Ioana Hincu

Adevărata istorie a Sărbătorii Recunoștinței, Thanksgiving. De aia tot America …

In Solutii on Noiembrie 29, 2015 at 5:09 pm

V-ati saturat de politica? Sa va spun atunci o poveste. Care nu e poveste, e istorie. Povestea Sarbatorii americane a Recunostintei. Thanksgiving.

Si sigur ca v-ati saturat de politica. Insa politica nu s-a saturat de voi. N-are cum – batranul “rasist” Aristotel ne-a explicat de ce, acum peste 2000 de ani; zoon politikon.

Carevasazica vreti/nu vreti, stiti/nu stiti, politica faceti si voi, “apoliticii”. Politica va guverneaza viata. Bine sau rau.

Politica buna promoveaza interese sanatoase, vitale. Politica buna se concentreaza pe viata, libertatea individuala si proprietatea privata, incercand sa le garanteze si apere pe scara cat mai larga.

Politica buna se intemeiaza pe adevar si pe realitatea obiectiva a naturii umane, pe ratiune si bun simt. In epoca moderna, politica bunului simt coincide cu cea de Dreapta. Pe verificatelea.

Politica rea nu da doi bani pe viata, libertatea si proprietatea voastra, nici pe adevar, nici pe realitate. Ci doar pe interesele gregare si pe inchipuirile (perverse, imorale pana la psihiatrice) ale unor marginali frustrati, care altfel nu-si gasesc locul si drumul in societate.

Politica rea n-are nimic de-a face cu adevarul sau cu bunul simt. Dimpotriva le distruge sistematic, sub diferite nume si rebrandinguri, care de vreo 200 de ani incoace sunt subsumate unui singur cuvant: Stanga. Tot pe verificatelea.

Minciunile Stangii si consecintele lor (tulburatoare) asupra mintii si actiunii umane sunt patologice. Ele afecteaza si denatureaza toate reperele sanatoase ale societatii omenesti, perceptia realitatii, inclusiv istoria adevarata, simbolurile, credintele, modelele si povestile frumoase ale oamenilor.

De exemplu, istoria si semnificatia sarbatorii americane de Thanksgiving. Sarbatoarea Recunostintei, proclamata astfel ca sarbatoare nationala de primul presedinte al Americii, George Washington, in 1789 (aveti pe link textul si istoria proclamatiei):

http://www.rushlimbaugh.com/daily/2010/11/24/george_washington_s_proclamation3

Anul 1789, an de gratie divina pentru natiunea americana, anul intrarii in vigoare a Constitutiei americane; an de dizgratie pentru natiunile europene, avand in vedere “izbanzile” Revolutiei franceze, printre care si revocarea lui Dumnezeu si a valorilor crestine, “izbanzi” ale caror ponoase le tragem si azi.

De aceea, spre intelegerea diferentelor dintre continentul nostru si America, diferente care nu sunt in favoarea noastra, depanam azi povestea acestei sarbatori americane in doua variante:

-cea adevarata, cu ajutorul insemnarilor (jurnalului) lui William Bradford, liderul Pelerinilor de pe Mayflower, cei care au sarbatorit Thanksgiving prima data;

-cea mutilata psihiatric de Stanga anticrestina, ateist-multiculturala americana.

Insa nu inainte de a face doua precizari:

Prima. Nu eu sunt povestitorul, ci Rush Limbaugh, probabil cel mai de succes om de radio din lume – pentru ca eu nu stiu sa mai existe vreun (one man) show de radio de pranz care sa atinga asemenea audiente, in mod constant, de peste 20 de ani. Vorbim de milioane, zilnic. De unde acest succes? Simplu: talent, inteligenta si responsabilitate fata de public, pe care nu-l minte.

A doua. S-ar fi cuvenit sa incep cu un simplu “Thank you”. De exemplu „thank you, Rush”, pentru ca, de-a lungul anilor, multe lucruri interesante de la el am aflat, nu din sursele romanesti si conventionale de informare. Si „thank you, America”, pentru ca:

https://ihincu.wordpress.com/2013/05/12/america-the-beautiful-si-daca-nu-va-mai-fi/

https://ihincu.wordpress.com/2015/05/06/de-aia-tot-america-nu-europa-pentru-ca-we-the-people/

https://ihincu.wordpress.com/2015/05/08/8-mai-2015-ziua-victoriei-asupra-memoriei/

Nu in ultimul rand, multumesc fratelui meu, Alexandru (zis si Ducu), jurnalist si om de radio el insusi, multi ani in Occident; de la el am aflat despre lume, despre sursele si metoda serioasa, alternativa, pro si contra, de documentare, mai mult decat de la facultatea sau mass-media romanesti, din pacate; tot de la el am aflat acum multi ani de Rush Limbaugh.

Acestea fiind spuse, iata povestea Sarbatorii Recunostintei in cele doua variante – cea adevarata si cea mutilata psihiatric.

Incepem cu ultima, pentru ca e cea pe care o auziti mult mai des.

In varianta Stangii americane (rebotezate la ei “liberala” sau progresista), Thanksgiving este sarbatoarea curcanului si a presupusului genocid anti-indian comis de pelerinii crestini sositi pe coastele Americii cu vasul Mayflower, in noiembrie 1620.

In plus, anul acesta, Huffington Post (centrala multinationala de propaganda a stangii psihiatrice) si fanii au conchis ca pelerinii lui Bradford, intemeietorii Sarbatorii Recunostintei, Thanksgiving, erau la fel ca refugiatii islamici! Pentru ca, nu-i asa, islamul e pace, crestinismul e rau, si toate religiile sunt la fel, desi nu sunt. Ideea a fost preluata imediat de Barack Hussein Obama.

Nu ne miram. Relativismul si echivalenta lucrurilor non-echivalente sunt specialitatea si patologia Stangii. De ce n-ar fi atins cu inca o analogie aberanta si tematica “refugiatilor” islamici? Cata vreme serveste Cauza… Eterna Cauza impotriva bunului simt, desigur.

Nu glumesc, cititi singuri (unde cititi “liberali”, repet, intelegeti socialistii radicali si neocomunistii americani):

RUSH: “Liberalilor chiar nu le place Thanksgiving pentru o suma de motive. Puteti regasi adevarul acestei afirmatii in programa educativa multiculturala.

Liberalilor nu le place Thanksgiving fiindca e rasist. Ei cred ca este despre suprematismul alb. Thanksgiving este rezultatul venirii europenilor albi in aceasta tara si alungarii indienilor, anihilarii nativilor americani, luarii pamantului lor, luarii avutului lor si acapararii teritoriului pentru ei insisi. Asta este inevitabil rasist, si suna a razboi, si este suprematism alb, si ii irita aceasta sarbatoare.

Ei cred, de asemenea, ca Thanksgiving e sexist. Stiti de ce cred ca e sexist?Asta merge inapoi in timp, pentru ca, traditional, Thanksgiving este despre femeia in bucatarie si barbatul in fata televizorului privind fotbal. Thanksgiving a fost dintotdeauna o sarbatoare despre subordonarea, subjugarea femeii de catre societatea patriarhala.

Ei cred, de asemenea, ca Thanksgiving ucide mediul. Cred ca celebreaza distrugerea mediului. E despre mancare. Trebuie sa cresti curcani, sa hranesti curcani, sa faci toate astea, orice exces se concentreaza pe mancare, prea multa mancare, prea multa vatamare a mediului. Si, desigur, este impotriva drepturilor animalelor. […]

Acest tip de lucruri si multe altele asemenea sunt motivul pentru care Kathryn si eu am scris acele carti pentru copii, adevarul despre istoria americana, adevarul despre intemeierea Americii, pentru ca liberalii chiar cred ca Thanksgiving este despre celebrarea genocidului.

Ei cred ca intreaga serie de evenimente care a dus la crearea Americii inseamna descoperirea de catre europenii albi si cucerirea acestui teritoriu, luand cu japca si furand tot ce au vrut de la altii. Si ca a trebuit sa omoram oameni pe parcurs, a trebuit sa ucidem oameni la tot pasul, de aceea Thanksgiving este simbolul genocidului alb european.

Imi imaginez ca unii dintre voi se uita la radio si zic “ hai, mai, Rush, este exagerat”. Nu este. Daca nu ma credeti, apelati la Google. Veti gasi tot felul de materiale de gen. Veti gasi opinii peste opinii, veti gasi mai mult decat va spun eu aici ca liberalii gasesc gresit in Thanksgiving.

Avem, totusi, o schimbare semnificativa anul acesta.

In fiecare an, de Thanksgiving, the Huffing and Puffington Post – de la cei trei purcelusi, huffing and puffing, sufland si pufnind, daca va mai amintiti desenul animat; asa glumeste Rush cand se refera la Huffington Post – face din Pelerinii (de pe Mayflower) niste ticalosi.

La fel majoritatea publicatiilor liberale si cei mai multi stangisti.

Adica Pelerinii crestini sunt ticalosii originari, ticalosii europeni albi. Autentici practicieni ai genocidului. Ei au venit si ucis si furat si cucerit. Au luat tot. Erau niste fanatici religiosi ai prazii.

Insa anul asta, the Huffing and Puffington Post spune ca trebuie sa ne gandim la Pelerini la fel cum ne gandim la refugiatii sirieni. Intr-adevar. Huffing and Puffington Post doreste sa ne amintim ca Pelerinii erau o minoritate persecutata fugind de persecutia si violenta religioasa, exact ca refugiatii sirieni care fug de persecutia si violenta religioasa.

Deci doresc sa stabilim o echivalenta morala intre Pelerini si refugiatii sirieni, pentru a avansa ideea ca refugiatii sirieni ar trebui primiti fara discutii. E treaba cu compasiunea. Stiti, ei sunt echivalentul modern al Pelerinilor.

Este acelasi tip de gandire ca de Craciun, cand liberalii ne spun ca homeless-ul mediu este echivalentul moral al Mariei si al lui Iosif cautand un hotel. Maria si Iosif, homeless-ii originari, parintii lui Isus Hristos. Acelasi lucru.”

http://www.rushlimbaugh.com/daily/2015/11/25/huffington_post_you_don_t_have_to_live_like_a_refugee_but_the_pilgrims_did_just_like_the_syrians

Cam asta despre varianta psihiatrica, in versiunea Huffington Post.

Inca o mentiune necesara inainte de varianta adevarata a povestii; pentru cei care nu-l cunosc, trebuie sa va obisnuiti: pe langa inteligenta si pertinenta, Rush Limbaugh are un umor (sarcasm) usturator. Totusi serios – sarcasmul si umorul sunt treaba grea si serioasa. Spre exemplu cand se documenteaza despre lucruri importante si le aduce la cunostiinta publicului – simplu, pe intelesul tuturor, sau, in fine, pe intelesul celor care pot si vor sa stie. Cum ar fi deveni cazul de fata.

ADEVARATA ISTORIE A SARBATORII RECUNOSTINTEI

Regret, dar n-am timp sa traduc integral textul (transcrierea emisiunii radio). Poate altadata. De aia spun: invatati (bine) limba engleza. Invatati, daca se poate, si alte limbi de circulatie internationala.

Lumea e larga; Romania provinciala – la fel si majoritatea elitelor noastre si anvergura lor intelectuala.

In Occident, nu in Orient, in limbi straine de circulatie internationala, veti gasi, daca stiti si vreti sa le cautati, infinit mai multe surse de cunoastere utila si serioasa, pentru toate varstele si nivelele de educatie. Ei (inca) au, pentru ca ei le-au inventat – da, astia, rasistii europeni si nordamericani albi; nu sirienii, nu musulmanii, nu chinezii, nu indienii sau “nativii americani”.

Si iata povestea adevarata, redata si comentata, asa cum a fost, nu „reinterpretata” (text integral pe link):

RUSH ne spune:

„In 1992 [cand se implineau 500 de ani de la debarcarea lui Columb, si media progresist multiculturala occidentala o luase deja razna] am publicat o carte intitulata “Vedeti, v-am spus eu”(See, I told you so), iar capitolul 6 se intitula “Niste oameni albi morti, sau ce nu v-au spus niciodata cartile de istorie: adevarata poveste a Sarbatorii Recunostintei”(Dead White Guys, or What the History Books Never Told You).

Dar as fi neglijent daca n-as mentiona ca am reluat povestea intr-un mod diferit pentru un alt segment de cititori. In primul volum din seria de carti pentru copii – “Rush Revere si bravii Pelerini”– de asemenea discutam primul Thanksgiving. In aceasta carte, de fapt, calatorim inapoi in timp, si cititorii sunt practic transportati pe vremea primului Thanksgiving, in Colonia Plymouth unde Pelerinii au debarcat […]

Stiti, cartile cu Rush Revere sunt destinate copiilor de 8-10 ani, poate 12. Insa am aflat ca sunt adulti care le citesc si ne spun ca au invatat lucruri pe care nu le stiau pentru ca nu li s-au predat cumsecade. Deci se intampla lucruri cu cartile astea, si este exact ce am visat sa se intample, anume ca parintii si bunicii le vor citi copiilor si nepotilor sau vor citi impreuna.

Si asa a devenit o activitate de familie.

Nativii americani erau aici vazandu-si de treaba; Pelerinii au aparut. Ei erau incapabili, incompetenti sa se hraneasca singuri. Nu aveau hoteluri; nu erau nici case. Nu s-ar fi descurcat daca nu erau Indienii, si indienii au impartit totul cu ei, iar Pelerinii, in semn de recunostinta i-au sters de pe fata Pamantului. Asta [povestea uzuala zilele astea, spusa de mass-media si educatia ideologizata progresist] este atat de departe de adevarul Sarbatorii Recunostintei, incat e dincolo de rusine. […] Povestea adevarata este alta, iat-o:

[La inceputul secolului 17, in Anglia regelui James I] cei care contestau autoritatea ecleziastica [a bisericii anglicane] si cei care credeau cu putere in libertatea credintei erau vanati, incarcerati, si, cateodata, executati pentru convingerile lor.

Un grup separatist a emigrat intai in Olanda si a stabilit o comunitate. Dupa 11 ani, cca 40 dintre ei au cazut de acord sa faca o calatorie periculoasa spre Lumea Noua [descoperita de Columb in 1492], peste Oceanul Atlantic, “unde cu siguranta aveau de infruntat greutati, insa puteau trai si putea practica credinta in Dumnezeu potrivit imperativelor constiintei lor.”

“Pe 1 August 1620, nava Mayflower a intins panzele. Avea la bord 102 pasageri, inclusiv 40 de pelerini condusi de William Bradford. In timpul calatoriei, Bradford a stabilit un acord, un contract, care prevedea legi drepte si egale pentru toti membrii noii comunitati, indiferent de credintele lor religioase.

De unde veneau aceste idei revolutionare ale acordului de guvernare de pe Mayflower [cunoscut sub numele de the Mayflower Compact]? Din Biblie. Pelerinii erau oameni complet cufundati in lectiile Vechiului si Noului Testament. Pelerinii erau religiosi si au venit aici ca sa intemeieze libertatea religiei; au traversat oceanul pentru a scapa de persecutia religioasa.

S-au uitat la exemplul vechilor israeliti. Si, datorita precedentelor stabilite in Scriptura, nu s-au indoit niciodata ca experimentul lor va reusi.

Insa n-a fost o calatorie de placere, prieteni. Calatoria spre Lumea Noua a fost lunga si dificila. Iar cand Pelerinii au debarcat in New England, in noiembrie, au gasit, conform jurnalului detaliat al lui Bradford, o salbaticie rece, pustie, dezolanta. Nu existau prieteni care sa-i primeasca, scria el. Nu existau case care sa-i adaposteasca. Nu existau hanuri unde sa se primeneasca. Si sacrificiul pe care l-au facut pentru libertate abia avea sa inceapa.

In timpul primei ierni, jumatate din Pelerini – incluzand-o si pe sotia lui Bradford – au murit fie de inanitie, fie de boala sau expunere la intemperii. Multi au locuit pe Mayflower in timp ce construiau case si adaposturi. Cand primavara a venit in sfarsit, indienii i-au invatat sa planteze porumb, sa pescuiasca cod si sa jupoaie castori pentru haine. Viata s-a imbunatatit pentru Pelerini, cu toate astea nu prosperau. Lucrul asta este important de inteles pentru ca aici se incheie de regula lectia istoriei americane moderne despre pelerini.

Thanksgiving este de fapt explicat in unele carti ca o sarbatoare in care pelerinii multumeau indienilor pentru ca le-au salvat vietile, mai degraba decat ca o expresie pioasa a recunostiintei inradacinate in Vechiul si Noul Testament.

Sarbatoarea originara a Recunostintei era o multumire adresata lui Dumnezeu. Nu era o multumire catre indieni. Iar asta nu este un afront, o discreditare a indienilor sau nativilor americani. Nu asta au facut Pelerinii. Insa nu era o multumire adresata indienilor pentru ca le-au salvat viata. Pelerinii ii multumeau lui Dumnezeu. Avem insa mai multe detalii.

Iata partea care este permanent omisa. Iata partea pe care Huffing and Puffington Post fie n-o cunoaste, fie o omite deliberat acum: 

“Contractul original in care Pelerinii au intrat cu comerciantii-sponsori…”[the Mayflower Compact]

Pelerinii nu aveau bani. Ei erau indatorati oamenilor care ii finantasera, si au intrat intr-un contract cu “comerciantii-sponsori din Londra [care] cereau ca tot ce produceau [Pelerinii] sa mearga intr-un magazin comun, iar fiecare membru al comunitatii era indreptatit la o parte din bunurile comune.

Tot pamantul pe care l-au curatat si casele pe care le-au construit apartineau de asemenea comunitatii. Urmau sa fie distribuite egal.”

Toata lumea urma sa aiba o parte egala din ce produceau combinat. Nimeni nu detinea nimic. Doar imparteau. Era o comuna (in sensul originar, de unde vine si termenul de comunism; nota mea), oameni buni![…]

Bradford, care devenise guvernatorul coloniei, recunoaste ca aceasta FORMA DE COLECTIVISM era COSTISITOARE si DISTRUCTIVA pentru Pelerini, la fel ca prima iarna grea, care luase atatea vieti. Nu functiona. Nu exista prosperitate.

Aflam din jurnalul sau ca “a decis sa treaca la actiune temerar. Bradford a atribuit cate o parcela de pamant fiecarei familii, sa o munceasca si adminsitreze” si tot ce produceau sa apartina acelei familii. Surplusul il puteau vinde sau imparti sau puteau face ce doreau cu el.

Dar ce s-a intamplat ESENTIAL a fost ca Bradford a “eliberat” puterea economiei de piata. […] Pelerinii descoperisera si experimentasera pana atunci ceea ce poate fi azi descris ca SOCIALISM, si au esuat. N-A MERS.

Ceea ce Bradford si comunitatea lui au descoperit a fost ca cei mai creativi si harnici oameni nu aveau niciun stimulent sa munceasca mai mult decat altii, decat daca puteau utiliza puterea motivatiei personale!

Daca toti obtineau acelasi lucru, indiferent de rezultatul muncii lor si toata lumea obtinea acelasi lucru indiferent cat si cum muncea, erau practic membrii unui sindicat si erau socializati.

Insa in timp ce mare parte din restul lumii a experimentat socialismul timp de peste o suta de ani – incercand sa-l rafineze, perfectioneze, reinventeze – Pelerinii decisesera cu mult inainte, si nu le-a luat mult timp sa realizeze ca nu functioneaza si l-au abandonat pentru totdeauna.

Nu asta vi se spune. Nimeni nu va invata asta.

Chiar si in zilele noastre, adevarata istorie a Thanksgiving este despre esecul epic al socialismului. Ceea ce Bradford a scris despre acest experiment social ar trebui sa se gaseasca in orice carte de istorie a copilariei. Daca s-ar fi gasit, am fi putut preveni multa suferinta inutila.

Atentie: aceasta carte a fost scrisa acum 23, 24 de ani. Era in 1992 […]

De ce ar trebui sa muncesti pentru alti oameni cand poti munci pentru tine?Ce rost are? Bradford spunea, “nu functioneaza. Nu exista stimulent personal.” Si existau oameni lenesi. Nu toti oamenii astia erau crema societatii. Unii dintre ei trandaveau, nu faceau nimic, in timp ce altii faceau totul. “Pelerinii au descoperit ca nu se poate astepta de la oameni sa faca treaba buna fara stimulent. Deci care a fost pasul urmator al comunitatii lui Bradford?” Libera antrepriza. “Au descatusat forta antreprenoriatului liber, invocand principiul capitalist al proprietatii private” […]

Si “a avut un mare succes”, scria Bradford [in jurnalul sau] “pentru ca a facut toate mainile mai harnice, cu atat mai mult porumb au plantat decat inainte”.

E o istorie uimitoare ce s-a intamplat. “Imediat, Pelerinii au descoperit ca aveau mai multa mancare decat puteau manca ei insisi[…]”Deci au pus bazele unor puncte de comert si schimb de bunuri cu indienii”

Produceau ce le trebuia si au inceput sa faca afaceri cu indienii. Schimb de bunuri. Profiturile le-au permis sa-si plateasca datoriile catre comerciantii din Londra. Iar succesul si prosperitatea asezarii Plymouth a atras mai multi europeni si asa a inceput ceea ce numim azi “Marea Migratie Puritana”.

Era un succes nemaipomenit dupa ce incercasera sa traiasca socialist, desi nu cunosteau acest termen. Ei foloseau “comuna”, “comunal” sau gen. Dar n-a functionat.[…]

Deci primul Thanksgiving a fost intr-adevar despre Pelerini adunandu-se impreuna cu indienii, cu care faceau comert. Nu incape discutie ca indienii i-au asistat cand au debarcat, insa nu este adevarat ca Pelerinii au profitat de ei, ca i-au cucerit, ucis si le-au luat pamanturile. Au facut comert cu ei.[…]

Nu m-au invatat niciodata lucrurile astea.

Nu le-am stiut pana cand am inceput sa ma documentez pentru aceasta carte din 1992. Atunci a fost prima data cand am auzit pentru ce erau Pelerinii recunoscatori. Era o multumire adresata lui Dumnezeu. Era virtutea recunostintei, pe care o gasiti peste tot in Proclamatia inaugurala de Thanksgiving a lui George Washington.

http://www.rushlimbaugh.com/daily/2014/11/26/the_true_story_of_thanksgiving_from_rush_s_second_book_which_led_to_the_rush_revere_adventure_series

End of story. Sfarsitul povestii.

 

Epilogul

Ca sa intelegeti toata povestea si pilda ei, ca sa-ntelegeti cumsecade America, de ce este si ramane cea mai capitalista tara din lume chiar si atunci cand este guvernata de un neocomunist anticrestin si antiamerican ca Obama, si de ce noi, restul continentului european si restul lumii, n-am fost niciodata (desi am putea fi) America, ar trebui, cum spuneam, sa cunoasteti bine limba engleza, care este calea spre istoria si realitatea de peste ocean. Ca sa va puteti documenta singuri, pe sistem “cauta si vei afla”, daca nu de altceva. Pentru ca nu trebuie sa ma credeti pe cuvant nici pe mine, nici pe Rush si, in general, pe nimeni. Trebuie doar sa fiti capabili si dornici sa va informati si sa ganditi cumsecade – un dublu efort individual.

Pe aceasta nota optimist recunoscatoare – eu chiar cred ca daca vrea, orice societatea poate deveni, la un moment dat, cu efort sustinut, America – multumesc mama, ca m-ai trimis de mica la invatat limbi straine. Multumesc frate, ca m-ai invatat sa ma documentez, ceea ce profesorii mei, majoritatea, in scoala si facultate, au ratat. Si, nu in ultimul rand, Thank You God, You know why … 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: