Ioana Hincu

O definiție a nebuniei: când regresul este numit progres

In Solutii on Iulie 27, 2015 at 4:59 pm

SA GANDIM (ceea ce pentru multi ar fi ceva inedit). De ce progresismul politic (noua stanga) este regres, iar sa perseverezi pe aceasta linie este nu doar prostie, ci nebunie curata, deopotriva de paguboasa? In esenta pentru ca:

1.Una din definitiile larg acceptate ale nebunie este sa faci acelasi lucru asteptand rezultate diferite. Asa se intampla de exemplu cu actuala criza economica – ce dureaza deja din 2008 – si politicile „anti-criza”. Cum sa iesi din criza repetand aceleasi greseli? In criza s-a intrat – de la guverne la bancile privilegiate de stat, atentie, nu ne referim la toate – cheltuind mai mult decat producem, cu voie de la stat (lege) si transferand permanent povara acestei greseli (se cheama faliment si ineficienta economica) pe umerii celor care cheltuie cat produc sau mai putin decat produc; adica pedepsindu-i pe cei care muncesc, produc, economisesc, folosesc capitalul eficient si nu gresesc, in beneficiul celor care continua sa risipeasca si sa greseasca.

2.O alta definitie a nebuniei este ruptura creierului de realitate, traitul dupa regulile unui univers iluzoriu, ale unei utopii care nu exista decat in mintea protagonistilor acestui delir sistematizat. Progresismul vinde iluzii, iar lumea le cumpara pe “bani” grei – pt ca pretul, care nu-i doar patrimonial, il platesc finalmente si sustinatorii stangii, chiar daca nu inteleg. Iluzia ca putem fi egali in statut social, financiar, intelectual, mai nou sexual. Iluzia ca egalizarea asta se poate rezolva prin lege. De exemplu dai o lege prin care toata lumea devine la fel de bogata, pe sistem Robin Hood – luam cu japca (a se citi impozitul, taxa) de la bogati si dam la saraci. In fapt, in felul asta toata lumea devine mai saraca pe termen mediu si lung, pentru ca bogatul permanent saracit, descurajat, decapitalizat, produce din ce in ce mai putin, deci plateste din ce in ce mai putin inclusiv la stat (nu mai vorbim de salarii si investitii). Sau dai o lege prin care toata lumea are acces GRATUIT si egal la educatie si sanatate de la stat; de fapt nimic nu este gratuit, educatia si sanatatea furnizate de stat costa si ele foarte mult, si ne costa pe toti (taxe si impozite), fara ca inapoi sa se intoarca proportional cu contributia noastra serviciile clamate la standardele necesare – e logic sa fie asa, cata vreme statul este un imens aparat birocratic depersonalizat,  depersonalizat, standardizat prin lege, nu prin criterii de meritocratie si eficienta; si ramane, in mod istoric si traditional, cel mai prost administrator de bani.

Si exemplele pot continua. Ideea fiind ca prin lege nu-l poti face pe om altceva decat este, nu poti schimba natura umana: prostul ramane prost, ticalosul ticalos, lenesul lenes, mediocrul mediocru, anormalul anormal. Prin legea care-i impotriva firii si naturii umane, nu poti decat sa uniformizezi diminuand standardele de calitate. Sa-i faci pe toti mai prosti, mai lenesi, mai putin merituosi. Adica sa franezi progresul REAL. Standarde ridicate de calitate obtii numai protejand, incurajand, recompensand (inclusiv prin lege) COMPETITIA IN LIBERTATE – adica opusul politicilor de stanga. Meritocratie REALA se cheama si nu se da de la stat. Se “da” de la natura, individual, cu ajutorul bunei cresteri si educatii solide, conforma cu LEGEA MORALA.

3.In fine, este fara indoiala o nebunie sa-ti imaginezi ca cedand permanent din libertatile personale in favoarea statului – inclusiv pe cea de a gandi liber, critic, despre ce-i Rau sau Bine, si de a decide singur ce-i Rau sau Bine pentru tine – vei obtine mai multa bunastare si securitate. Au demonstrat-o de-a lungul istoriei omenesti toate sistemele politico-sociale si economice in care oamenii au fost mai mult sau mai putin liberi: unde au fost mai liberi de influenta opresiva, invaziva a statului, societatea a inflorit, a avansat material, cultural, moral, civilizational. Iar ultimele doua secole- comparand Occidentul (mult mai) liber cu Orientul deloc liber, unde democratia si libertatile individuale raman cel mult un deziderat, daca exista si acela – stau marturie.

Ce-i de facut? Simplu:

“Toti vrem sa mergem inainte. A merge inainte inseamna a te apropia de locul unde vrei sa ajungi. Dar daca ai cotit-o gresit, mersul inainte nu te apropie de locul acela. Daca esti pe un drum gresit, a merge REALMENTE INAINTE inseamna a face stanga imprejur si a merge inapoi spre drumul cel bun; si in acest caz omul care se intoarce primul din drum este omul cel mai inaintat. Stim cu totii aceste lucru de cand faceam socoteli la scoala. Daca am inceput gresit o adunare, cu cat imi dau seama mai curand de acest lucru si ma intorc si-o iau de la capat, cu atat voi reusi mai repede. NU este nimic progresist in a fi incapatanat si a nu admite ca ai gresit. Suntem pe drumul gresit. Si daca este asa, trebuie s-o luam inapoi. A merge inapoi este calea cea mai rapida pentru a inainta.” (C.S.Lewis, 1943, Crestinism pur si simplu; majusculele imi apartin).

Inapoi si de la capat de unde? De la rascrucea unde am apucat pe drumul gresit – comunism, socialism, progresism. Pe ce drum mai bun? Pe cel cu mai multa libertate si responsabilitate individuala, si mai putina interventie a statului in vietile noastre. Se cheama liberalism sau conservatorism (de dreapta) si capitalism (care numai intr-o democratie liberala poate exista) si este opusul etatismului, adica al politicilor de stanga. Si se mai cheama cumva, fiind un factor indispensabil progresului real: se cheama o anume etica generala, a relatiilor sociale. Care se intampla sa nu fie nici marxista, nici ateista, nici budista, nici musulmana, nici hindusa. Se intampla sa fie pur si simplu crestina (de la sursa crestinismului, ghici care? nope, nu este vorba de Preafericitul), iar cand e respectata, oamenii functioneaza mai bine. Nu perfect, desigur, pentru ca om si sistem social perfect nu exista (asta numai ideologii “progresului” va promit, mintindu-va). Ci mai bine. Din ce in ce mai bine. Lucru care, pas cu pas, de doua mii de ani incoace, se tot verifica. Numai ca pasii sunt istorici, lungi si grei, sinuosi, iar omul actual vrea totul repede si de-a gata. Pentru ca stanga i-a spus ca se poate, ca asta-i calea, chiar daca-i imorala si anti-umana. Iar cei care prefera iluzia placuta realitatii grele aleg sa ii creada. O fi bine? Se poate ajunge asa la “tinta”?

Va invit sa va ganditi. Chiar daca pentru unii va fi ceva inedit. Intre timp, tin sa amintesc, apropo de iluzii si natura umana, ca acum peste 200 de ani Edmund Burke constata ca „oameniii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unei iluzii”. Ca sa vezi …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: