Ioana Hincu

Stânga (ne)adevărată (II) Lumea perfectă, utopia și ideologia

In Solutii on Iulie 2, 2015 at 3:45 pm

Lumea perfectă nu există. Dar există una mai bună, care NU este creația stângii 

Vreți democrație în libertate și prosperitate? Va trebui să începeți prin a reține abecedarul lor. Prin a reține, de exemplu, că stânga s-a născut ca inamicul lor. Și așa a rămas. Puteți începe de la aceste simple, dar irefutabile constatări. Constatări istorice  care, întâmplător, sunt chiar  despre noi  și scapă majorității copleșitoare a elitelor noastre și populației care, neînțelegându-le, tânjesc după stânga:

„stînga modernă“, oricum şi-ar spune, e tot socialism. Iar socialismul este etapa obligatorie spre comunism. Oricît de social-democraţi v-aţi da, tot bolşevici rămîneţi toţi: o mafie care păcăleşte oamenii, cerînd puterea totală ca să le aducă Paradisul. Le aduce, evident, ciuma. E roşie, că v-a plăcut culoarea, şi fie omoară cu milioanele, fie goneşte cu milioanele oamenii din ţară. Prin jaf. Tinerii inteligenţi, nu imbecilizaţi, ştiu foarte bine că nu avem capitalism în România. Avem feudalism cu internet.

 Capitalismul a dărîmat feudalismul pentru ca oamenii să fie liberi, nu iobagi, şi să prospere în libertate. Modelul sănătos. În capitalism […] majoritară e „clasa de mijloc“, care a scăpat de sărăcie muncind. Comunismul a apărut în capitalism ca reacţie împotriva clasei de mijloc, astfel ca oamenii să redevină iobagi. […]România a fost împiedicată să treacă la capitalism. „Clasa de mijloc“ aproape că nu există. Societatea e aşezată pe formula-standard a feudalismului: „Vasalul vasalului meu este vasalul meu“. Exact comunismul.” Alexandru Hâncu. Restul pe link:

https://ihincu.wordpress.com/2014/12/07/stanga-neadevarata-i-psd-de-care-e-manifest/

Cunoaștere utilă și inutilă. Ignoranța favorizează manipularea  

Trăim vremuri interesante. Interesante mai ales pentru că, deși avansul extraordinar luat de tehnologia informației și internet ne oferă acces liber la enorm de multă informație, paradoxal, cunoașterea utilă, solidă, și gândirea critică sunt în declin. Oamenii, deși cred că știu mai mult, știu și înțeleg mult mai puțin din realitate. Iluzia cunoașterii este în floare. Iar bazele cunoașterii solide -€“ idei, valori, principii, fapte, date, istorie, natură și societate – par (cel puțin mie îmi par) mai șubrede ca niciodată. Nu este un reproș, este o constatare.

Paradoxul acesta este, desigur, lesne explicabil, dar nu asta discutăm acum. Acum ne oprim asupra unei chestiuni fundamentale, care, însă,  se înțelege mult mai puțin decât altădată, tocmai din cauza declinului cunoașterii utile și gândirii critice, raționale. Azi vorbim despre politică, despre abecedar. Cel care, dacă s-ar cunoaște, ar împiedica sau reduce considerabil manipularea, iar opțiunile (acțiunile și inacțiunile) noastre politice și civice ar face din lume un loc mai bun. Vorbim așadar despre ideologii versus doctrine, concept și diferențe.

Stânga este utopică și ideologică, dreapta este realistă și doctrinară

În această miniserie de texte, încercăm să lămurim (printre altele), pe înțelesul tuturor, o chestiune pe care politologii o știu (sau ar trebui să o știe), cei familiarizați cu marile curente de gândire și practică politică o știu (sau ar trebui să o știe), însă din conștiința publicului larg lipsește cu desăvârșire: stânga este ideologică, dreapta este doctrinară. Așa, veți spune, și ce dacă? Ce dacă vom vedea în continuare. Utilitatea acestei înțelegeri este fundamentală. Fundamentală pentru a înțelege singuri, pe viitor, ce capcane ideologice să evităm, și pentru ce doctrine, politici, atitudini și politicieni să optăm. Prin urmare, rog puțintică atenție și răbdare.

Pornim de la cazuri și realități concrete. De exemplu noi, Europa și Grecia.

Se vorbește mult despre Grecia zilele astea. Despre cum a fost posibil, în ciuda oricărei logici a bunăstării posibile, în ciuda evidenței istorice, analitice, că stânga, etatismul și corupția, indisolubil legate și interdependente, i-au adus pe greci în situația de față, de iminentă și gravă criză, cum a fost deci posibil ca, în aceste condiții, totuși, la ultimele alegeri, grecii să aleagă masiv un partid neocomunist. Adică tot stânga, însă de data asta radicală.

De unde, prin urmare, mirajul persistent al stângii în general, și al comunismului în special, în ciuda evidenței, bunului simț și realității? De unde, în ciuda evidențelor pe care peste 100 de ani de istorie recentă, cea a secolului 20, le-au adus, demonstrând PRACTIC că stânga nu poate  rezolva problemele omenirii, nu poate aduce nici măcar îmbunătățiri, ci, dimpotrivă, numai mizerie materială și morală, faliment și distrugere economică, socială, culturală și, in extremis, violență, tiranie, teroare și moarte.

Cum este posibil ca, până și în țările fostului lagăr comunist (printre care ne numărăm), atât de oropsite și terorizate de stânga, tot stânga să aibă în continuare, prea mult și prea des, câștig de cauza?

Răspunsul începe aici: stânga este utopică și ideologică. Iar apetitul pentru utopie este mai mult sau mai puțin prezent în natura umană, în fiecare individ. Numai inteligența, luciditatea, cunoașterea solidă plus un sistem stabil și realist de valori morale imuabile, și, în ultimă instanță, bunul simț, pot tempera această tentație.

Stânga utopică

Despre utopii, Jean Francois Revel spunea în excepționalul sau eseu intitulat “Marea paradă. Eseu despre supraviețuirea utopiei socialiste” (2000) următoarele:

“Pare de necrezut că mai pot exista astăzi oameni, destui la număr, încercați de nostalgia acestui tip de societate, fie în totalitate, fie în “fragmente separate. Și totuși așa stau lucrurile. Lunga tradiție – două milenii și jumătate –€a operelor utopice, uimitor de asemănătoare în cele mai mici detalii în privința rețetelor de edificare a Cetății Ideale, atestă un adevăr: sub masca unui demon al Binelui, ispita totalitară este o constantă a spiritului omenesc, în cadrul căruia a fost și va fi întotdeauna în conflict cu aspirația către libertate.”

Stânga ideologică

Despre ideologii, mai precis, despre ce este ideologia, îl vom cita în continuare pe alt gânditor politic contemporan. Este vorba despre Gabriel J. Zanotti, profesor (universitar) de filosofie, epistemologia comunicării sociale și metolodogia științelor sociale,  director al Institutului Acton Argentina. Extrasele care urmează au fost publicate prima dată în  1998 – “El analogante de las ciencias”, en Derecho y Opinión (6), 1998, pp. 683-697 si republicate zilele trecute de autor, aici: http://gzanotti.blogspot.com.ar/2015/06/que-es-una-ideologia.html

Din aceleași motive de utilitate enunțate de mine în introducere, pentru care, probabil, și profesorul Zanotti a considerat necesară reluarea textului, eu l-am tradus pentru dvs și vi-l ofer data vitoare. Textul se intitulează  “Ce este o ideologie?” Și ne descrie pe scurt premisele și caracteristicile psihocomportamentale ale ideologiei și ideologilor. Le știți. Le-ați observat cu siguranță pe ici, pe colo. Dar n-ați avut probabil toate argumentele necesare pentru a vi le formula, corela și sintetiza limpede în minte. Nu-i nimic, o facem împreună, data viitoare.

(va urma)

Anunțuri
  1. Abia astept textul lui Zanotti tradus .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: