Ioana Hincu

În Săptămâna Patimilor despre Era Patimilor (I)

In Solutii, spaime on Aprilie 29, 2016 at 11:20 pm

Creștinii, cea mai persecutată comunitate religioasă din lume

 

“Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul „Allah” pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN preluat de Hotnews. Iata ca in pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema izbucneste regulat in prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini.

Altfel spus, crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume. Supusi discriminarii legalizate, violentei, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta acestor oameni ramane un secret bine ferit de atentia opiniei publice globale. Tema nu face prima pagina niciodata. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele. In ultimele sase luni s-a scris mai mult despre soarta ursilor polari decat despre soarta acestor semeni.

La varful piramidei, in marile trusturi media occidentale, unde se da tonul si acolo unde se afla principala sursa a acestui blocaj informational, tema este considerata ca prea incorecta politic si prea subversiva pentru noua ideologie a stangii liberale promovata de aceste institutii.

In lumina acestei ideologii, tot mai influenta in redactiile si studiourile de pe toate meridianele, crestinii sunt, alaturi de evrei, agresorii si exploatatorii acestei lumi. Prin definitie, nu pot fi victime. Iar daca realitatea contrazice dogma, cu atat mai rau pentru realitate!

La baza piramidei, jurnalistii din organizatiile nationale si locale defileaza mesmerizati dupa ritmul impus la varf. Superficialitatea, lipsa oricaror principii in afara asimilarii instinctive a unor vagi ecouri ale stangismului liberal, la care se adauga pura si simpla lipsa de profesionalism, conduc toate in aceeasi directie.

Si totusi, evidenta pare sa fie covarsitoare: traim o epoca de mari persecutii anticrestine. Iar acestea se intampla, paradoxal, cu tacerea complice a mass-media occidentale si sub ochii popoarelor crestine, abulice in fata agresivitatii purtatorilor altor credinte si resemnate in fata edictelor liberalismului corect politic.”

Scria Dragos Aligica, pe 11 ianuarie 2010, intr-un articol intitulat “Persecutia crestinilor: realitati si intrebari”, pe care v-as invita sa-l (re)cititi pana la capat:

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6802644-persecutia-crestinilor-realitati-intrebari.htm

La vremea aceea Primavara Araba nu spulberase inca echilibrul fragil din Orientul Mijlociu, Iarna Jihadista europeana era inca departe, Iraqul si Siria inca existau intre vechile lor granite, iar de ISIS – constituit in octombrie 2006 – nu auzise mai nimeni prin partile noastre.

De atunci incoace multe si repede s-au schimbat – toate in rau – cu exceptia unui singur lucru: crestinii au ramas cea mai persecutata comunitate religioasa din lume, in timp ce liderii politici, liderii de opinie si liderii marilor culte crestin-occidentale continua sa taca in privinta acestei realitati, bolborosind ca niste spectre ticaloase si nebune “islamul e pace; toate religiile sunt la fel” sau spaland chiar la propriu picioarele Islamului (papa Francisc). Se cheama complicitate criminala, cu aceste continuari de data recenta:

In Suedia, in centrele de primire refugiati – peste 160.000 anul trecut, majoritatea din Siria – crestinii (minoritari) sunt hartuiti, amenintati cu moartea si alungati de catre musulmani, fara sa se bucure de protectia autoritatilor. In disperare de cauza, in martie anul curent, Patriarhul ortodox sirian Ignatius Aphren al II-lea adresa autoritatilor suedeze o scrisoare in care le implora sa intervina pentru protectia refugiatilor crestini.

In Pakistan, un baiat crestin este spanzurat pentru ca voia sa se insoare cu o fata musulmana.

Statul Islamic darama biserici si decapiteaza crestini in mod curent, in scopul public declarat de exterminare a crestinilor si crestinismului – in Mosul aproape au rezolvat; acolo au practicat si crucificari in masa.

La fel si Boko Haram – organizatie jihadista in expansiune, care opereaza predilect in Nigeria, Ciad si Camerun; considerata una din cele mai periculoase si crude grupari teroriste din lume – care si-a declarat in 2015 loialitatea fata de ISIS. Boko Haram isi asuma, in ultimii 6 ani, peste 20.000 de crime si 2,3 milioane de persoane alungate din casele/teritoriile de origine.

Boko Haram si Al Shabaab – ultima opereaza in Estul Africii – anul trecut, pe 2 aprilie, intr-un gest cat se poate de explicit in acest sens, ne-au facut cadou de Pasti 147 de cadavre de studenti crestini din campusul universitar Garissa din Kenya: “We are not bad guys, we are here just to make your Easter Holiday better” a declarat unul dintre autorii masacrului.

In Nigeria, zilele trecute, 500 de musulmani navalesc intr-un sat crestin; crestinii sunt fugariti, macelariti cu macetele, iar supravietuitorii impuscati; biserica si casele arse, animalele ucise. (Nigeria, cea mai populata tara africana – 184 milioane locuitori – este majoritar musulmana de orientare Sunni, insa cu un procent ridicat de crestini – peste 45%. Autoritatile corupte favorizeaza sau inchid ochii in fata persecutiei religioase a acestora din urma.)

Etcetera.

Si spun “etcetera” nu pentru ca nu mi-ar pasa. Nu pentru ca m-as putea obisnui si ramane indiferenta la asa ceva. Ci pentru ca, desi lucrurile astea se petrec atat de des incat le-am pierdut sirul, ele sunt relatate numai marginal, de media neconventionale sau de nisa.

Ce fac intre timp centralele mediatice occidentale, de la stanga si la dreapta? La fel ca ale noastre, in loc sa relateze, informeze si constientizeze publicul larg asupra acestor crime si persecutii sistematice la care sunt supusi crestinii de pretutindeni (mai nou nu doar in Orient si Africa, ci si in Europa si America), in loc sa se solidarizeze cu victimele,  le trec, tot sistematic, sub tacere. Pentru ei, nu pentru mine, persecutia crestinilor este “etcetera”.

Se pare ca tot “etcetera” – o paranteza, un apendice neimportant – a devenit acest fenomen si pentru capii bisericilor occidentale. Ma-ntreb daca vreun inalt prelat din asta – Papa de la Roma, arhiepiscopul de Cantebury, cardinalii sau patriarhii Europei – ar putea cita numele unui singur crestin contemporan dintre cei decapitati, crucificati, spanzurati sau arsi de vii pentru credinta lor, anul acesta, doar anul acesta, de catre islam. Pana nu demult, in termenii ortodoxiei si ortopraxiei crestine, ar fi fost considerati martiri, si pomeniti ca atare. Acum nici numarul lor exact nu mai intereseaza.

https://ihincu.wordpress.com/2015/04/04/viata-moartea-si-sacrificiul-crestin-banalizate-prin-libertate-de-exprimare-ou-sont-les-charlies/

Threatened with throat-slitting and slaughter: Christian persecution in Swedish asylum centres

Pakistan: 18-year-old Christian boy HANGED by Muslims for wanting to marry Muslim girl

http://shoebat.com/2016/04/29/500-muslim-terrorists-descend-on-christian-village-and-chase-down-christians-before-mercilessly-hacking-them-to-pieces-with-machetes-and-then-shooting-the-survivors-in-nigeria/

Epilog muzical: Robert Plant – Satan, your kingdom must come down

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: