi. De exemplu “justitia lui Basescu”. De exemplu toti cei care, in interiorul politicii si/sau institutiilor publice (inclusiv serviciile de informatii), urmeaza consecvent si curajos, “viziunea” lui Basescu, desi se afla, in continuare, sub presiune si in minoritate. De exemplu simplii cetateni care, nu din pasiuni si idolatrii politice, ci pentru ca au inteles si aderat la aceleasi principii (vitale) cu ale fostului Presedinte, se mentin “pe pozitii”. Pe acestia, toti, personal voi continua sa ma bazez. Si in ei sa cred.

Iar celorlalti, le-as spune in incheiere, cu vorbele lui Gabriel Liiceanu (Portretul unui presedinte la capat de mandat, decembrie 2014): “Scriind toate acestea, mă lasă rece de pe acum huiduielile unei părți dintre contemporanii mei. Le pun dinainte în paranteză sau mi le asum, știind că peste câteva decenii, când nici eu și nici huiduitorii nu vom mai fi, ele vor fi fost deja absorbite în praful timpului.” De ce cu vorbele altuia? Ca sa nu ma repet, si fiindca pe mine, din aceleasi motive, ma lasa rece prostiile si huiduielile contemporanilor mei pe aceasta tema. Ca de altfel pe oricare alta tema, idee, principiu in care cred pe baza de argument stabil, lucid si solid.

De aia zic, mai ales in plina isterie udrista: perseverenta si rabdare, dragilor. Lucrurile nu s-au rezolvat si nici nu se rezolva usor sau batand din palme.

De aia reiterez, la final, aceasta urare: cand va mai fura (mintile) circul politico-mediatic, cand va mai clatina in convingerile/perceptiile voastre (sanatoase), revedeti textele astea (plus linkurile din interior), adica rememorati realitatile esentiale ale ultimilor 10 ani, si gata. Altfel spus, ganditi bine, ca sa traim mai bine. Nu inca, desigur, dar la un moment dat.

Cu prietenie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: