Ioana Hincu

Despre libertate, egalitate și fraternitate altfel decât pe ruinele și simbolistica Bastiliei

In Dubii on Iulie 14, 2015 at 6:08 pm

Context: pentru a intelege mai bine sensul acestor consemnari si simbolistica zilei nationale a Frantei (pe care eu nu o consider tocmai fericita) v-as sugera sa incepeti cu aceste consideratii: https://ihincu.wordpress.com/2013/07/13/philadelphia-versus-bastilia-america-versus-franta-doua-viziuni/

Ce moment mai bun decat 14 iulie ca sa vorbim despre “civilizatia mea, mostenitoarea lui Dumnezeu” cum spunea Saint-Exupery? Ce moment mai bun  decat 14 iulie,  ziua nationala a Frantei, momentul care marcheaza lepadarea revolutionarilor francezi de Dumnezeu si de crestinatatea lor, lepadare tradusa in fapte „revolutionare” de o atrocitate exemplara si intr-un regim politic subsecvent ramas in istorie sub numele de “regimul terorii”? Ce moment mai bun ca acesta ca sa ne amintim de vorbele unui mare francez, adevarat patriot, participant la efortul de razboi anti-hitlerist in calitate de aviator si decedat in acest razboi?

Azi reflectam, asadar, impreuna cu Antoine de Saint-Exupery, asupra egalitatii, fraternitatii si libertatii ALTFEL decat ideologii revolutiei franceze celebrate pe 14 iulie. Fragmentele urmatoare sunt selectate din jurnalul sau de front publicat sub titlul Pilot de razboi (cap XV – VII):

„Veacuri de-a randul civilizatia mea l-a contemplat pe Dumnezeu prin oameni. Omul era facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dumnezeu era respectat in om. Oamenii erau frati intru Dumnezeu. Acest reflex al lui Dumnezeu conferea o inalienabila demnitate fiecarui om. Relatiile omului cu Dumnezeu intemeiau in chip evident indatoririle fiecaruia fata de sine si de ceilalti.

Civilizatia mea este mostenitoarea valorilor crestine. Voi reflecta la constructia catedralei, ca sa-i inteleg mai bine arhitectura.

Contemplarea lui Dumnezeu ii facea pe oameni egali, fiind egali intru Dumnezeu.  Si aceasta egalitate avea un inteles clar. Caci nu poti fi egal decat intru ceva.[…] Egalitatea nu mai e decat un cuvant lipsit de inteles daca nu exista nimic intru care sa legi egalitatea aceasta.

Inteleg limpede de ce aceasta egalitate, care era egalitatea drepturilor lui Dumnezeu prin mijlocirea indivizilor, interzicea  limitarea ascensiunii unui individ: Dumnezeu putea hotari sa-l ia drept drum. Dar, deoarece era vorba si de egalitatea drepturilor lui Dumnezeu “asupra” indivizilor, inteleg de ce indivizii, oricare ar fi fost ei, erau supusi acelorasi datorii si aceluiasi respect al legilor. Exprimandu-l pe Dumnezeu, erau egali in drepturi. Slujindu-l pe Dumnezeu, erau egali in indatoriri.

Inteleg de ce o egalitate stabilita intru Dumnezeu nu aducea nici contradictii, nici dezordini. Demagogia apare cand, in lipsa existentei unei masuri comune, principiul egalitatii degenereaza in principiu de identitate.[…] Civilizatia mea, mostenindu-l pe Dumnezeu, i-a facut egali pe oameni intru Om[…]

Inteleg originea fraternitatii oamenilor. Oamenii erau frati intru Dumnezeu. Nu poti fi frate decat intru ceva. Daca nu exista nod care sa-i uneasca, oamenii sunt juxtapusi, iar nu legati intre ei. Nu poti fi doar frate si atata tot. Camarazii mei sunt frati “intru” Escadrila 2/33. Francezii – “intru” Franta. Civilizatia mea, mostenindu-l pe Dumnezeu, i-a facut pe oameni frati intru Om.

Inteleg semnificatia indatoririlor care mi-au fost propovaduite. Iubirea aproapelui il slujea pe Dumnezeu prin mijlocirea individului. Era datorata lui Dumnezzeu, oricat ar fi fost individul de mediocru. Iubirea aceea a aproapelui nu-l umilea pe beneficiarul ei, nici nu-l lega cu lanturile gratitudinii, de vreme ce nu catre ei, ci catre Dumnezeu era darul indreptat. Dimpotriva, exercitarea acelei iubiri a aproapelui nu era niciodata omagiu adus mediocritatii, prostiei sau ignorantei. Medicul avea datoria sa-si puna in joc viata, ingrijind de ciumatul cel mai de rand. Il slujea pe Dumnezeu. NU era micsorat de noaptea alba petrecuta la capataiul unui pungas.  […]

Inteleg, in sfarsit, de ce iubirea de Dumnezeu i-a facut pe oameni raspunzatori unii fata de altii si le-a impus nadejdea drept o virtute. Fiindca, pe fiecare dintre ei, il facea  ambasadorul aceluiasi Dumnezeu, in mainile fiecarui individ stand mantuirea tuturor. Nimeni n-avea dreptul sa piarda nadejdea, fiind vestitor al unui mai-mare ca el. Deznadejdea inseamna tagaduirea lui Dumnezeu in sine […]

Civilizatia mea, mostenitoarea lui Dumnezeu, l-a facut pe fiecare raspunzator fata de toti oamenii, si pe toti oamenii raspunzatori fata de fiecare. Un individ trebuie sa se sacrifice pentru salvarea colectivitatii, dar nu e vorba aici de-o aritmetica imbecila. E vorba de respectul Omului prin individ. Maretia, intr-adevar, a civilizatiei mele este ca o suta de mineri sunt datori sa isi riste viata pentru salvarea unui singur miner ingropat. El salveaza Omul.

In aceasta lumina, inteleg limpede semnificatia libertatii. E libertatea unei cresteri de copac pe campul de forte al semintei sale. E climat al ascensiunii Omului.  […]

Dar am stricat totul. Am risipit mostenirea. Am lasat putrezirii notiunea de Om.”

La aceste reflectii ale lui Saint-Exupery despre civilizatia lui, civilizatia occidentala, intemeiata pe relatia crestina dintre Om si Dumnezeu,  am de adaugat  trei observatii, din care numai primele doua imi apartin:

1.Ultima constitutie a Frantei (1958) statueaza in preambul atasamentul fata de valorile Revolutiei franceze si Declaratia drepturilor omului si cetateanului de la 1789 (detaliii despre aceste valori si continutul Declaratiei gasiti pe linkul oferit la inceput). Aceeasi constitutie statueaza in primul articol ca Franta este o republica laica. Hm…

2.Iubirea crestina, biblica, pentru aproapele nostru, la care facea referire Saint-Exupery,  nu include iubirea pentru pacatele semenilor nostri, cum foarte gresit se invoca si intelege in zilele noastre. A-ti iubi aproapele („ca pe tine insuti” a se vedea Matei 22:34-40) si a-l ierta crestineste pentru raul pe care ti-l face nu presupune nici sa-i iubesti, nici sa-i tolerezi fara judecata dreapta si sanctiune dreapta erorile sau pacatele. Problema esentiala fiind la ce sistem etic si imperative morale raportezi ideea de dreptate.

3.Ortega y Gasset, contemporan cu Saint-Exypery, spunea: „ Modernitatea este un fruct copt al ideii de Dumnezeu.” (Que es filosofia, X).

Doar ca noi, acum, traim in postmodernitate. De aceea va invit pe dvs sa reflectati, pornind de la cele de mai sus, asupra realitatii si evolutiilor sociale, etice, spirituale ale zilelor noastre.

Va invit prin urmare sa reflectati nu doar la ce se intampla cu noi sau cu Franta, ci cu intreaga noastra civilizatie. Sa reflectati daca mai este sau nu “mostenitoarea” Dumnezeului si valorilor crestine (si care anume, slav-ortodoxe sau occidentale?) si cu ce consecinte asupra egalitatii, fraternitatii si libertatii. Ce fel de egalitate, ce fel de fraternitate, ce fel de libertate vom mai avea fara „mostenirea” asta?

Anunțuri
  1. asemenea descriere trebuie raspandita.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: