Ioana Hincu

Lecția de Libertate și Bun Simț Economic: Statul NU este un mecanism corectiv

In certitudini, Solutii on Iunie 11, 2016 at 4:29 pm

1.“Right is right even if everyone is against it, and wrong is wrong even if everyone is for it” (William Penn)

Intr-un moment si intr-o tara in care majoritatea populatiei, chiar si oameni eruditi si altfel inteligenti, opteaza intre Stanga veche “salvatoare” (tip FSN-PSD) si Stanga noua “salvator-antisistemica-nici-nici” (tip USB), adica intre etatism si etatism, fara sa inteleaga ce fac, cred ca e timpul sa reamintim cate ceva despre rolul si functia Statului si ce este acela liberalism clasic. Care se intampla sa vina de la Libertate si Bun Simt, nu de la lipsa lor. Adica de la Dreapta, nu de la Stanga.

Azi ne oprim asupra doctrinei economice liberale, cu ajutorul lucrarii de referinta internationala, traduse (de Dragos Aligica) si publicate la noi in 2008, de Humanitas, sub titlul Liberalismul economic. O introducere. Lucrarea semnata James D. Gwartney, Richard L. Stroup si Dwight R. Lee, a aparut in 2005 sub titlul Common Sense Economics. What Everyone Should Know About Wealth and Prosperity (Economie de bun simt. Ce ar trebui sa stie oricine despre avutie si prosperitate). Multumiri inca o data lui Dragos Aligica si CADI pentru traducerea acestei lucrari despre care Milton Friedman (laureat al Premiului Nobel pentru Economie, 1976) spunea: „O splendida si competenta expunere a principiilor de baza ale stiintei economice. In ciuda complexitatii problemelor tratate, lucrarea evita orice forma de jargon, fiind simpla, concisa si clara.”

 

2.Autorii. Introducere

“Cei mai multi dintre noi nu dorim sa pierdem prea multa vreme invatand termeni tehnici, memorand formule sau analizand detalii ce nu sunt importante decat pentru economistii profesionisti. In schimb fiecare doreste sa cunoasca acele elemente ale gandirii economice care au importanta deosebita pentru viata de zi cu zi.[…]

Credem ca oricine poate trage folos de pe urma acestei carti, indiferent care ar fi nivelul sau de pregatire in stiinte economice. Pentru incepatori, lucrarea va fi o introducere in cele cateva principii economice fundamentale, principii care, in buna masura, nu sunt decat o reflectare a bunului-simt. Totusi, in ciuda simplitatii lor, aceste idei sunt instrumente de analiza formidabile.[…]

Atunci cand viata politica este organizata pe baza principiilor democratice, consecintele analfabetismului economic pot fi dezastruoase. Popoarele care nu cunosc sursele prosperitatii economice sunt predispuse sa puna in aplicare proiecte si politici care submineaza insasi posibilitatea unei cresteri economice durabile. Este foarte putin probabil ca o natiune de analfabeti economic sa se bucure de prosperitate.” (pg 19-21)

 

3.“Statul nu este un mecanism corectiv (Zece teme privind statul si functiile sale economice, Partea a III-a, pct.2, pg 115-118)

Multi cred ca institutia statala, in special un stat condus de un guvern ales democratic, este un mecanism corectiv. Ei isi imagineaza ca statul ar trebui sa intervina pentru a rezolva toate tipurile de probleme (saracia, boala, educatia deficitara sau alimentatia irationala). Aceasta atitudine este gresita. Statul nu este o entitate ce ia in mod automat decizii “in interes public”, oricat de generos si difuz ar fi definit acest termen. Totodata, el nu este nici un mecanism corectiv gata sa fie folosit de fiecare data cand se considera ca organizarea pe baza proceselor pietei nu reuseste sa atinga obiectivul dorit.

Guvernarea prin intermediul statului este numai o metoda prin intermediul careia indivizii iau decizii si desfasoara actiuni in mod corectiv. Nu exista nicio certitudine ca o politica, odata favorizata de o majoritate, va promova progresul economic. De fapt, sunt motive serioase sa ne asteptam ca, in situatia in care nu se fixeaza o limita presiunilor din partea majoritatii, conducerile politice alese in mod democratic sa adopte adesea politici care submineaza prosperitatea economica. [vezi FSN, PSD, USL]

Multi pun semnul egalitatii intre democratia politica si economia de piata. Este adevarat ca majoritatea tarilor care au o economie de piata au si institutii politice democratice. Totusi, lucrul acesta nu este general valabil. De exemplu, desi Hong Kong a avut o economie de piata dinamica, s-a aflat sub control politic britanic timp de aproape un secol. In mod similar, in vreme ce Singapore, Coreea de Sud si Chile au avut economii de piata aflate in plina expansiune, regimurile politice ale acestor tari au fost uneori opresive si autoritare. Si, invers, o democratie politica nu garanteaza intotdeauna o economie de piata. Cateva tari democratice se sprijina, in vederea alocarii bunurilor si resurselor, mai degraba pe decizii guvernamentale si pe politici de impozitare si cheltuieli publice decat de piata. Israelul si India au fost pana nu demult exemple de astfel de tari.

Intelegerea diferentelor fundamentale dintre democratia politica si economia de piata prezinta o mare importanta. Atunci cand un guvern democrat fixeaza impozite pentru a finanta furnizarea de catre stat a unui bun, se produce in mod implicit un act de constrangere. Vor, nu vor, toti trebuie sa plateasca impozite pentru a finanta furnizarea bunului, chiar si cei care nu beneficiaza de acest bun sau nu il pretuiesc si, prin urmare, nu sunt de acord cu impozitul respectiv. Puterea de a impozita permite statului sa confiste proprietatea, in cazul de fata o parte a veniturilor indivizilor, fara permisiunea acestora. In sectorul privat nu exista o asemenea capacitate de a constrange individul, echivalenta celei de stat. Firmele private pot practica un pret ridicat, dar nu pot forta pe nimeni sa cumpere de la ele. Lucrurile nici nu pot sta altfel: firmele trebuie sa ofere clientilor ceva ce acestia pretuiesc, altfel nu vor putea atrage banul din buzunarul lor. Acest lucru nu este intotdeauna valabil in ceea ce priveste statul. Atunci cand agentiile sau firmele aflate in proprietate de stat sunt subventionate din impozite, subventiile acopera pierderile si nu exista nicio garantie ca oamenii pretuiesc rezultatul activitatii acestor firme sau agentii mai mult decat costurile pe care ele le presupun.

Democratia este un sistem al domniei majoritatii, in vreme ce alocarea facuta de piata reprezinta un sistem al reprezentarii proportionale. Cand deciziile sunt luate prin intermediul hotararilor guvernamentale – daca, de pilda, majoritatea doreste sa creasca cheltuielile alocate locuintelor publice sau educatiei sexuale in scolile publice – minoritatea trebuie sa cedeze si sa achite costurile ce-i revin. Din contra, piata permite diferitelor grupuri sa opteze pentru si sa primeasca exact ceea ce doresc.

De exemplu, atunci cand satisfacerea nevoii de educatie se face prin intermediul pietei, unii parinti aleg scolile ce pun accentul pe valorile religioase, altii opteaza pentru secularism, in vreme ce altii pot alege scolile ce pun accentul pe cunoscintele fundamentale, pe multiculturalism sau pe pregatire tehnica profesionala. Datorita pietelor, fiecare dintre aceste preferinte atat de diverse va putea fi satisfacuta. Nu este nevoie sa fii membru al majoritatii; pana si minoritatile cu un numar de membri foarte redus vor putea sa “voteze” prin intermediul banilor dedicati consumului si sa obtina astfel ceea ce doresc. Atata vreme cat exista indivizi sau grupuri ce sunt gata sa plateasca si sa acopere costul, piata va raspunde preferintelor acestora. Fiecare va fi reprezentat proportional cu marimea achizitiilor pe care le face de pe piata. Si, in final, nu trebuie sa uitam ca aceasta este cea mai sigura cale de evitare a conflictelor ce iau nastere in mod obisnuit atunci cand deciziile sunt luate in cadrul sectorului public.”

 

4.The Shape of Things to Come

Cum vor arata in viitor bunastarea generala (inclusiv culturala) si prosperitatea noastra? Depinde exclusiv de intelegerile si optiunile noastre. De bunul simt latent si de masura in care el se va manifesta. De disponibilitatea unei mase critice (nu neaparat majoritare) din populatie de a trece de la analfabetism politic, economic, institutional si democratic, la cunostinte si principii solide despre libertate si coordonatele ei. De vointa si dorinta de a reconsidera, de a invata si de a presa consecvent pe piata politica si civica in acest sens, nu in cel de pana acum. Simplu, dar greu.

Se va intampla? Habar n-am. Insa ce stiu cu certitudine probata istoric, logico-institutional si praxeologic este ca nimic din ce fac gresit, in detrimentul bunastarii noastre, guvernarile alese democratic, nu se putea si nu se va putea in continuare fara analfabetismul politic, economic si institutional, fara consimtamantul activ sau pasiv al majoritatii liderilor si populatiei. Si mai stiu – in acelasi fel probat – ca progresul real si “salvarea” nu vin niciodata de la Stanga.  

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: