Ioana Hincu

Dreapta versus Stânga (I) De unde și cum începe dictatura

In Dubii, Solutii on Decembrie 16, 2015 at 11:25 pm

Traim vremuri interesante: multumita avansului tehnologic, oamenii comunica mai mult, au acces mai larg, mai rapid si mai ieftin la informatie, dar inteleg mult mai putin. Bunoara politica si diferentele dintre Dreapta si Stanga.

Aceasta mini serie este destinata celor care vor sa inteleaga, dincolo de brandurile politice vehiculate – liberalism, conservatorism, progresism, nationalism, comunism, socialism, social-democratism – care sunt deseori derutante semantic, cateva diferente identitare si atitudinale dintre cele doua segmente ale spectrului politic: Dreapta si Stanga. Multi le intuiesc corect, dar nu le pot identifica riguros sau formula intr-un argument sau criteriu distinct. Altii le intuiesc gresit, ba chiar le-au invatat gresit, de unde si deruta identitara si de optiuni politice in care se afla.

In elucidarea acestor diferente fundamentale ne vor ajuta cativa prieteni vechi. Incepem cu Alexandru Hancu. Impreuna cu el si un eseu semnat de el, intitulat “Culoarea dictaturii”, ne explicam in perspectiva istorica (incepand cu secolul 20) segmentele si extremele spectrului politic:

“[…]dictaturile sunt, în esența lor, toate, de stânga, indiferent cum s-ar instaura, autointitula sau defini, dacă admitem că stânga (de la cea mai blândă la cea mai radicală) e politica de restricționarea a libertății individuale până la anulare, în iluzoriul beneficiu al colectivului. Iluzoriu pentru că vânzarea iluziilor e specialitatea stângii, iar lipsa libertății individuale, rezonabil asumate și omenește normate, nu face bine nimănui […]”

„Există două tipuri de politică, diametral opuse. Le uneşte doar axa la capetele căreia se află.

De o parte, avem politica libertăţii individuale, de cealaltă, controlul statului asupra individului (invocînd „binele public“). Sînt denumite, îndeobşte, liberalism şi etatism.

Cînd etatismul ajunge să însemne control deplin asupra individului, vorbim de dictatură. Făcînd distincţia între dictaturi după gradul de ticăloşie atins, forma cea mai abjectă şi bestială e totalitarismul. Nu toate dictaturile ajung pînă acolo, pentru că nu toate apucă.

Dictatura există, aşadar, în codul genetic al etatismului. Transformarea poate fi treptată, sporind pas cu pas puterea statului, pînă la control total. Sau poate fi bruscă, violentă, printr-o lovitură de forţă de tip revoluţie, puci etc.

De partea cealaltă, codul genetic al liberalismului nu conţine dictatura. O exclude, fiindcă exclude etatismul. Şi aici, vine, invariabil, replica stîngii: „Adică fără stat, da? Anarhie, haos, legea junglei. Ce prostie (ha, ha, ha)“. Nicidecum. E vorba de o gravă confuzie, întreţinută şi răspîndită cu grijă.

Liberalismul nu propune desfiinţarea statului. O face, în schimb, marxismul, dar numai după instaurarea dictaturii proletariatului, deci a totalitarismului.

Ce doreşte liberalismul e statul minimal. După principiul „less is more“, foarte modern, de altfel. Un stat care să apere libertatea individuală, nu s-o confişte treptat, în numele „binelui comun“. Or, se poate observa cu destulă uşurinţă că stat minimal nu înseamnă „stat zero“. Şi nici etatism – rampa de lansare a dictaturii. De asemenea, minimal nu înseamnă slab. Libertatea trebuie apărată cu toată puterea, dar asta nu înseamnă subjugarea cetăţenilor.

Revenind la axa de care vorbeam, imaginaţi-vă pe ea un cursor. Ducîndu-l pînă la capăt înspre etatism, dăm de dictatură, cu forma ei extremă, totalitarismul. În partea cealaltă, găsim statul minimal. […]

Toate dictaturile (unde toate înseamnă toate) se opun libertăţii individuale.

Toate dictaturile spun că interesele societăţii, ale poporului, ţării, naţiunii sînt mai presus de cele individuale.

Toate dictaturile vin la putere într-o criză sau declanşează una ca să vină la putere. Toate dictaturile rămîn în criză.

Toate dictaturile au o ideologie – un model de lume perfectă. Ca urmare, toate dictaturile practică relativismul moral. Minciuna, furtul, crima devin nu doar acceptabile, ci recomandabile, în numele „Cauzei“.

Toate dictaturile speculează ura, invidia, lăcomia şi se definesc în raport cu un duşman care trebuie distrus: o clasă, o rasă, o religie, un model politic şi adepţii lui, un popor, o ţară, un continent, mai multe, imperialismul, industriaşii, intelectualii, bancherii, Occidentul etc.

Toate dictaturile îşi creează o masă de dependenţi, „asistaţi“ şi favorizaţi, pe care se sprijină.

Toate dictaturile spun că sînt bune şi că vor binele tuturor, doar duşmanii să piară. Toate dictaturile spun că un singur model politic e vinovat de toate.

Toate aceste trăsături se întîmplă să fie şi ale stîngii.”

https://ihincu.wordpress.com/2013/11/07/confuzii-la-ordinea-zilei-exista-dictaturi-de-dreapta/

 

Continuam si detaliem cu ajutorul lui Dennis Prager care, intr-un filmulet de 5 minute (vezi link) a carei transcriere si traducere o aveti mai jos, explica clar si simplu care este pozitionarea Dreptei, respectiv a Stangii, fata de dimensiunea necesara si limitele interventiei aparatului de stat in viata individului, aparat numit in sens larg “guvern” sau “guvernare”. Expunerea se intituleaza “How big should government be?”.

O precizare prelabila importanta:

In SUA, la ora actuala, activismul si orientarea politica intitulata “liberala” este segmentul cel mai radical al Stangii progresiste. Rebrandingul socialismului sub nume de “liberal”, adica mistificarea conceptului de liberalism clasic, de dreapta, s-a petrecut in anii 40 – vedeti detalii in textul integral semnat de Alexandru Hancu sau, mai amplu, in lucrarea lui Jonah Golberg,Fascismul liberal – Istoria secreta a Stangii americane”. Dreapta este intitulata generic “conservatoare”; activismul sau orientarea politica de Dreapta sunt generic cunoscute sub numele de “conservatorism”.

 

CAT DE MARE AR TREBUI SA FIE GUVERNUL?

https://www.prageru.com/courses/left-and-right-differences/how-big-should-government-be

Una din cele mai importante diferente dintre Stanga si Dreapta sta in felul cum fiecare priveste rolul si dimensiunea Guvernului.

Stanga crede ca Statul ar trebui sa fie forta cea mai importanta in societate. Printre multe altele, Guvernul ar trebui sa controleze educatia fiecarui copil; ar trebui sa furnizeze asistenta de sanatate; si ar trebui sa reglementeze adesea pana in cel mai marunt detaliu gestionarea afacerilor private – in Germania, de exemplu, Guvernul legifereaza ora la care magazinele trebuie sa inchida. Pe scurt, n-ar trebui s existe nicio putere care sa concureze Guvernul. Nici parintii, nici patronul, nici scoala privata, nici institutiile religioase; nici macar constiinta individuluala.

Conservatorii, pe de alta parte, cred ca rolul Guvernului in societate ar trebui limitat la necesitatile absolute, cum ar fi apararea nationala, si ar trebui sa fie ultima instanta la care apeleaza cetateanul care nu poate fi ajutat de familie, comunitate, organizatii private sau de caritate, religioase sau seculare.

Conservatorii inteleg ca pe masura ce Guvernul creste in dimensiune si putere, urmatoarele lucruri se vor intampla inevitabil:

1.Cresterea permanenta a nivelului coruptiei. Puterea si banii genereaza coruptie. Oamenii din guvern vor vinde influenta guvernamentala pentru castiguri personale si politice. Oamenii din afara guvernarii vor cauta sa cumpere influenta si favoruri. [trafic de influenta; nota mea] In Africa si America Latina, coruptia guvernamentala a ramas factorul prim si cel mai important al stagnarii avansului natiunilor.

2.Declinul libertatii individuale. Cu foarte putine exceptii, cum ar fi dreptul nerestrictionat la avort, libertatea individuala este mai putin importanta pentru Stanga decat pentru Dreapta. Aceasta nu este nici o optiune, nici o critica. Este logica simpla. Cu cat mai mult control are guvernul asupra vietii omului, cu atat mai putina libertate individuala au oamenii.

3.Tarile cu guverne in permanenta expansiune ori reduc dimensiunea aparatului de stat, ori vor intra in colaps economic pana la urma. Orice stat asistential devine finalmente o schema Ponzi, bazandu-se pe noii platitori de taxe pentru a plati pe vechii contribuabili; iar cand epuizeaza fondul de noi platitori, schema se prabuseste. Toate statele asistentiale ale lumii, inclusiv cele europene bogate, experimenteaza deja aceasta problema in grade variate.

4.Pentru a plati pentru un aparat de stat in continua expansiune, taxele trebuie permanent crescute. Insa la un anumit nivel al taxarii, producatorii de bogatie [capitalistii si producatorii privati, da, inclusiv salariatii din sectorul privat; nota mea] vor inceta sa mai munceasca, vor munci mai putin, vor angaja mai putini oameni, sau isi vor muta afacerile in afara statului, in alte tari. (Vedeti pe acest link de ce si la ce nivel se intampla lucrurile astea: Lectia de economie pe intelesul tuturor. Taxe mai mici inseamna venituri mai mari pentru stat. Curba Laffer https://ihincu.wordpress.com/2015/08/10/lectia-de-economie-pe-intelesul-tuturor-taxe-mai-mici-inseamna-venituri-mai-mari-pentru-stat-curba-laffer/)

5. Guvernele mari produc deficite mari si in continua crestere – si finalmente datorii nesustenabile [vezi Grecia, vezi Argentina, etc; nota mea]. Cu cat mai multi bani imprastie Guvernul, cu atat mai multi vor cere oamenii de la stat. Niciun recipient de bonusuri de la stat n-a spus vreodata “Multumesc. Am destul.”

Daca guvernele mari nu devin mai mici, in cele din urma se vor prabusi sub propria greutate – cu consecinte teribile, atat sociale, cat si economice.

6. Cu cat mai mare Guvernul, cu atat mai multe oportunitatile de a face rau. Secolul 20 a fost cel mai criminal secol inregistrat in istorie [peste 170 de milioane de victime civile numai in tarile comuniste; nota mea]. Si cine este autorul acestor crime? Guvernele mari.

Indivizii rai fara puterea [politica] pot face un rau limitat. Insa cand indivizi rai preiau controlul unui guvern mare, dimensiunea raului pe care il pot face este practic nelimitata. Dreapta se teme de Guverne Mari. Stanga se teme de Afaceri Mari. Insa Coca-Cola nu poate intra in casa dumneavoastra si nu va poate confisca avutul – numai Guvernul Mare poate face asta. Oricat de iresponsabila ar fi o Afacere Mare, numai Guvernul Mare poate construi lagare de concentrare si comite genocid.

7.Guvernul mare distruge caracterul moral al unei natiuni. Oamenii nu mai au grija de oameni. Pentru ca stiu ca Guvernul va face asta. Acesta este motivul pentru care americanii doneaza mai mult din banii lor personali si fac mai mult voluntariat in timpul lor liber decat europenii aflati la acelasi nivel economic.

Fara credinta intr-un Guvern in permanenta crestere, nu exista Stanga. Fara credinta in Guvern limitat, nu exista Dreapta.

Dennis Prager

Nu ratati nici:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: