Ioana Hincu

O tara de expertologi constitutionalisti, de la Presedinte la opinca

In Dubii on Aprilie 2, 2015 at 6:03 am

Constitutia ca o mantra

O spun, la fel ca-n titlu, cu ironia evidenta si ingrijorarea implicita. O spun pentru ca cei care chiar au ceva competente pe domeniul politico-constitutional (asta fiindu-le ocupatia) lipsesc din spatiul mediatic de impact – tv, presa centrala, unde se exprima maestrii orice-ului, de serviciu 24/7. Si o spun pentru ca de unde pana recent (alegeri prezidentiale) mai nimeni nu cunostea, daramite intelegea Constitutia, nici macar actualul presedinte, acum tot neamul a cazut in expertologie constitutionala.

Aici e partea tragi-comica: se invoca argumentul Constitutie ca o mantra; se emit pareri ferme, certitudini de catre te miri cine, pe un teritoriu per se discutabil (la noi mai mult decat in alte tari), insa prea putin dezbatut serios. Si asta in timp ce in continuare nu se cunoaste nici litera, daramite spiritul Constitutiei.

Mantra constitutionala se invoca, de regula, in sprijinul actualului presedinte, balbaielilor sau erorilor sale, si impotiva precedentului. Lucru valabil si pentru presedinte insusi, de unde se si propaga cu mare impact public sintagma magica, dar neinteleasa, cu „litera si spiritul constitutiei”

De aceea, lasand gluma deoparte, mai ales dupa conferinta de presa de bilant prezidential al primelor 100 de zile (pe care in varianta indulgenta si benevolenta o putem lua ca pe o gluma nereusita), dupa cum scria ieri Dragos Aligica (cititi ultimele postari de pe pagina sa de facebook, daca tot e la moda; chiar merita; fac cat un curs de institutiii si doctrine politice), dinspre Presedintie se impun niste clarificari. Chiar se impun, cu privire la pozitionarea si doctrina politico-constitutionala care se contureaza, si nu neaparat in cel mai fericit sens. Iata de ce, pe foarte scurt – si asta toata lumea ar trebui sa inteleaga, pentru ca nu este eseu de specialitate.

Ce nu-ntelege publicul larg, nici Presedintia, desi ar trebui

1.Constitutia noastra de republica semiprezidentiala – model frantuzesc, na, de unde si problemele mari – si lacunara – multa vorbarie unde nu trebuie, prea putina la stabilirea mecanismelor institutionale concrete – nu are nici litera, nici spirit prea clare.

2.Dupa ce pct 1 a fost statuat chiar de CCR (in timpul regimului Basescu, prin mai multe interventii ocazionate de conflictul presedinte-premier), tot CCR – singura autoritate oficiala de interpretarea a constitutiei, cu putere de reglementare jurisprudentiala in domeniu – a stabilit ca pana la urma fiecare Presedinte este in masura sa-si defineasca modul de exercitare a atributiilor prezidentiale, in limitele viziunii sale politice si in limite constitutionale ceva mai largi decat merge mitul/prejudecata generala. Aceasta precizare si cele care urmeaza sunt importante mai ales pentru cei care deplang lipsa de atribute si instrumente institutionale executive, concrete, pe care Constitutia le ofera Presedintelui.

3.Avand in vedere pct 2, oamenii ar terbui sa inteleaga ca, daca Presedintele refuza sa foloseasca instrumente constitutionale si institutionale pe care le are – si le are; lucru probat de regimul anterior si confirmat de CCR; vezi de exemplu refuzul de a numi ministri si conditiile/motivarea acestui refuz – cazul Teodorovici fiind cel mai recent, asta-i chestie de vointa politica, NU de „litera si spiritul constitutiei” cum pretinde public Iohannis. Adica se intampla pentru ca asa vrea Presedintele. De ce vrea asa? Asta numai el ne poate explica. Pana atunci, variantele plauzibile si previzibile nu-s prea multe si sunt urmatoarele:

a) nu vrea sa foloseasca aceste instrumente institutionale pentru ca-i este frica; iar frica ii este pt ca-i novice in functie, de unde nici nu stie ce poate si ce nu poate in limitele Constitutiei, si nici consilierii (de mediocritate stelar probata pana acum) nu-l prea ajuta. Asta sa zicem ca nu-i foarte grava, se paote corecta pe parcurs. Daca exista vointa si disponibilitate prezidentiala. In acest sens, in loc ca Presedintele sa fie tafnos la critici (in general legitime) si sa se supere ca magaru pe sat, ar trebui sa fie mai atent la ele.

b)nu vrea sa foloseasca aceste instrumente, care l-ar aseza in opozitie fata de regimul Ponta – caci in regimul Ponta ne aflam, sa fie clar- pentru ca asta-i linia lui politica si gata. Ceea ce ar fi mult mai grav, fiind fix chestiune de vointa politica si partizana.

4.Presedintele (acesta) nu cunoaste nici litera, nici spiritul constitutiei. A probat-o time and again, din campanie incoace. In schimb pare a avea „vointe ferme”, e incapatanat. In sensul ca stie ce NU vrea sa faca, ce NU vrea sa fie, ce NU vrea sa-si asume. Si atunci, stiind ca nici poporul habar n-are si nu-ntelege Constitutia, ii tot da cu mantra asta, cu „litera si spiritul constitutiei”. Ceea ce nu-i onest deloc, e fuga de responsabilitate, e aruncarea in derizoriu si manipulare grosolana a ideii de respectare a legii fundamentale.

5.Ar trebui ca toata lumea sa priceapa ca in drept (inclusiv constitutional) functioneaza de vreo 2000 de ani (din dreptul roman) principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”. Traducere: unde legea nu face distinctii, nici noi nu trebuie sa le facem.

Cu corolarul nr.1: daca legea fundamentala (art. 80) zice „mediator” – functiune care, oricat de ambigua si lacunara ar fi constitutia, presupune interventie activa si chiar propunerea de solutii partilor; pentru ca asta-i medierea dpdv conceptual, de aia nu se cheama arbitraj, care-i altceva – hai sa nu inventam noi. Hai sa NU adaugam noi la lege, cu aer superior, aristocratic, functiunea „arbitru”, adica de spectator sau cel mult de fluieras pasiv, sa fim seriosi.

Si corolarul nr 2: daca legea nu interzice expres, atunci permite; interdictiile legale sunt intotdeauna exprese, nu implicite. Limitele si interdictiile functiei prezidentiale sunt stabilite de constitutie si CCR. Si se (re)scriu permanent, functie de dinamica relatiilor sociale si institutionale.

In acest sens, daca e ceva clar, este ca sa vorbeasca nu-i interzice nimeni, dar ii impun a) functiunea lui de lider politic important, cu componenta de comunicare b)regulile transparentei democratice.

Sa vorbeasca pozitionandu-se critic si partizan, mai ales in situatii de criza, mai ales in chestiuni de interes public, de derapaj institutional (si avem dinspre legislativ si executiv destule), in calitate de cel mai legitim lider politic si de opinie/agregare publica/civica. Sa vorbeasca adica de partea sau impotriva unei formatiuni politice sau unor personaje politice, nu doar a unor abstractiuni vagi, NU-i interzice nimeni. Dimpotriva, CCR a confirmat acest drept al Presedintelui, a confirmat concret, prin decizii, la ambele suspendari basesciene, si nu numai.

Singurul lucru care-i este interzis expres de constitutie (si ramane in opinia mea o prostie) este sa fie membru formal al unui partid politic. Atentie, repet, membru formal de partid, nu om si lider politic, eventual partizan – asta nu-i interzice nimeni si nimic. Partizanatul politic, de idei, doctrine, personaje si formatiuni politice NU este incompatibil cu interesul national. Ba cateodata, dimpotriva, este vital.

6.Acest presedinte, la fel ca precedentul in fond, a fost ales, in esenta si in principal, pentru a face opozitie activa la PSD-USL, cu varful de lance Ponta-premier, si aghiotantul Tariceanu – seful Senatului Romaniei. De ce? Pai nu-i evident? Cam cat mai trebuie sa abuzeze PSD, ca-i condus de Ponta sau altul, puterea si legea, ca sa inteleaga presedintele si tot neamul? O face de 25 de ani. Stelar.

Cum sa faca Iohannis opozitie la Ponta-PSD-USL? Folosindu-se de toate instrumentele si prerogativele constitutionale si ale bunului liderul politic. Or, presedintele ne-a anuntat pe 31 martie, in conferinta de presa (si nu numai atunci), ca exact asta NU intentioneaza sa faca. Daca a intentionat vreodata – nu pot sa-i fac procese de intentie, neavand informatii in afara celor publice. Ca asta intelege el prin „alt fel de politica”. Desigur, nu asta ne-a spus in campania electorala.

Fata de aceste imprejurari, declaratii si pozitionari prezidentiale, eu as zice ca a te eschiva de la aceasta misiune – de opozant poliltic al PSD si al regimului Ponta, aceasta cangrena nationala, misiune clara si asumata ca atare in campanie, misiune pentru care a fost votat – ascunzandu-te dupa „litera si spiritul constitutiei” in mod ipocrit, este un abandon clar si o tradare a propriului electorat, chiar daca buna parte din acest electorat nu pricepe inca (si nu pricepe).

De asta ar fi necesare niste clarificari cu privire la Doctrina Constitutionala Prezidentiala. Pentru ca incepand de miercuri, de la bilantul-100-de-zile, se contureaza deja o doctrina politico-constitutionala prezidentiala.

Adica stiti, vorba lu’ nenea Iancu si a trio-ului de aur Trahanache-Branzovenescu-Farfuridi: rabdare-rabdare, tradare-tradare, dar sa stim si noi, ce naiba.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: