Ioana Hincu

Archive for Mai 2016|Monthly archive page

Minorități “oprimate” și majorități obnubilate. Hoțul “corect politic” strigă “hoții!”

In Dubii, Solutii on Mai 31, 2016 at 6:26 pm

Motto: Right is right, even if everyone is against it, and wrong is wrong, even if everyone is for it (William Penn, 1644-1718)

Una din reusitele majore ale Corectitudinii Politice si activismului in numele “minoritatilor oprimate de majoritate” este imbecilizarea in masa si suspendarea bunului simt. Cum? In primul rand prin golirea de continut a cuvintelor si rularea lor asa, fara sens, pana la refuz. Rezultatul? Majoritatea reactioneaza pavlovian la acesti stimuli lexicali, pe care-i repeta ca un disc stricat, fara sa-i mai inteleaga.

1.Dictionarul, of, dictionarul

Islamofobie, rasism, homofobie, fascism, nazism, hate crime, hate speech, extremist, radical, pacifist.

Sunt cuvinte lansate automat, negandit, emotional, stupid, masiv, cu scopul de a infiera, denigra, ridiculiza, intimida adversari de idei si opinii. Daca-l intrebi pe vreunul dintre “lansatori” ce inseamna, ce-ntelege prin vocabula respectiva, in cel mai bun caz amuteste; in cel mai uzual caz incepe sa bata campiile lexicale, vadind o tragi-comica ratacire logica si ignoranta semantica.

In sprijinul reintrarii in drepturi a dictionarului, amintim pe scurt urmatoarele:

Fobia = frica irationala, nemotivata obiectiv. Sau, ne spune chiar dictionarul, “stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa”

Rasism = teorie si miscare social-politica ce sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane.

Fascism, nazism = miscari social-politice totalitare, de Stanga, nu de dreapta – dreapta este politica ce promoveaza libertatea individuala intr-o anume ordine etica, ghici care? – aparute dupa Primul Razboi Mondial, caracterizate prin nationalism extremist, mesianism politic, violenta extrema (incluzand crima in masa si recomandarea violentei si crimei impotriva adversarilor politici), suprematism rasial, intoleranta fata de orice alta miscare sau opinie politica.

Radical = “de baza, fundamental, esential”.

In scopul recuperarii adevarurilor radicale – adica fundamentale – nu ratati nici acest scurt “Dictionar incorect politic, corect semantic”:

https://ihincu.wordpress.com/2015/10/12/dictionar-incorect-politic-corect-semantic-islam-islamofobie-rasism/

Sau: 

https://ihincu.wordpress.com/2016/04/25/fundamentele-islamului-cu-robert-spencer-i-islamofobia-origini-concept-si-evolutii/

2.In sprijinul gandirii si dictionarului

Singura cale prin care Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Confuzii la ordinea zilei. LGTB și toleranța la orice

In Dubii, Solutii on Mai 29, 2016 at 5:21 pm

Este un fapt ca, la fel ca in cazul islamului, problema LGTB este foarte prost abordata si inteleasa in mass-media conventionale si sociale. Dupa cum este un fapt ca nu toti cei care se declara crestini (eventual si ortodocsi) stapanesc conceptul, fie si in linii mari, in valorile pilon ale religiei si credintei crestine.

Confuzia – de principii, de planuri – atinge chiar si oameni inteligenti, bine intentionati. E firesc: lobbyurile Stangii universale, occidentale, lucreaza intens si programatic, de zeci de ani, ca sa zapaceasca mentalul colectiv si sa “distristruga din interior” – “distrugere creativa” spun ei – cel mai mare dusman al lor: sistemul de valori etice si spirituale crestine. Lucreaza programatic acolo unde conteaza: la cap; la educatie si informatie, pe care le malformeaza.

Rezultatele sunt remarcabile.

Bunaoara, o buna (chiar buna) prietena si inteligenta (chiar inteligenta) scrie recent, sub cine stie ce impuls emotional de moment, sub titlul “Sa ridice piatra acela care se stie nevinovat”, o pledoarie (poate inconstienta) in favoarea cuplului homosexual si adoptiei de catre cupluri homosexuale, comitand urmatoarele confuzii si erori logice:

 

1.Confunda planul experientei personale (extrem de limitate) cu planul ideologic militant al LGTB (cu care nu este familiarizata) si consecintele lui dezastruoase, inevitabile, in plan social, etic, psihocomportamental.

Argumentul ei in favoarea cuplului si adoptiei homosexuale este ca a cunoscut (si stiu ca a cunoscut, iar povestea este asa cum a relatat-o) un cuplu de homosexuali cumsecade si muncitori care cresc (au adoptat) doi copii defavorizati.

Ce ar fi de retinut aici, formativ de opinie valida, de perspectiva mai larga, mai profunda si de gandire critica? Sa vedem:

Nimeni nu propune lapidarea – datul cu piatra – cuplurilor homosexuale. Dupa cum nimeni nu contesta ca exista homosexuali cumsecade, inteligenti si muncitori. Dar asta nu schimba cu nimic urmatoarele realitati obiective si patologii sociale actuale: 

a) Oamenii astia, sarmanii, au o serioasa tulburare psihocomportamentala, de orientare si identitate sexuala. Una care ar necesita – la cerere, evident, si optional, nu fortat – mai degraba psihoterapie si terapie cognitiva, decat promovare publica si recunosterea legala a anormalitatii lor drept normale. Acest lucru, la acest moment – asistenta psihologica si terapeutica adecvata – nu mai este posibil la standardele si scara necesare, deoarece, “multumita” lobby-ului progresist, incepand cu anii ‘60-70, in Vest, homosexualitatea (si celelalte tulburari de identitate si orientare sexuala promovate de comunitatea LGTB) au fost eliminate treptat din lista tulburarilor de comportament abordate ca atare de manualele de psihiatrie si psihologie. De ce? Pt ca “ofenseaza” si “discrimineaza” o “minoritate sexuala”.

Este ideologie. Una care i-a privat pe oamenii astia de doua lucruri esentiale: de cercetarea serioasa, dpdv medical, psihiatric, a fenomenului si de asistenta aferenta adecvata. Pentru ca nu mai este Corect Politic sa admiti ca au o problema si ca ea trebuie abordata ca atare. Marxism cultural one on one se mai cheama, si ramane o mare necunoscuta pentru majoritatea populatiei noastre, inclusiv educate universitar si postuniversitar.

b) Oricat de bine intentionati ar fi, modelul psihocomportamental al acestor oameni va tulbura inevitabil si substantial formarea personalitatii si identitatii copiilor crescuti de ei. N-o spun eu, o spune orice psiholog, psihiatru sau antropolog onest si competent. Sa nu uitam: modelul parental, indiferent ca este adoptat sau respins de copii, reprezinta arhetipul cu cea mai profunda influenta (constienta sau subliminala) asupra psihicului copilului si simbolurilor care guverneaza si structureaza experientele lui ulterioare.

Solutia optima (nu ideala; asa ceva nu exista) in cazul unui parinte sau unor parinti heterosexuali disfunctionali nu are cum sa fie inlocuirea unei disfunctii cu alta, respectiv a unui parinte heterosexual disfunctional (alcoolism, violenta, promiscuitate) cu un alt parinte deschis asumat ca anormal, disfunctional, chiar daca in alt fel. E logic.

Mai mult, merita amintit si ca atunci cand un heterosexual – majoritatea populatiei umane din toate timpurile – doreste sa adopte un copil, trece prin furcile caudine ale unor anchete sociale si psihocomportamentale de te doare mintea, insa, din pacate, nu acolo unde conteaza cel mai mult; mai mult chiar decat situatia financiar-lucrativa. De exemplu, cel mai mic antecedent care poate fi interpretat ca perversiune sexuala sau conduita imorala (in raport de morala acceptata de institutiile statului) in cazul unui heterosexual, “confirmat” fie si numai de barfa vecinilor sau colegilor de serviciu – gen adulter, perversiuni sexuale, parteneri multipli succesivi, faptul de a fi necasatorit, crestin, „radical”, „bigot”, samd – poate bloca sansele lui de a adopta un copil. Tulburarea de orientare si comportament sexual este in regula.

Asadar, intrebati-va simplu,: de unde acest statut si tratament diferentiat? De unde aceasta logica malformata? Raspunsul incepe aici:

https://ihincu.wordpress.com/2016/01/31/ce-este-marxismul-cultural/

Si continua la punctul 2.

 

  2.Toleranta/intoleranta. Conceptul tolerantei/intolerantei fata de “minoritatea sexuala” LGTB, mai ales a pretinsei intolerante din partea “majoritatii crestine bigote si primitive”, este atat de abuzat, atat de gresit invocat si rulat, incat merita urmatoarele amendamente si indicatii de reflectie:

a) Scrie buna mea prietena: “Da, sunt crestina ortodoxa, desi nepracticanta, pentru ca dogmele “sfintilor parinti” mi se par din alte timpuri si din alta lume”. Cateva precizari se impun aici:

Nu stiu (chiar nu mai stiu, dar intentionez sa o intreb cat de curand, personal, ca sa ma lamureasca) la ce se refera cand scrie ca este crestina ortodoxa. Nu mi-e clar nici ce intelege prin “nepracticanta”; nepracticanta a ce? A principiilor si imperativelor etice si spirituale crestine? A ritualului – diferit de la un cult crestin la altul? Nu mi-e clar nici ce intelege prin “sfinti parinti” sau “dogma” crestina. Ce stiu in schimb este ca:

-Izvorul dogmei crestine este Biblia, respectiv invataturile lui Isus, Fiul si Intruparea lui Dumnezeu; cele cuprinse in Noul Testament plus Legea Vechiului Testament la care Isus, in scurta lui trecere printre noi, a facut permanent referire – respectiv prima si a doua lege a lui Moise, cele zece porunci initiale incredintate lui de Dumnezeu si reluate apoi de Moise intr-o etapa mai matura a vietii lui (vezi Deuteronomul).

– “Sfintii Parinti” sunt apostolii lui Isus – contemporani si ulteriori – si teologii crestini sanctificati ulterior, care au transmis si explicat ortodoxia  crestina, intre secolele IV si XV dH. Sunt multi. Nu i-as putea enumera pe toti, si n-am citit decat o parte din scrierile lor. Dar nu cred ca este recomandabil sa folosim sintagma “sfinti parinti” cu lejeritate, cu atat mai putin sa rejectam “dogma” ortodoxa crestina, cea statuata de ei, fara sa stim bine despre ce vorbim – iar asta nu e deloc usor – pentru simplul motiv ca ni se par “din alte timpuri”.  Sigur ca sunt din alte timpuri. Si Isus e din alte timpuri. Ce sa mai vorbim de Dumnezeu …

– Nicaieri in Biblia crestina (Noul Testament si Legea Veche), dupa stiinta mea – si va rog sa ma credeti ca am tot cautat – nu este recomandata toleranta fata de relele si pacatele fundamentale, printre care se numara si cel al desfranarii sexuale si homosexualitatii (Romani1  1:26-27; Corinteni1, 6:9 si 10:13; Timotei1 1:10-11).

Noul Testament (adica Isus) recomanda iubirea aproapelui si iertarea – cu totul altceva – nu tolerarea relelor si pacatelor fundamentale. In acelasi timp, insa, mai recomanda urmatoarele:

“Feriti-va de prorocii mincinosi care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori; dupa roadele lor ii veti cunoaste.” (M 7:15,16) si “fiti intelepti ca serpii” (M 10:16).

Nu-s usor de pus in practica aceste recomandari, nu zic nu. Totusi, daca ne straduim putin, vom afla ca, in ortodoxia crestina, atat iubirea, cat si iertarea aproapelui, indiferent ca sunt omenesti sau divine, presupun o preconditie: cainta sincera pentru pacatele respective si erorile savarsite; pacate si erori in raport de dogma crestina. Si mai aflam ca niciuna – iubirea si iertarea – nu exclude sanctiunea/critica dreapta. Dreapta dpdv al moralei si invataturilor crestine, nu asa, dupa capul si dispozitia noastra.

Carevasazica, da, crestinismul statueaza ca oamenii sunt spirite libere, inzestrate cu libera vointa si liber arbitru. Daca cineva nu este de acord cu dogma – ortodoxia – crestina, daca nu cunoaste, nu intelege si/sau respinge prescriptiile ei fundamentale, criteriile de distinctie intre Bine si Rau (imperativele etice absolute ale doctrinei crestine) este optiunea lui. Insa asta nu se cheama ca spiritualitatea si valorile lui mai sunt crestine, cu atat mai putin ortodox-crestine. Sunt orice altceva. E un fapt, o evaluare clinica, de logica minimala, teologala, nu un repros. Iar consecintele si efectele si le asuma fiecare, pe lumea asta si pe cealalata. Unele dintre ele fiind urmatoarele:

Relativismul moral. Orice devine permis; orice devine moral, orice este tolerabil, in sistemul de referinta personal, independent si indiferent de imperativele etice absolute ale crestinismului. Binele egal Rau, totu-i relativ la preferintele si predispozitiile individuale, emotionale, discretionare.

Echivalarea sistemului de principii si imperative etice crestine cu sisteme de gandire si ideologii antagonice incompatibile: comunism, neocomunism, marxism clasic, marxism cultural – cu subsegmentele militante LGTB, multiculturalism, islamofilie. Aceasta echivalare cu non-echivalabilul anuleaza treptat sistemul de valori crestine.

b) in abordarea publica a problemelor comunitatii LGTB, de catre sustinatori. se petrece o interesanta inversiune logica si contrafactuala (probabil subliminala, de multe ori) chiar si in cazul oamenilor care probeaza, in general, pe alte subiecte, inteligenta functionala:

Se invoca intoleranta majoritatii fata de minoritate – “aruncarea pietrei” – cand, de fapt, lucrurile stau pe dos. Comunitatea LGTB este cea care militeaza activ (si demult) impotriva valorilor si credintei majoritatii. Comunitatea LGTB arunca programatic snopuri de „pietre” peste majoritate. Comunitatea LGTB recurge sistematic, extrem de vocal si activ, la metode de persuasiune, pervertire, manipulare emotionala a mentalului public; de intimidare, denigrare, marginalizare, ridiculizare si amutire (inclusiv prin presiuni legislative si jurisdictionale) a vocilor majoritatii care indraznesc sa rosteasca public adevaruri obiective si evidente ca cele pe foarte scurt enumerate mai sus. Comunitatea LGTB invoca metodic “vinovatia” majoritatii pentru problemele ei, liber asumate.

Totul cu rezultate remarcabile, tinand cont de faptul ca vorbim de o minoritate (LGTB) care niciodata in istoria omenirii (nici macar acum, cand par mai multi) n-a depasit cateva procente din populatie, fix acelea care se inscriu traditional in limitele anormalului si aberatiei:

Majoritatea chiar se lasa intimidata; chiar tace sau, mai rau, cedeaza inclusiv in fata evidentei si logicii primare.

Complexul shame – blame (rusine-vinovatie) functioneaza. Majoritatea a ajuns sa se rusineze de propriile valori si convingeri, de propria logica functionala, se simte vinovata (fara nicio cauzalitate obiectiva) pentru esecurile si tulburarile reale ale acestei „minoritati sexuale” – tulburari psihocomportamentale empiric si statistic constatate in ciuda eforturilor imense de musamalizare.

Majoritatea a ajuns sa se rusineze si sa se simta vinovata de propria normalitate. Nu mai este cool si trendy sa fii normal. Trebuie sa toleram, menajam, promovam, chiar sustinem anomalia. Pentru ca si Occidentul civilizat … Se uita, desigur, ca nici Occidentul, oricat de avansat, nu-i perfect si ca nu asa, prin tolerarea acestor aberatii, s-a civilizat. (Nu stiu cum Dumnezeu, dar la noi, in 26 de ani, numai aberatiile ideologice si comportamentale occidentale au prins si proliferat; ceva bun n-am fi preluat)

Remarcabil efect al acestei ideologii militante, jos palaria, din partea unei comunitati anormale care, repet, nu depaseste si n-a depasit niciodata cateva procente din orice populatie. Remarcabil in cel mai patologic sens si cu cele mai ingrijoratoare consecinte asupra gandirii si comportamentului colectiv al generatiilor prezente si viitoare.

 

 Doua concluzii de etapa

1. Faptul de a nu fi informat si constient de lucrurile astea nu schimba cu nimic realitatea.

2.Cand promovezi toleranta fata de orice, fara discernamant si baza referentiala solida, este ilogic si irational sa te mai miri sau indignezi, de exemplu,  ca Papa de la Roma promoveaza islamul – inamicul de moarte, efectiv de moarte, al crestinismului – sau vrea sa schimbe dogma crestina in sensul acceptarii de catre Biserica a casatoriei homosexuale – adica a unuia dintre pacatele explicitate clar in biblie. Este ilogic si irational sa te miri sau indignezi ca unul dintre cei mai puternici lideri ai planetei (gen Obama) angajeaza la Casa Alba, pe post de consultanti, consacrati transsexuali (mandri de anormalitatea lor) sau islamisti, ori ca se declara crestin, invocandu-l pe Isus in sprijinul politicilor lui neocomuniste si proislamiste, in timp ce recita public shahada (crezul musulman) si declara reporterilor New York Times (2007) ca este “cel mai frumos sunet din lume la apusul soarelui”. Este ideologia lor si n-au ascuns-o niciodata: se cheama progresism sau, mai simplu, Stanga postmoderna.

Cutia Pandorei asa se deschide: prin modele, idei si cuvinte nepotrivite, insuficient chibzuite.

Cutia Pandorei a fost deschisa, in cazul de fata, demult – exemplul prietenei mele este doar un efect ilustrativ, de data recenta. A fost deschisa de ideea “tolerantei fata de orice”, inclusiv fata de intolerabil. A fost deschisa prin relativizarea a orice, in raport de preferintele personale. A fost deschisa prin respingerea si blamarea adevarurilor si imperativelor etice si logice absolute.

Toleranta la orice duce la orice. De exemplu la puzderia de aberatii pe care le traim azi.

Faptul ca in epoca noastra, nici oamenii inteligenti nu-si mai dau seama, si pun umarul, cateodata cu cele mai bune intentii, la “orice”-ul si confuziile astea, nu schimba cu nimic realitatea: si ei au ajuns sa contribuie la “orice”-urile astea.

 

 

PS: nu ma astept ca cele de mai sus sa convina prea multora, nici macar prietenei mele, in caz ca va citi. Dar astept, in optimismul meu incurabil, din partea tuturor prietenilor si cititorilor inteligenti, o pauza de necesara introspectie si mai adanca reflectie, inainte de a protesta sau arunca anateme si etichete. A pause … vorba chinezului 🙂

 

“Jihadul Papei Francisc împotriva Creștinismului”. Raymond Ibrahim.

In Dubii, Solutii on Mai 25, 2016 at 7:29 pm

Antecedentele anticrestine ale Papei Francisc

Nu putine sunt argumentele care, de 10 ani incoace, ne-au format convingerea ca Jorge Mario Bergoglio, actualul Papa Francisc, este orice numai promotor si aparator al crestinismului nu. Ne referim la pozitionarile, exortatiile, encilicele si practicile sale aberant dar programatic anticrestine, dintre care, pe cele mai relevante, le aveti aici, intr-o rememorare recenta pe care am intitulat-o “Doi Papi, un Împărat Bizantin și un Învățat Musulman. Regensburg 2006”:

https://ihincu.wordpress.com/2016/04/17/doi-papi-un-imparat-bizantin-si-un-invatat-musulman-regensburg-2006/

Am inceput rememorarea cu extrase din discursul de la Regensburg 2006 al precedentului Papa Benedict al XVI-lea, si cu ingrijoratoarea pozitionare a cardinalului Bergoglio la vremea aceea, ca sa se-nteleaga ceea ce multi nu pot si nu vor inca sa accepte: nimic din ce face si spune actualul papa nu este intamplator anticrestin.

Iar daca azi insist, oferindu-va noi argumente, este pentru ca zilele trecute o cititoare a intervenit dupa cum veti putea vedea in continuare, vadind o foarte raspandita ignoranta si naiva intelegere a culturii si religiei crestine versus cea islamica. Reactia cititoarei era la urmatoarea relatare-comentariu pe care o postasem intr-o retea de socializare:

Daca-i miercuri, e Belgia. La revedere Belgia, mai precis:

„În Belgia, Biserica Catolică și-a anunțat credincioșii, prin vocea lui Lieven Boeve – arhiepiscopul de Malines – că școlile catolice se “vor deschide cultului musulman”! Lieven Boeve, care a mai cerut ca “interzicerea portului burqa să fie suprimată”(!), a anunțat că în școlile “catolice” se vor inființa săli de rugăciune, va fi autorizat portul vălului islamic, va fi servită hrană halal pentru elevi și vor preda profesori musulmani!”

https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/05/17/cu-o-noua-mentalitate-biserica-islamo-catolica-isi-deschide-larg-portile/

Intr-un fel, n-ar trebui sa ne surprinda. Cardinalul belgian Danneels a fost printre cei care au pus la cale alungarea papei Benedict al XVI-lea si inlocuirea cu unul progresist si multicultural (neomarxist); pe scurt, anticrestin. In 2013, anticrestinilor de la Vatican le-a iesit: Papa Fracisc. De ce s-ar dezice biserica catolica belgiana intre timp? Doar pentru ca-si zice „crestina”? Doar pentru ca islamul e anticrestin din proiect si fundamentele lui? Doar pentru ca crestinism islamofil este o antinomie, un oximoron de zile mari? Fiti seriosi. Detalii!  Citește restul acestei intrări »

Ce nu vreți să știți și auziți. Burke și Sowell, niște gânduri la zi

In Dubii, Solutii on Mai 12, 2016 at 7:42 pm

Nu am asteptarea sa va placa ce veti citi in continuare. Reflectiile de azi apartin unor ganditori de exceptie, unul mort demult, celalalt inca in viata. Gandurile lor au in comun doua lucruri:

a) in general se verifica peste timp cu nefericita precizie;

b) prea putini dintre contemporani – ai lor, ai nostri – au fost sau sunt dispusi sa le asculte, sa le-nteleaga sau accepte perspectiva, si cu atat mai putin sa le urmeze.

De asta stiu (nu cred) ca la fel va fi si acum. Pentru ca “oamenii sunt calificați pentru libertăți civile […] în măsura în care soliditatea și seriozitatea înțelegerii lor este deasupra vanității și aroganței, în măsură în care sunt dispuși să asculte mai degrabă sfaturile celor înțelepți și buni, decât lingușelile ticăloșilor.” scria Edmund Burke in 1791, intr-o Scrisoare (publicata) catre un membru al parlamentului francez – Adunarea Nationala. Epistola prin care ganditorul britanic raspunde celei adresate lui de parlamentarul francez, facand praf si pe buna dreptate, argumentat serios, dar si sarcastic, gandirea si practica politica revolutionara frantuzeasca a epocii. Ar merita, daca aveti vreodata timp si curiozitate sa-i parcurgeti textul integral. Ce scria Burke atunci ramane universal valabil. Oamenii sunt calificati pentru libertati civile numai in masura in care …

De asta stiu ca nici ce gandea el, nici ce veti citi in continuare nu va fi prea multora pe plac: cat de nepregatiti suntem noi, romanii, pentru libertatile civile, se verifica istoric fara gres – nu de 26 de ani, ci de mai multe sute; ce sa mai vorbim de ultima suta.

Deosebirea ar fi ca acum incepe sa se verifice, intr-un fel ingrijorator, atat pe insula lui Burke, cat si peste Atlantic – locuri de a caror evolutie politica soarta noastra si a Europei depinde altfel si mai mult decat se intelege.

Despre cum evolueaza realitatile si libertatile peste Ocean, in acest moment, ne impartaseste Thomas Sowell, Random thoughts, 3 mai 2016:

“1.O problema cu pesimismul este ca nu poti sarbatori niciodata cand se dovedeste ca ai avut dreptate.

2.Daca astepti de la politicieni raspunsuri rapide si usoare, cineva e sigur ca le va furniza, indiferent de care parte/partid. Istoria ne arata insa unde duc raspunsurile rapide si usoare. Iar daca nu vrei sa te deranjezi sa citesti istorie, poti astepta si-i poti retrai catastrofele.

3.Una din dureroasele ironii ale istoriei este Citește restul acestei intrări »

Incorect Politic despre Idiocrația Academică: “Islamofobia accelerează încălzirea globală”

In intre ras si plans on Mai 11, 2016 at 3:58 pm

Nu-i gluma, parol, desi pare: ISLAMOFOBIA ACCELEREAZA INCALZIREA GLOBALA? este titlul dezbaterii publice organizate de catedra de antropologie a MIT – Massachusetts Institute of Technology, crème de la crème a la Edgar de ivy league.

Evenimentul gazduit de MIT a avut loc luni, 9 mai 2016, sub egida Global Studies and Languages, Ecology and Justice Forum.

A fost prezentat in introducere de Bettina Stoetzer si l-a avut ca invitat principal si lector pe professorul (universitar, yeees!) Ghassan Hage de la Facultatea de Filosofie, Antropologie si Cercetare Sociala a Universitatii din Melbourne.

Si citim:

“The talk examines the relation between Islamophobia as the dominant form of racism today and the ecological crisis.” Discutia examineaza relatia dintre islamofobie ca forma dominanta actuala de rasism si criza ecologica. Boom!

Nu ma credeti, stiu. Hai, intrati pe link si cititi. Aveti si afisul evenimentului; e foarte dragut:

MIT talk: “Is Islamophobia Accelerating Global Warming?”

Iar acum, ca v-am amutit si aruncat sinapsele in aer (cel putin temporar), profit pentru a adauga:

Are dreptate Robert Spencer – de la care am aflat vestea minunata; mii de multumiri – cand regreta ca n-a aflat in timp util de acest eveniment pentru a se urca in avion ca sa traverseze tara si sa participe la dezbatere. Daca puteam, pe cuvant ca traversam si eu doua continente (nu unul singur) plus oceanul pentru a asista la asa ceva. Pentru ca asa ceva, intreg la minte fiind, nu poti inventa si merita observat clinic.

Va puteti imagina, bunaoara, ce giumbuslucuri si cascadorii paralogice a trebuit sa faca domnul profesor, Ghassan Hage, ca sa argumenteze asemenea im-be-ci-li-ta-te? (absurditate e alint) Eu nu. Dar as fi fost teribil de curioasa. Si ma intreb totodata daca mi-ar mai fi ramas suflu si glas sa pun niste intrebari la final, pentru ca precis m-ar fi vlaguit incercarile de a nu ma tavali (literalmente) de ras, pastrand totodata o urma de postura decenta si demnitate. Ma cunosc: am mai participat la prelegeri si dezbateri academice (inca din facultate) unde am trecut prin dificultati similare, iar tema dezbaterii nici macar nu prevestea asemenea prapad gandologic si ideologic.

Sau va puteti imagina nivelul de Citește restul acestei intrări »

Gânduri pentru “prietenii de dreapta care sunt de stânga”

In Dubii, Solutii on Mai 8, 2016 at 4:59 pm

(explicatia ghilimelelor o gasiti la final)

1.Oare cand vor intelege oamenii/partidele de dreapta de pretutindeni – liberalism clasic si conservatorism de dreapta – ca cheia succesului electoral si de guvernare nu este sa devii de stanga? Adica “de centru”; adica sa-ti compromiti principiile, care se intampla sa fie singurele in masura sa conserve Adevarul si Libertatea? Cand vor inceta sa-i mai dispretuiasca pe oamenii obisnuiti – “we the people” le spune constitutia, dar nu a noastra, ci americana – si vor intelege ca cheia succesului este sa nu-i minti (nici macar prin omisiune sau “rearanjarea” adevarurilor neconvenabile), sa-ti pastrezi principiile (chiar si-n conditii de mare adversitate) si sa le propui solutii realiste, de bun simt, nu fantezii trendy?

 

2.Este falsa preconceptia ca Stanga e mai populara pentru ca ideile de stanga sunt mai populare. Se confunda ideea cu lozinca emotional-obnubilanta. Stanga castiga (cand castiga) pentru ca investeste mai mult (spre enorm), incapatanat si metodic (demult) in propaganda mincinoasa. Ce-ar fi daca si dreapta ar investi la fel de mult in propagarea adevarului si ideilor de bun simt, sanatoase?

 

3. Donald Trump nu are succes pt ca ar fi “a treia cale” politica – in afara si intre dreapta republicana si stanga democrata – sau anti-establishment. Trump ESTE establishment si nici macar nu-l intereseaza de care culoare. Dar cati mai inteleg asta? Oamenii confunda competitia/rafuiala de vorbe de campanie, care il face sa para outsider, cu pozitia de facto a lui Trump in partid: elita politica, “stalp” si mare contributor – culmea, nu doar la propriul partid, ci si la partidul democrat, cata vreme ii iese si lui ceva.

Din pacate, confuzia omului obisnuit devine si mai mare pentru ca partidul republican – majoritatea establishmentului DC si elitelor partidului – a deviat el insusi destul de la principiile de dreapta ale constitutiei si traditiilor americane, si de la contactul cu “we the people”, nevoile si apararea libertatilor lor. Incotro a deviat? Spre stanga, desigur. Pardon, spre “centru”.

 

4.Trump are succes pentru ca multi oameni (disperati, exasperati de politicile democrate de stanga, si dezamagiti de compromisurile republicane cu aceste politici) au ajuns sa confunde realitatea cu fictiunea mediatica, forma cu continutul, si showul cu politica. De aceea, probabil, din Citește restul acestei intrări »

Paștele creștin: o alternativă șocantă, încă prea puțin înțeleasă

In Dubii on Mai 1, 2016 at 4:34 pm

Nu, Pastele nu este sarbatoarea iepurelui de ciocolata si a fripturii de miel, dupa cum Craciunul nu este sarbatoarea shoppingului si a porcului. Atunci, ce-o fi?

Pastele crestin este despre speranta, bucurie, libertate, un nou inceput, alta lume si alt fel de oameni.

“Ideea crestina centrala este ca moartea lui Christos ne-a pus intr-un fel in acord cu Dumnezeu si ne-a dat un nou inceput” (Cainta desavarsita – Crestinism pur si simplu, CS Lewis)

Bine, dar cum? Pentru ce? se intreaba multi. Fireste: crestinismul e o religie complicata. Au trecut doua mii de ani si peste doua treimi din omenire – ba si multi crestini – inca n-au inteles: venirea, moartea si invierea lui Isus sunt despre speranta, bucurie, libertate si vesnicie. Despre alt fel de viata si un nou fel de oameni – mai senini, mai evoluati spiritual si moral – care au inceput cu El. CS Lewis se numara printre cei care au inteles:

“Crestinismul e o religie luptatoare” (Conceptii rivale despre Dumnezeu – idem)

“Unul din lucrurile care m-a surprins cand am citit pentru prima oara serios Noul Testament a fost ca se vorbeste atat de mult despre o forta intunecata in univers – un teribil spirit rau despre care se crede ca ar fi Puterea din spatele mortii, bolii si pacatului.[…]Crestinismul crede ca aceasta forta intunecata a fost creata de Dumnezeu, si ca a fost buna atunci cand a fost creata, devenind apoi rea. Crestinismul este de acord cu dualismul cu privire la faptul ca acest univers se afla in stare de razboi. Dar nu crede ca este vorba de un razboi intre forte independente. Crede ca este un razboi civil, o razvratire, si ca noi traim intr-o parte a universului ocupata de cel razvratit. Teritoriu ocupat de inamic – iata ce este aceasta lume” (Invazia – idem)

“Dumnezeu ne-a inventat asa cum un om inventeaza o masina. O masina este facuta sa functioneze cu petrol si nu va merge bine cu nimic altceva. Iar Dumnezeu a proiectat masinaria omeneasca sa mearga cu El […] ne-a lasat constiinta, simtul binelui si al raului;”

“Dumnezeu a creat fiinte care au libera vointa. Adica creaturi care o pot lua pe un drum bun sau pe unul rau. […] Iar libera vointa este ceea ce a facut raul posibil. De ce atunci le-a dat Dumnezeu oamenilor libera vointa? Pentru ca libera vointa – desi face ca raul sa fie posibil – este si ceea ce da valoare dragostei, binelui si bucuriei.[…] Si pentru asta Citește restul acestei intrări »