Ioana Hincu

Legitimitate democratica. Turcia

In Dubii, Solutii on Iulie 17, 2016 at 5:43 pm

Era previzibil – am impartasit cu prietenii, pe facebook, inca din noaptea de vineri: discutia despre ce se intampla in Turcia degenereaza inevitabil pe “democratie” si “legalitate”. E despre “democratia” si “legalitatea” regimului Erdogan versus „ilegalitatea” aparentei lovituri de stat esuate. Sunt teribili, domnule. Cu cata pretiozitate dezbate gandologia main stream si social media pe aceasta linie.

Sa facem, deci, ceva inedit: sa gandim citind despre cateva repere elementare – pentru ca nu putem dezbate chestiuni atat de complicate fara sa le cunoastem abecedarul:

1.Despre DEMOCRATIE. De la Platon la Talmon si dincoace de ei, observatorii atenti ai naturii si istoriei omenesti, au constatat urmatoarele:

a)democratia este, in principiu abstract si practica, preferabila tiraniei – dictatura, autocratie, teocratiei, oligarhie, de care poftiti.

b)din pacate, cand ea functioneaza strict pe principiul cantitativ – al majoritatii – nedublat de anume competente etice, civice si democratice (principiul calitativ) asimilate pe scara larga, sansele sunt ca ea sa degenereze, fix pe vot popular majoritar, in tiranie.

c)democratia liberala – cea mai avansata si benefica forma de democratie, dupa rezultate – presupune anume competente civice si democratice, si, nu in ultimul rand, un anume sistem de norme etice asimilate pe scara larga. Intamplarea face ca ele sa coincida cu cele ale eticii crestine (si numai cu cele ale eticii crestine, sa ne-ntelegem), la fel ca doctrina si ordinea politica clasic liberala. Realitatea istorica o demonstreaza.

Cum adica? Despre ce competente vorbim? Uite, despre astea:

“Oamenii sunt calificati pentru libertati civile in exact aceea proportie cu dispozitia lor de a pune lanturi morale dorintelor personale, in aceeasi proportie in care dragostea lor de dreptate este deasupra rapacitatii lor, in proportia in care soliditatea si seriozitatea intelegerilor lor este deasupra vanitatii si arogantei, in proportia in care sunt mai dispusi sa asculte sfaturile celor intelepti si buni, decat linguselile ticalosilor. Societatea nu poate exista in afara unei puteri, plasate undeva, care sa controleze vointa si apetitele personale; si cu cat mai putin din aceasta exista in interior, cu atat mai mult trebuie sa existe in afara. Este prestabilit in eterna constitutie a firii ca oamenii cu minti netemperate nu pot fi liberi. Pasiunile lor forjeaza catusele lor.” (Scrisoare care un membru al Adunarii Nationale franceze [parlamentul francez] – 1791)

Cu alte cuvinte, mai succint, democratia liberala esueaza pe baza umorilor ne-autocenzurate moral si rational, intr-un anume sistem de gandire etica, politica si juridica. Pe baza de ignoranta si tendinta omeneasca de gratificare imediata – ale liderilor si ale majoritatii oamenilor. Toate stimulate de aspiranti la putere cu discurs si promisiuni seducatoare, si de masinariile lor de propaganda – vanzatori de iluzii la moda, sa le spunem. Fiindca “Oamenii nu cedeaza niciodata din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii.” Observa acelasi Burke in 1784 (discurs Bunckinghamshire)

2. Dar LEGEA? Dar justitia? Dar dreptatea? ”Unde-i lege nu-i tocmeala”, mi-ar raspunde ca tonomatul folclorului juridic un ilustru judecator progresist romanesc – eu fac distinctie intre romani si romanesti – mare justitiar si membru CSM. Well, well… Nu-i chiar asa, pentru ca:

a)exista legi bune si legi proaste. Bune sau proaste pentru om. Legi exista si-n tiranii. Si sistemele totalitare tot pe baza de legi functioneaza. O fi rau? O fi bine cu legile alea? Si daca da, pentru cine? Pentru toti membrii societatii sau doar pentru conducatorii ei tiranici?

b)”Legile proaste sunt cel mai rau fel de tiranie” observa acelasi Edmund Burke in 1780. Si mai constatata ca “Ori de cate ori se face o separatie intre libertate si justitie, niciuna, in opinia mea, nu este in siguranta.” (Scrisoare catre M. de Menonville, 1789)

c) in secolul urmator, un alt mare ganditor francez si liberal, Federic Bastiat, remarca (in eseul “La loi”):

“Legea a fost pervertita! Si fortele politienesti ale statului s-au pervertiti odata cu ea! Legea, as spune, nu numai ca a fost deturnata de la scopul adecvat, ci a fost facuta sa urmeze scopuri contrarii! Legea a devenit arma tuturor felurilor de lacomie! In loc sa controleze crima, legea insasi vinovata de rele este presupusa a pedepsi! Daca acest lucru este adevarat, este un fapt grav, si datoria morala imi cere sa atrag atentia semenilor-cetateni asupra acestuia.”

Se pune asadar problema care sunt legile bune pentru toti oamenii, nu doar pentru clasa conducatoare. Iar Bastiat explica in eseul lui care si de ce. Foarte succint si la esenta, vorbim de legile care garanteaza viata omului, libertatea individuala si proprietatea privata, ca “daruri de la Dumnezeu”

“Avem de la Dumnezeu darul care le include pe toate celelalte. Acesta este darul vietii – fizice, intelectuale si morale. Insa viata nu se mentine singura. Creatorul vietii ne-a incredintat responsabilitatea de a-l prezerva, dezvolta si perfectiona. Si ne-a dotat cu o colectie de facultati minunate. […] In ciuda viclenei iscusinte a liderilor politici, aceste trei daruri de la Dumnezeu [viata, libertatea individuala si proprietatea] precedeaza toata legislatia umana, si sunt superioare ei.

Viata, libertatea si proprietatea nu exista pentru ca oamenii au facut legi. Dimpotriva, a fost faptul ca viata, libertatea si proprietatea existau dinainte cel care a determinat pe oameni sa faca legi” care sa le protejeze, observa si demonstreaza in continuare Bastiat.

Bref, retineti: Numai atunci cand legea indeplineste aceste functiuni – de a proteja viata, libertatea individuala si proprietatea – iar guvernarile functioneaza in scopul de a garanta aceasta ordine legala si institutionala, numai atunci putem vorbi de legitimitate. Legitimitatea legilor si a guvernarilor.

3.Trecem acum la LEGITIMITATEA GUVERNARII, respectiv la legitimitatea rasturnarii unei guvernari alese “democratic”. Aici, in contextul Turcia, erorile comune pornesc de la urmatorul fapt:

Turcia este o tara cu traditii si populatie majoritar musulmana. Eroarea comentatorilor intervine cand aplica logica institutionala a democratiei liberale, de tip occidental, la realitatile islamice. Eroare ce dovedeste o colosala ignoranta si autosuficienta cu privire la civilizatia, traditiile si religia islamica – diametral opuse, fundamental ostile fata de, si incompatibile cu democratia, valorile clasic liberale, etica crestina si modul de viata crestin-occidental. Fapt ce este si ramane un lucru rau pentru membrii comunitatilor musulmane tributari traditiilor lor milenare. Cat de rau? Vedeti cu ochiul liber, la fata locului – jihad, conflict permanent si violenta – sau pe datele privind nivelul de dezvoltare sociala, culturala, politica, institutionala in sistem pax islamica. Nivel tribal, chiar si in tarile islamice aparent pasnice si foarte bogate-n petrol.

Exista, desigur, si in societatile majoritar musulmane oameni – cei mai multi educati in Occident sau cu acces la informatie serioasa despre Occident – care au inteles nocivitatea traditiilor si prescriptiilor religioase mahomedane pentru viitorul lor si al societatilor lor. Cum fost, bunaoara, Kemal Ataturk. Sau cei care, actualmente, se opun regimurilor teocratice sau aparent laice islamice tip Erdogan. Din pacate, ei raman o minoritate. Asta insa nu inseamna ca opozitia lor – incluzand revoltele impotriva regimurilor de gen – nu este legitima. Sa dezvoltam:

Iata ce spuneau si au pus in practica Fondatorii primei, celei mai avansate si durabile democratii liberale cunoscute de oameni, cea care timp de peste doua secole nu a cunoscut totalitarismul, dictatura, si care are, de la fondarea ei incoace, aceeasi (salvatoare) Constitutie, unica in lume:

Noi consideram aceste adevaruri evidente prin ele insele, ca toti oamenii sunt creati egali, ca ei sunt dotati de Creator cu anumite drepturi inalienabile, ca printre acestea se numara Viata, Libertatea si Cautarea fericirii. Ca pentru a asigura aceste drepturi, Guvernele au fost instituite printre oameni, puterile lor legitime derivand din consimtamantul guvernatilor. Ca atunci cand o Forma de Guvernare devine distructiva fata de aceste scopuri, este Dreptul Oamenilor sa o altereze sau aboleasca, si sa instituie un nou Guvern, punandu-i bazele pe asemenea principii si organizand puterile in asemenea forma care lor le pare mai probabila sa le garanteze Siguranta si Fericirea. Prudenta, intr-adevar, dicteaza ca guvernarile demult stabilite sa nu fie schimbate pentru ratiuni superficiale si trecatoare; si, dupa cum experienta ne-a aratat, oamenii sunt mai degraba dispusi sa sufere, cata vreme relele sunt suportabile, decat sa se indrepte abolind formele cu care sunt obisnuiti. Insa cand un lung sir de abuzuri si uzurpari, urmarind invariabil acelasi obiectiv, probeaza un plan menit sa-i reduca sub un Despotism absolut, este dreptul lor, este datoria lor, sa alunge acest fel de Guvern, si sa asigure noi Gardieni pentru viitoarea lor securitate.” Declaratia de Independenta SUA, 4 iulie 1776.

S-a inteles cum e cu rolul si legitimitatea unei guvernari, respectiv a rasturnarii de regim in sistem democratic modern, liberal?

Desigur, nicio alta tara din lume nu este America, cu atat mai putin noi, si cu si mai putin Turcia. Insa, daca tot invocam concepte ca democratia, democratia liberala, legea, legitimitatea si, nu in ultimul rand, pe Dumnezeu, coordonatele astea sunt, astea raman, si nu le-am inventat noi.

Cum spuneam deunazi (si tot repet, pana se va intelege):

Cultura si religia islamica – asa cum sunt, nu cum cred sau viseaza multi non-musulmani – sunt incompatibile cu democratia liberala, drepturile si libertatile fundamentale si cu domnia legii, asa cum le intelege si le practica – cu mai mult sau mai putin succes – civilizatia crestin occidentala. “Islam” inseamna “supunere”, dragilor, nu “pace” (dixit limba Coranului, limba araba). Iar Allah, asa cum este descris in textele sacre musulmane si perceput de adeptii religiei mahomedane, nu este Dumnezeu (ale carui descrieri si prescriptii diametral opuse, le aveti in biblia crestina).

Totusi, asta nu inseamna ca lumea musulmana trebuie abandonata definitiv principiilor ei antidemocratice si antilibertate – derivate direct din prescriptiile fondatoare ale Islamului, din doctrina si legea islamica, si din modelul arhetipal al lui Mahomed, intemeietorul Islamului. Nu inseamna nici ca ne ajutam pe noi sau pe ei batand campii unei logici institutionale abstracte – democratie, lovituri de stat, legitimitate, lege, libertate – pe care n-o intelegem, de unde nici n-o putem aplica la lumi si culturi pe care nu le cunoastem, despre care cu dezinvoltura pompoasa ne grabim sa comentam. Luati o pauza – de studiu si gandire – caci altminteri va aflati in plin paralogism, dintre cele mai caraghioase.

Ce-i de facut, atunci? Ce ar trebui sa faca liderii occidentali si formatorii de opinie? Ar trebui ca, prudent, cu inteligenta si onestitate, pe baza de informatie si cunoastere serioasa, sa sustina, apere si protejeze, minoritatea cu convingeri liberale, seculare, din Turcia si lumea musulmana. S-o sustina si incurajeze, in loc s-o puna la zid si abandoneze. Mai ales atunci cand se face auzita in asemenea conditii de adversitate – faptul in sine expunandu-le direct viata si libertatea. Inclusiv atunci cand se revolta impotriva regimurilor islamice, impotriva prescriptiilor totalitare, suprematiste , rudimentare si violente islamice, in incercarea de a-si moderniza si liberaliza societatea, asa cum a facut Kemal Ataturk in secolul trecut; asa cum incearca in prezent unii membri ai societatii turce, prigoniti, incarcerati de regimul islamist-tiranic si corupt Erdogan: pornind de la realitatile lumii lor, fundamental diferita de a noastra, si fundamental ostila valorilor noastre atata vreme cat ramane atasata celor islamice.

Asa ca, recomandarea mea catre toti comentatorii evenimentelor din Turcia (indiferent de opinie): daca nu stiti despre ce vorbiti, mai bine nu vorbiti. Una e cand peroreaza goarnele si centralele de propaganda televizata ale progresismului multicultural global – ei o fac pe bani; pe foarte multi bani. Una e cand dau din buze si tastaturi, ca ecouri ale lor, idiotii lor utili de pe la noi – niste bani umfla si ei; de la tv, de la ziar, de la oengeu. Si alta cand voi, nechemati si fara niciun beneficiu financiar sau de cariera, va treziti preluand prostiile si mantrele pe care le debiteaza masinariile astea de propaganda, reproducand ca tonomatele clisee verbale pe care nu le pricepeti: democratie, lovituri de stat, democratie liberala, legalitate, legitimitate, Islam ….

 

Mic ghid functional despre realitatile Turciei in contextul Renasterii Islamice – a islamismului cu care este sinonim fenomenul in modernitate si postmodernitate:

https://ihincu.wordpress.com/2016/07/16/islamism-de-la-islam-occident-de-la-cine-si-uita-trecutul-si-ignora-prezentul/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: