Ioana Hincu

Liniște sau adevăr?

In Dubii on August 2, 2015 at 8:18 pm

“ In religie, ca si in razboi sau orice altceva, linistea este singurul lucru la care nu poti ajunge cautandu-l. Cautand adevarul, poti sa gasesti in cele din urma liniste; cautand linistea, nu vei gasi nici liniste, nici adevar – ci doar vorbarie si luzii la inceput, si, la sfarsit, disperare.” C.S.Lewis – Avem motiv sa fim nelinistiti, 1943.

Exista trei feluri, numai trei, de a reactiona in fata unui adevar NOU si neplacut: il accepti, il respingi sau cazi pe ganduri si-l cercetezi. Fie ca e vorba de un adevar incomod despre tine sau despre lumea exterioara, calea cea mai inteleapta (de unde si cea mai rara) e ultima. Cea mai putin inteligenta si mai comuna e a doua: respingerea, negarea, refuzul adevarului neplacut. Prima cale – acceptarea rapida, imediata, neconditionata – e mai degraba intuitiva decat rationala, de aceea nu cred ca ar trebui neaparat glorificata, ci, mai degraba, cei aflati in aceasta situatie ar trebui indemnati sa cerceteze mai departe, pentru ca numai asa vor afla daca acela este un adevar sau doar li s-a parut, si care ar fi solutiile pentru imbunatatirea realitatii pornind de la acel adevar. Pentru ca, nu-i asa, la ce bun sa accepti un adevar daca nu-l poti folosi benefic, punand  in miscare fortele binelui, sau daca nu stii sa-l transmiti mai departe cu aceasta finalitate?

Fie ca ne place sau nu,  adevarul orei este ca cei mai multi oameni resping vehement si incapatanat adevarul neplacut, oricat de evident, si preiau idei de-a gata,  iluzii placute, desi se afla in plina disonanta cu realitatea. De ce? Simplu: pentru ca adevarul neplacut provoaca nelinisti. Iar omului nu-i place nelinistea, prin urmare tinde sa o elimine cumva. Si cum poti elimina nelinistea produsa de un adevar neplacut? Negandu-l sau confruntandu-te cu realitatea pe care acel adevar neplacut o ilustreaza, incercand s-o intelegi mai bine, s-o ameliorezi. Din nefericire, ultima varianta presupune efort. Confruntarea presupune efort. Cautarea presupune efort. Gandirea presupune efort. Lupta cu tine insuti sau cu altii presupune efort. Iar pe deasupra, presupune riscul de a esua, cel putin temporar.

Pe cei mai multi ii sperie ideea de efort, de risc sau de esec, fie si temporar. Cei mai mult prefera iluzia ca lucrurile nu stau asa cum li s-a revelat, si-si construiesc o intreaga falsa realitate,  intemeiata pe iluzii caldute in care ajung sa creada atat de mult incat le apara cu dintii, desi este, pana la urma, atat impotriva lor, cat si impotriva firii. In cazuri extreme, asta se traduce in nebunie si genereaza mai multa nebunie, mai mare ruptura de realitate.

De exemplu: un adevar neplacut este ca socialismul este falimentar si comunismul criminal – s-a dovedit, empiric si rational, de fiecare data cand, in ultimele doua secole, s-a incercat punerea in practica. Este o nebunie paguboasa sa-ti imaginezi ca “aplicate altfel” vor duce la alte rezultate. Ele sunt ce sunt: utopii devastatoare, straine naturii umane, care nu pot duce la alte rezultate decat cele demosntrate. Dar ca sa accepti asta, inseamna sa te lupti fie cu propriile preconceptii, iluzii si convingeri anterioare, sa renunti la ele, sa uiti tot ce ai invatat gresit si sa o iei cu totul altfel de la capat. Si este foarte greu sa admiti ca te-ai inselat si ai gresit ani, zeci de ani. Schimbarea e grea. Asumarea greselii e grea. Cei mai multi oameni resping calea grea, prefera iluzia care le-a fost indusa sistematic – prin propaganda mass-media si sistemul de educatie – ca viata poate fi usoara, ca exista sistem social perfect, imuabil, un status quo al fericirii supreme si generale, si ca el nu poate fi pus in practica decat de stat – o entitate prin definitie imperfecta, constitutita dintr-o colectivitate de oameni imperfecti, ca oricare altii. O fractura logica si rationala, desigur. Dar cui ii pasa cata vreme iluzia e frumoasa?

Sau: un adevar neplacut pentru multi este ca Dumnezeu si legea Lui exista, este reala, absoluta, mai puternica decat omul sau legile convenabile, care furnizeaza gratificari imediate. Asta inseamna ca exista inclusiv legi/imperative morale absolute, care vin de dincolo de tine. Dar inseamna totodata ca tu nu esti atotputernic stapan al vietii tale. Asta inseamna ca nu totu-i relativ, nici macar legea morala. Inseamna doar ca tu esti imperfect, nestiutor, limitat si fragil, permanent supus greselii, inclusiv celei morale. Pai cum sa-ti placa si sa accepti lucrurile astea? Greu. Nu mai bine sa te autoiluzionezi ca totu-i relativ, ca totu-i permis, ca poti orice, ca poti controla orice, ca poti incalca orice lege a firii?

Sau: crestinismul e bun, legea morala crestina preferabila, mai buna pentru om decat celelalte sisteme de gandire etica – o demonstreaza doua mii de ani de evolutie a civilizatiei crestine prin comparatie cu celelalte. Asta suna teribil de neplacut la prima vedere (si cati se mai ostenesc cu a doua, a treia vedere?), caci presupune sa te straduiesti permanent sa pui in practica niste reguli care contravin deseori impulsurilor, instinctelor si placerilor tale. Sau, si mai greu, presupune sa renunti la cele mai intime convingeri personale – cele religioase, spirituale anterioare.

Singura problema fiind ca, pana la urma, ADEVARUL, oricat de incomod, are obiceiul nesuferit de a rezista si iesi la lumina, destramand iluziile. Cu cat mai tarziu se intampla, cu atat mai tulburatoare si dureroasa trezirea la realitate, cu atat mai mare nelinistea si disperarea cauzate de aceasta. Prin urmare, intreb: ce-i de preferat? Linistea temporara, insa cladita pe iluzii aducatoare, pe termen lung, de nelinisti mai mari si disperare? Sau confruntarea cu adevarul nelinistitor, insa eliberator si aducator de liniste pana la urma – linistea ca ai facut ce si cat de bine ai putut ca sa-ntelegi si ameliorezi realitatea, pornind de la adevar?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: