Ioana Hincu

Vreți alegeri anticipate? Să vorbim atunci despre leadership, societate civilă și comunicare

In Solutii on Martie 27, 2015 at 10:38 pm

Nu facem nici teorie, nici filosofie. Azi ne raportam scurt, la doua cazuri concrete, recente si relevante. Nu. Nu sunt intamplatoare. Nu sunt cazuri izolate, accidentale. Sunt simptomatice pentru societatea noastra actuala.

 Cazul 1. Sova, PSD, USL, coruptie, societate civila, leadership

Dupa sinistrul caz Sova (al catelea? a cata sfidare din partea acestui parlament dominat de borfasii PSD-USL-Ponta si epigonii lor?) in capitala si cateva mari orase romanesti, niste oameni cu bun simt, luciditate si constiinta civica, s-au adunat si au protestat, iata: http://www.b1.ro/stiri/eveniment/romanii-vor-protesta-din-nou-dupa-blocarea-arestarii-lui-dan-sova-domnule-ponta-dormi-linistit-106721.html

Din pacate, insa, o data si in acest numar nu conteaza si nu ajunge. Ar trebui sa facem asta zilnic. Multi. Din ce in ce mai multi. O vom face? Probabil ca nu. Pentru ca, deocamdata, n-avem leadership, nici societate civila (ati inteles doamna Mungiu? care, in expertologia dvs oengista si oportunista, declarati in noaptea de 16-17 noiembrie 2014, la Realitatea Tv, ca iata, avem societate civila, pt ca topaiau oamenii la Universitate – mai mult hipsteri, din pacate – si calcau in picioare bannere cu Ponta).

Sunteti liberi sa ma contraziceti. Pana atunci, de recapitulare societate civila si leadership, comparativ, Romania versus Bulgaria (nu Franta, nu Germania, nu UK, nu SUA):

Anul trecut, vecinii bulgari (aia cu ceafa groasa), au protestat la Sofia, timp de peste 200 de zile la rand, pentru alegeri anticipate. In toamna le-au obtinut. De inceput au inceput tot cam la vremea asta, a Pastelui, si din motive similare – coruptie enorma, nerusinata, cu numiri/protectii la varf, in autoritatile statului, la fel de nerusinate.

In iulie 2012, in timpul loviturii la statul de drept si justitie, nu doar la Presedintele in functie, in Piata Victoriei, impotriva guvernului Ponta si autorilor nenorocirii aleia care ne-a aruncat in afara lumii civilizate si inapoi in timp, naiba stie cat, nu s-au strans, seara de seara, mai mult de cateva sute de protestatari (stiu pentru ca m-am numarat printre ei). Terasele, cluburile si restaurantele bucurestene, in schimb, au fost pline. Aia e societatea noastra civila. Capitala Bulgariei are jumatate din populatia Bucurestiului.

De ce e cazul Ponta-Sova foarte grav? De ce ar necesita reactie politica (leadership adevarat) si civica ferma si masiva? Iata de ce. Va explica Cristian Campeanu in ultimul sau editorial din Romania Libera, intitulat Cum se lupta Ponta ca Romania sa nu devina o Natiune: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/cum-se-lupta-ponta-ca-romania-sa-nu-devina-o-natiune-372701

 Cazul 2. Lideri marcanti si comunicare. Presedintia Iohannis.

Conform ultimelor sondaje, presedintele in functie (al Romaniei, nu al unui targusor de provincie) se bucura (inca) de incredere publica enorma. 60-70% din populatie. Doar pompierii, cu 91% il devanseaza. Desigur, treaba e conjuncturala si inertiala, postelectorala (asta ar trebui sa se-nteleaga).

De ce nu se bucura deloc sunt abilitatile/vocatia de lider. Lider de anvergura, ferm, mobilizator, agregator, bun comunicator/faptuitor. Si nici de sfatuitori care sa-l invete sa compenseze aceste lipsuri, in masura in care ar avea dorinta si disponibilitate.

Asadar, azi vorbim despre comunicare – componenta esentiala a bunului, eficientului lider politic.

Mai precis, iata de ce Departamentul de Comunicare Publica al Presedintiei ar trebui sa-si vada cumsecade de comunicare publica. Asa, institutional si clasic (conferinte de presa, declaratii de presa, comunicate), oficial si reactiv, formal, insa inteligent, consistent si rapid (functie de context si necesitati), la fel ca predecesorii (de pretutindeni, nu doar din Romania), NU PE FACEBOOK. Acelasi lucru ar trebui sa-l faca si Presedintele, personal, cu ajutorul si asistenta acestui departament, condus si populat de oameni competenti si inteligenti, eventual.

Exemplificativ, prezentam o mostra tipica si decenta – exista mult mai rele sau inepte – de comunicare feisbuchista esuata. Vineri, in raita mea (aproape) zilnica pe newsfeed. Numele interlocutorului meu n-are absolut nicio importanta. Era vorba de postarea unui prieten (real) sociolog, Barbu Mateescu, una inteligenta (pentru ca si el este) si inteligibila (o aveti pe link, la final). As fi zis ca nici interventia mea n-a fost tocmai neinteligibila. Ei bine, amandoi ne-am inselat:

Comentatorul X zice, in replica la postarea amicului sociolog (chiar va rog sa cititi si postarea, ca sa-ntelegeti nivelul esecului comunicarii mesajului):

Adica in realitate PDL era pepiniera borfasilor si PSD , in un moment de ratacire a adunat „campionii” ? 🙂 Mor toti astia din PDL de invidie . In frunte cu Blaga care ca sef de vama (cindva) nu cred ca a strins atita evere (sic). 🙂

Eu (ma mananca palma ratiunii conectate la realitate sa intervin):

Dle X, patria toata a fost pepiniera borfasilor PSD. Ei au fost atenti, 25 de ani, la tot si la toate. Si i-au selectat pe cei mai buni dintre cei mai buni. Si au selectat si de tineri, cu potential, din facultate. Uite la Ponta, la Sova. Pe unii (cu pontential remarcabil) i-au luat si fara bacalaureat (vezi Vanghelie). Deci n-au stat, 25 de ani au lucrat si selectat, cum i-a invatat Ion, pe sistem „partidul e in toate”. Cum altfel credeti ca au ajuns/ramas cel mai mare partid din tara (peste 500 de mii de membri, mai mult decat toate celelalte partide parlamentare la un loc). Si din pacate comentariul asta al meu, desi pare, nu e o gluma, e istorie si realitate. Dupa cum nici comentariul dvs, desi limitat (doar la PDL) si cu grafica sugerand ironie/amuzament, nici asta nu e o gluma. E o parte din istoria si realitatea PSD, care se confunda cu istoria si realitatea acestei tari, de 25 de ani incoace. Singura mea surpriza este surpriza pe care o au oamenii, acum, in fata acestor realitati. Ceea ce probeaza, a cata oara, ca pt acest nivel de dezinformare si divort de realitate, avem a multumi si presei/media romanesti si marilor ei maestri – au avut ei grija 25 de ani sa n-aveti habar pe ce lume traiti, surprise! Exceptiile nu se pun ca-s prea putine.

Comentatorul X insista, mandru:

Eu stiu pe ce lume traiesc . In Italia de 25 de ani 🙂 Acum sa sustii ca PSD e hot si PDL sfant , e cum am pretinde ca Gina Pistol e o curva dar Bianca Dragusan e sfanta .:) Fara suparare.

Eu inchid, dezarmata:

Fara suparare, n-ati inteles absolut nimic din ce am scris. Evident, nici din realitatea romaneasca. Nu stiu cu aia italieneasca. Sanatate. Serios, fara niciun smiley (din alea care abunda la dvs). Caci in afara de sanatate nu stiu ce sa va doresc, pt ca unde n-a dat Dzeu de la inceput, eu stiu ca nu se mai repara pe parcurs.

Si gata. Ba nu. Ca esecul si ineptia comunicarii sa fie totale, omul da like la ultimul meu comentariu. Doamne fereste.

Eh, cam atat valoreaza in materie de intelegere a mesajului postarea/comunicarea feisbuchista pe teme serioase, indiferent cat de normala, limpede, simpla, anormala, sofisticata, complexa, samd ar fi. Cam tot atat si likeurile alea de care presedintele in functie si comunicatorii care posteaza/administreaza in locul lui pagina sunt atat de multumiti. Nada. Zero. Nimic. Cine stie dinainte despre ce vorbim, are baza referentiala si intelegerile necesare anterioare, le are. Cine nu, nici nu le capata (exceptiile sunt rarisime).

Cazul, nici pe departe izolat, reprezinta un tip de comunicare esuata, caz simptomatic pentru retelele de socializare virtuala cand vine vorba de chestiuni serioase, altele decat pisici, muzica, flori, fete, baieti, si selfie-uri de vacanta. Nu ma credeti? Aruncati-va ochii, aleatoriu, oricand, pe comentarii.

Problema fiind ca, spre deosebire de noi, muritorii/utilizatorii de rand, Iohannis este Presedintele tarii. Ca atare, are, printre obligatiile sale de baza, si pe aceea de a se face BINE inteles, PE SCARA CAT MAI LARGA, nu doar in/prin retelele de socializare autista si virtuala. Adica folosind eficient instrumentele specifice functiei, care-s altele. Obligatie in care, deocamdata, esueaza. Astept cu infrigurare si doresc cu ardoare sa fiu, si in aceasta privinta, vehement contrazisa de realitate.

Postarea amicului sociolog aici:
https://www.facebook.com/barbu.mateescu/posts/960221164001937?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: