Ioana Hincu

Un asasinat istoric, motivat politic. Povestea crestina.

In Solutii on Aprilie 10, 2015 at 8:22 pm

Pentru ca e vineri si Saptamana Patimilor.

Textul de azi este o invitatie la reflectie onesta si meritata recunostinta. Invitatie adresata nu doar crestinilor, ci si ateilor, agnosticilor si adeptilor altor religii.

Da, chinul si rastignirea lui Isus au fost un asasinat istoric, motivat politic. Poate cel mai incarcat de semnificatii din istoria omenirii: fariseii isi vedeau amenintata pozitia si privilegiile de lideri ai comunitatii. Isus ii invata pe oameni sa gandeasca autonom, sa fie buni, generosi, drepti, onesti, responsabili si mai ales liberi. Iar libertatea si autonomia functionala si intelectuala a celorlalti NU place liderilor care-si iubesc puterea si privilegiile mai mult decat iubesc adevarul si semenii.

Asa si Fariseii din cetatea Ierusalimului. Pentru asta au speculat slabiciunile si micimile multimii – frica, ura, invidia, ignoranta, mediocritatea, instinctele primare agresive – si, astfel, au eliminat fizic pe cel mai mare dusman in viata: pe cel care-i invata pe oameni Calea, Adevarul si Libertatea.

Povestea biblica se repeta pana in zilele noastre. Cei inteligenti si buni, cei care spun adevarul, cei care ii invata pe oameni sa fie liberi, drepti si sa gandeasca, sunt urati, invidiati, tradati de semenii lor, si, nu de putine ori, umiliti si asasinati. Cu cat influenta lor in societate e mai mare, cu atat furia fariseilor si maselor pe care acestia le controleaza e mai greu de stavilit.

Fariseii zilelor noastre, la fel ca cei de acum 2000 de ani, lasi, avizi de putere si privilegii, se manifesta la fel: mint, manipuleaza si, cu desavarsita lipsa de respect si iubire fata de semenii lor, le speculeaza slabiciunile impotriva celor care le sunt superiori.

E despre politica (in sens larg, aristotelic) si natura omeneasca. Pretul pe care-l platesc de veacuri cei care spun adevarul si iubesc oamenii ramane acelasi.

Bine, si-o sa ma-ntrebati atunci: la ce bun? Pai sa va spun: uitati-va bine la lume inainte si dupa Isus. Parca-i mai buna dupa si acum. Si parca-i mai buna in lumea crestina decat in celelalte. Si parca, pana la urma, desi greu, cu un pret mare si crud, adevarul si binele razbesc intunericul. Toate astea pentru ca, desi nu destul, acum 2000 de ani unii l-au crezut, inteles si urmat pe Isus. Iar pana in zilele noastre, calea deschisa de El atunci, au urmat-o din ce in ce mai multi. Atat cat au inteles, atat cat au putut, in limitele mintii si slabiciunilor omenesti.

Asta-i povestea crestina: e despre politica (in sens larg). Despre natura omeneasca. Despre calea de a o imbunatati si despre pretul de platit pe calea asta. Nu in ultimul rand, e despre recunostinta si speranta. Cele doua milenii care s-au scurs de atunci si rezultatele benefice incontestabile – lumea crestina, occidentala, le probeaza – ne obliga la reflectie, ne indeamna la recunostinta si ne indreptatesc la speranta. Asta suntem chemati sa celebram de Paste. Impreuna cu agnosticii, ateii si toti cei de alte religii care beneficiaza de aceasta revolutie etica si spirituala unica in istoria lumii. Unica prin efectul civilizator, eliberator si durabil.

Mai jos, pe scurt, din evanghelii, pentru ca suntem in Saptamana Patimilor, povestea tradarii, umillirii, sacrificiului si asasinarii lui Isus:

”Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.

Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus.Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.

Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

La fiecare praznic al Paştilui, Pilat le slobozea un întemniţat pe care-l cereau ei. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea întotdeauna.

Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.

Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?”

Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”

„Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!”

Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.

După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf. Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tălmăcit înseamnă: „Locul căpăţânii”. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, şi altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.”

Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi coboară-Te de pe cruce!”

Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui! Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!”

Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El. La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!” Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!” Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul.

Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului – a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.” Marcu 15, 1-47

   

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: