Ioana Hincu

Gânduri pentru “prietenii de dreapta care sunt de stânga”

In Dubii, Solutii on Mai 8, 2016 at 4:59 pm

(explicatia ghilimelelor o gasiti la final)

1.Oare cand vor intelege oamenii/partidele de dreapta de pretutindeni – liberalism clasic si conservatorism de dreapta – ca cheia succesului electoral si de guvernare nu este sa devii de stanga? Adica “de centru”; adica sa-ti compromiti principiile, care se intampla sa fie singurele in masura sa conserve Adevarul si Libertatea? Cand vor inceta sa-i mai dispretuiasca pe oamenii obisnuiti – “we the people” le spune constitutia, dar nu a noastra, ci americana – si vor intelege ca cheia succesului este sa nu-i minti (nici macar prin omisiune sau “rearanjarea” adevarurilor neconvenabile), sa-ti pastrezi principiile (chiar si-n conditii de mare adversitate) si sa le propui solutii realiste, de bun simt, nu fantezii trendy?

 

2.Este falsa preconceptia ca Stanga e mai populara pentru ca ideile de stanga sunt mai populare. Se confunda ideea cu lozinca emotional-obnubilanta. Stanga castiga (cand castiga) pentru ca investeste mai mult (spre enorm), incapatanat si metodic (demult) in propaganda mincinoasa. Ce-ar fi daca si dreapta ar investi la fel de mult in propagarea adevarului si ideilor de bun simt, sanatoase?

 

3. Donald Trump nu are succes pt ca ar fi “a treia cale” politica – in afara si intre dreapta republicana si stanga democrata – sau anti-establishment. Trump ESTE establishment si nici macar nu-l intereseaza de care culoare. Dar cati mai inteleg asta? Oamenii confunda competitia/rafuiala de vorbe de campanie, care il face sa para outsider, cu pozitia de facto a lui Trump in partid: elita politica, “stalp” si mare contributor – culmea, nu doar la propriul partid, ci si la partidul democrat, cata vreme ii iese si lui ceva.

Din pacate, confuzia omului obisnuit devine si mai mare pentru ca partidul republican – majoritatea establishmentului DC si elitelor partidului – a deviat el insusi destul de la principiile de dreapta ale constitutiei si traditiilor americane, si de la contactul cu “we the people”, nevoile si apararea libertatilor lor. Incotro a deviat? Spre stanga, desigur. Pardon, spre “centru”.

 

4.Trump are succes pentru ca multi oameni (disperati, exasperati de politicile democrate de stanga, si dezamagiti de compromisurile republicane cu aceste politici) au ajuns sa confunde realitatea cu fictiunea mediatica, forma cu continutul, si showul cu politica. De aceea, probabil, din disperare, dezamagire (indreptatite) si confuzie (explicabila), isi pun sperantele in cineva care le spune ce crede el ca vor sa auda – adaptat la adunarea/comunitatea locala/statala careia i se adreseaza si la conjunctura. Si intr-o oarecare masura (doar oarecare, atentie, daca va uitati la rezultatele votului popular) merge. Fireste: Trump este vedeta media si asa isi conduce campania pe principiul “merge sa spui orice, oricand, cata vreme iei voturi/aplauze”. Iar sansele sunt ca asa va conduce (daca va castiga) si America: dupa inspiratia zilei. Obama a deschis aceasta cale de acces la putere cu campania din 2008 – cea mai scumpa din istorie pana la acea data; peste 2 miliarde de dolari; nu stiu daca aveti notiunea a ce inseamna o campanie de peste 2 miliarde. Si uite unde a dus America, atunci cand a venit momentul sa treaca de la vorbe  – Yes, we can, fara sa fie clar ce – la fapte.

 

5. Oare cand vor intelege “intelectualii” si “elitele” ca nu exista dictaturi de dreapta, si vor inceta sa bolboroseasca precum tonomatul sintagme ca “extrema dreapta” sau “dreapta radicala” de fiecare data cand un adevar (iminent si evident) nu convine preconceptiilor lor fanteziste despre lumea ideala? Preconceptii autoconstruite in linistea si izolarea birourilor si grupusculelor elitiste, departe de lumea reala? Probabil ca prea tarziu, as usually, sau niciodata.

Totusi, lucrurile sunt ce sunt, si asa raman, cum scria in 2010 Alexandru Hancu, intr-un articol intitulat “Culoarea dictaturii”. Articolul a fost publicat mai intai in Observatorul cultural, apoi dedicat in forma usor editata “prietenilor mei de dreapta care sunt de stanga” (de aici ghilimelele din titlu) si reluat sub acest titlu de mai multe platforme media. Articol pe care il puteti (re)citi intrand pe acest link (in Observatorul Cultural nu-l mai puteti citi decat daca platiti abonamentul):

https://ihincu.wordpress.com/2013/11/07/confuzii-la-ordinea-zilei-exista-dictaturi-de-dreapta/

 

6. Ah, si era sa uit: acesta este un mesaj adresat tot prietenilor de stanga-dreapta, care are legatura directa cu articolul lui Alexandru Hancu, dar si cu una din cele mai stringente probleme ale orei: islamofilia multiculturala (constienta sau dobandita prin conditionare subliminala). Mesajul (realmente umanitar pentru cine are minte si constiinta sa priceapa) l-am formulat in scris anul trecut, sub titlul Opriti-va iresponsabililor! De ce “iresponsabililor”? Vedeti pe link, in 6 puncte esentiale si de mare actualitate:

https://ihincu.wordpress.com/2015/09/25/mesaj-umanitar-opriti-va-iresponsabililor/

 

Epilog

Inchei cu introducerea semnata de Alexandru Hancu, la articolul initial (Culoarea dictaturii) reeditat, pentru ca ii impartasesc experientele, iar el le-a descris atat de bine incat nu mai am nimic de adaugat:

„Unii prieteni declarați de dreapta mă enervează, periodic, vehiculînd, cu încăpățînare exemplară, o idee profund greșită. Se enervează și ei cînd le spun că e o inepție de stînga, pe care ar trebui s-o abandoneze. Le e foarte greu s-o facă, însă, sub bombardamentul public, academico-mediatic, prin care stînga, iată, reușește să își impună, de decenii, iluzia „superiorității morale“. Inclusiv printr-un truc, ce-i drept, foarte abil. Își proclamă superioritatea morală susținînd echivalența morală. Cu următorul discurs: sînteți la fel de răi ca și noi, deci noi sîntem mai buni. Concret, e vorba de dictatură. Dictatura de dreapta.

Există dictatură de stînga, cu ororile caracteristice, dar există și dictatură de dreapta, cu ororile caracteristice. Noi avem comunismul, voi aveți fascismul și nazismul, extrema stîngă, extrema dreaptă, pînă aici sîntem la fel. Ne-am lămurit, între timp, că dictatura e o greșeală, dar noi, stînga, am greșit cu cele mai bune intenții, dorind binele general, egalitate între oameni. În timp ce voi, dreapta, ați greșit cu cele mai rele intenții, promovînd exploatarea omului de către om, cuceriri teritoriale, rasism, lagăre de exterminare. Prin urmare, sîntem mai buni, cu toate greșelile noastre. Punct.

Încearcă dreapta să spună ceva, să-și argumenteze moral opțiunile, vine imediat replica: „Fascism, nazism. Ciocu’ mic“. Și gata, abandon. „Au dreptate, am avut și noi dictaturile noastre, de dreapta, monștrii noștri“. Să ne dăm mîna, să ne întîlnim la centru, să negociem. Adică să cedăm. Un enorm complex de vinovăție, indus și speculat magistral de stînga. Problema e că stînga n-are dreptate. Echivalența morală nu se poate face. Complexul de vinovăție n-are de ce să existe.

Lucrurile se explică printr-o frază scurtă:
– Prietene, dictatură de dreapta n-are cum să existe.

După aproape un secol de propagandă, de bombardament public, academico-mediatic, e însă o frază imposibil de acceptat de unii dintre prietenii mei declarați de dreapta. Care îi dau instantaneu replica rațională, ponderată, argumentată, meritată. Astfel:
– Ești idiot.
– Nu, n-are cum să existe, fiindcă…
– Ne-aude dracu’ cineva și ne facem de rahat. Încetează.
– Da’ lasă-mă să-ți…
– Mai pune și tu mîna pe o carte. Gata.

Și gata. De fapt, asta mă enervează. Refuzul de-a asculta și explicația. Personal, cred că nu e bine să te aliniezi la o linie politică dacă habar n-ai ce înseamnă. Și nu cred că e bine să susții o poziție pe care nu o cunoști. De aceea, am scris acum patru ani un text despre ce înseamnă dictatură, dreapta și stînga. Între timp, l-am revăzut și adăugit. Vă invit să-l citiți în serial, căci altfel nu se poate. Inclusiv lista cu autori de la final (da, toți au scris și cărți, gen). E un text pe care îl consider util. Nu de alta, dar adevărul are și marele avantaj că e adevărat. Iar stînga și dreapta nu sînt echivalente, nici măcar nu seamănă, pe ici, pe colo, fiindcă n-au cum. Sînteți, evident, liberi să nu fiți de acord cu adevărul. Un singur lucru nu mai puteți spune: că n-ați știut. Lectură plăcută!”

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/prietenilor-mei-de-dreapta-care-sint-de-stinga-despre-culoarea-dictaturii/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: