Ioana Hincu

În Săptămâna Patimilor despre Era Patimilor (II) Cum vrea Islamul să șteargă Creștinismul din Istorie

In certitudini, spaime on Aprilie 30, 2016 at 3:07 pm

Distrugerea fizica si distrugerea intelectuala

 

Nu mai este, de ceva vreme, o noutate ca Statul Islamic distruge biblii, darama cruci si incendiaza biserici. Pe continentul african, colegii de la Boko Haram sau Al Shabaab procedeaza identic.

Se intampla, de altfel – si asta poate fi o noutate pentru multi – in toate tarile cu populatie majoritar musulmana, acolo unde au mai ramas crestini, cruci si biserici – in Arabia Saudita nu mai e cazul; in Qatar (care are multi rezidenti straini) prima biserica crestina  a fost deschisa in 2008, dupa 1400 de ani. (Singura tara majoritar musulmana unde lucrurile astea nu se intampla deocamdata este Turcia – stat inca laic, asa cum a fost fondat de Kemal Ataturk, in care moscheea este separata de autoritatea statala; si spun “inca”, deoarece regimul Erdogan urmeaza sa schimbe constitutia seculara cu una religios islamica.)

Probabil ca unii se intreaba ce au musulmanii cu bisericile, cu crucile si cu bibliile. Trebuie sa fie intamplari eretice. Doar “islamul e pace” si “religia musulmana la fel ca oricare alta” – asta-i mantra fantasmagorica a zilelor noastre. Si poate ca de aceea multi isi imagineaza ca este vorba pur si simplu de niste nebuni, de niste “extermisti”, care se pretind musulmani fara si fie.

Ei bine, nu-i asa. Pentru ca nebuni – in sensul diverselor psihopatii si sociopatii – poate ca sunt. Dar nu orice nebuni, ci unii care actioneaza la fel ca stramosii lor intru credinta: crestinismul, alaturi de iudaism, este considerat, de la Mahomed si Coran citire, o religie monoteista inferioara celei mahomedane, care trebuie sa dispara.

Asa se intampla ca musulmanii care azi distrug sistematic biserici, cruci si biblii, pe langa supunerea, convertirea si eliminarea fizica a crestinilor, actioneaza la fel ca Hakim, al saselea calif fatimid – califatul fatimid shiit, localizat in nordul Africii, se intindea de la Marea Rosie la Oceanul Atlantic. Care calif, in anul de gratie 1009 dH, a distrus Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cea construita de imparatul Constantin in secolul 4 – locul mortii si Invierii lui Isus, pilonul credintei crestine.

Sau actioneaza la fel ca sultanul otoman Mehmet al II-lea, care, dupa ce a cucerit Constantinopole in 1453, a transformat catedrala Sfanta (Hagia/Aghia) Sofia in moschee imperiala. Aghia Sofia – inaugurata in anul 537 dH, sub domnia Imparatului Justinian I, dedicata Logosului crestin, “Biserica Intelepciunii lui Dumnezeu” – era la acea vreme cea mai mare catedrala din lume (cea din Sevilla a fost terminata in 1520), capodopera a arhitecturii bizantine (arhitect Isidor din Milet) si centrul ortodoxiei crestine.

Asadar, de ce au procedat astfel stramosii musulmani ai devotatilor islamului de azi? Simplu: pentru a sterge din istorie crestinismul, stergand din memoria locurilor cele mai importante simboluri si fundamente crestine.

In zilele noastre aflam ca merg mai departe, atacurilor fizice adaugandu-li-se cele intelectuale. In ce sens, va explica in continuare Raymond Ibrahim, in articolul intitulat How Islam Erases Christianity from History, publicat de PJ Media si Middle East Forum, pe 21 aprilie 2016:

 

Cum Sterge Islamul Crestinismul din Istorie

In timp ce crestinismul continua sa fie eliminat fizic din Orientul Mijlociu, mai putin cunoscut este faptul ca prezenta si rolul sau istoric sunt de asemenea sterse din memorie.

Luna trecuta a aparut un video infatisand membri ai Statului Islamic aruncand sute de manuale crestine, multe inscriptionate cu cruci, intr-un foc mare, in aer liber. Dupa cum spunea o relatare, ISIS “arde manuale crestine in incercarea de a sterge orice urma a” Crestinismului din antica regiune Mosul, acolo unde crestinismul inflorise timp de secole, inainte de ridicarea Islamului.

Ca de obicei, ISIS este finalmente un exemplu extrem al abordarii normative islamice. Acest lucru a fost confirmat in timpul recentei conferinte de la Amman, Iordania, gazduita de Centrul pentru Studii Politice din Ierusalim. In prezentarea sa, Dr. Hanna Kildani, crestin, a spus ca “exista o anulare a istoriei arabo-crestine din era preislamica”, “multe erori istorice”, si “omisiuni nejustificate din programa scolara iordaniana”. “Manualele de clasa a zecea omit orice mentiune despre istoria crestinismului sau bisericilor din regiune”. Oriunde este mentionat crestinismul, prolifereaza omisiuni si caracterizari eronate, inclusiv portretizarea crestinismul ca sursa occidentala – adica “straina” – de colonizare, a spus Kildani.

Desigur, minoritatile crestine din Orientul Mijlociu – nu doar din Iordania – sustin de multa vreme ca istoria predata in scolile publice suprima in mod curent mostenirea crestina a regiunii, amplificand in acelasi timp – inclusiv prin minciuni – Islamul.

“Suna absurd, insa musulmanii aproape ca nu stiu nimic despre crestini, desi constituie un segment mare din populatie si sunt, de fapt, egiptenii originari”, a spus Kamal Mougheeth, un profesor pensionat din Egipt. “Egiptul a fost crestin sase sau sapte secole [inainte de invazia musulmana din 640]. Adevarul trist este ca de multi ani cartile de istorie sar de la Cleopatra la cucerirea musulmana a Egiptului. Era crestina s-a dus. A disparut. O enorma gaura neagra.”

Acest lucru corespunde perfect cu ceea ce imi amintesc ca-mi spuneau parintii mei – crestini din Egipt – despre experientele lor scolare de acum mai bine de o jumatate de secol: nu exista aproape nicio mentiune despre elenism, crestinism sau biserica copta – adica despre o mie de ani de istorie egipteana preislamica. Istoria incepea cu faraonii inainte de a sari direct la secolul al saptelea, cand arabii musulmani “au deschis” Egiptul Islamului. (Oriunde musulmanii au cucerit teritorii non-musulmane, hagiografia eufemistica islamica vorbeste despre “deschidere”, fath, niciodata despre “cucerire”.)

Datorita acestui revizionism adanc inradacinat, “invatatii” musulmani pot disemina teze istorice extrem de dubioase si anistorice, cum se pot observa in cartea Doctorului Fadel Soliman, din 2011, intitulata Coptii: musulmani inainte de Mahomed. Cartea pretinde ca, la momentul cuceririi musulmane a Egiptului, vasta majoritate a egiptenilor nu era, asa cum istoria musulmana si occidentala ne-au invatat multa vreme, crestina, ci prototipul musulmanilor, sau muwahidini, care fusesera oprimati de crestinii europeni: de aceea, invazia islamica a Egiptului a fost in realitate despre “eliberarea” semenilor musulmani.

Inutil sa spunem ca niciun istoric adevarat [nici macar islamic] nu a sugerat vreodata ca musulmanii au invadat Egiptul pentru a-i elibera pe “proto-musulmani”. Mai degraba, cronicarii musulmani care au scris sursele noastre primare despre Islam, prezentau in mod candid si reconfortant “deschiderile” asa cum erau – cuceriri, pline de masacre, luari de sclavi, stramutari de crestini si distrugerea a mii de biserici.

Pe scurt, atacurile Islamului asupra Crestinismului nu se limiteaza, dupa cum unii din Occident cred, la cele fizice, ci implica de multa vreme si atacuri intelectuale dedicate subminarii mostenirii sale – dedicate stergerii istoriei crestine din insasi regiunea unde s-a nascut.

 

Asa incheie Raymond Ibrahim, specialist in studii religioase (islamice si crestine), articolul sau:

http://www.meforum.org/5970/how-islam-erases-christianity-from-history

Eu, pe de alta parte, inchei urandu-va Paste fericit! Paste crestin, nu “proto-musulman”. Insa nu inainte de a va reaminti ceea ce spunea CS Lewis, in timpul celui de-al doilea razboi mondial:

“Comparata cu dezvoltarea omului pe aceasta planeta, raspandirea crestinismului in neamul omenesc pare fulgeratoare, intrucat doua mii de ani nu sunt aproape nimic in istoria universului. Sa nu uitati niciodata ca noi suntem inca “primii crestini”. Dezbinarile actuale dintre noi sunt, sa speram, o boala a copilariei: abia acum ne ies dintii. Fara indoiala ca lumea din afara crede tocmai contrariul, sustinand ca am muri de batranete. Dar au mai crezut asa de foarte multe ori. Iarasi si iarasi s-a crezut ca crestinismul este pe moarte, din cauza persecutiilor din afara sau a descompunerii dinautru, din cauza ridicarii mahomedanismului, din cauza progresului stiintelor naturii, din cauza cresterii marilor miscari revolutionare anticrestine. Dar lumea a fost dezamagita de fiecare data. Prima dezamagire a fost legata de rastignire. Acel om a revenit la viata. Intr-un fel – si-mi dau foarte bine seama cat de ingrozitor de nedrept trebuie sa li se para – acest lucru s-a petrecut mereu de atunci incoace. Ei continua sa ucida ceea ce El a inceput si, de fiecare data, chiar in timp ce-i batatoresc tarana de pe mormant, afla deodata ca crestinismul este inca in viata si chiar ca a izbucnit in alta parte.”C.S. Lewis, Oamenii noi – serie de prelegeri radiofonice, BBC, 1943, incluse in lucrarea Mere Christianity, 2001, sau Crestinism pur si simplu, Humanitas, 2004)

 

Prima parte aici:

https://ihincu.wordpress.com/2016/04/29/in-saptamana-patimilor-despre-era-patimilor-i/

 Iar in caz ca ati uitat ce canta Robert Plant (former Led Zeppelin) nu demult, de exemplu in 2013, va invit sa-l reascultati: Satan, your kingdom must come down (And rest assure, it will. Eventually 🙂 )

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: