Ioana Hincu

Legi și pedepse penale “aberante”. Să discutăm? Ok. Să discutăm!

In Dubii, Solutii on Iulie 22, 2016 at 7:36 pm

Rog cititi, desi e putin mai lung. Invatati-i si pe mai tineri. Pentru ca DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU BUNE INTENTII IDEOLOGIZATE progresist, umanist. Asta-i educatia juridica in tarisoara si pe continentul nostru:

-grija maxima, umanism la cele mai inalte cote, pentru “drepturile”, libertatea si bunastarea alienatului, antisocialului, anormalului (in cazul de fata infractorul);

-dispret funciar (deseori subliminal) pentru majoritatea cuminte, normala, in care se (mai) tine, in fond, societatea.

Aflu via Catalin Avramescu si Mediafax ca actualul ministru de justitie crede ca ar trebui revizuite codurile penale privind pedepsele in caz de concurs de infractiuni, care sunt prea drastice – pe scurt si pe intelesul tuturor, concursul de infractiuni reprezinta mai multe infractiuni distincte, savarsite de acelasi subiect, constatate ca atare de justitie. De ce doreste RP lucrul asta? Pt ca “”Avem această situaţie, în care mai multe fapte de furt care sunt, deci, un concurs de infracţiuni, generează, ca rezultantă, o pedeapsă mult prea mare faţă de pedeapsa pentru o singură faptă de omor. Aceste lucuri trebuie discutate,. Trebuie să spun că ceea ce înainte era la latitudinea judecătorului, acest spor, judecătorul putea să îl dea sau nu, acum este obligatoriu şi toţi aceşti factori concură la ce vedem astăzi, pedepse foarte mari pentru fapte care sunt reprobabile, dar eu cred că toţi suntem de acord că între numeroase fapte de furt şi o faptă de omor probabil că mai greu trebuie să atârne fapta de omor.” – a se vedea in acest sens art. 39 din Noul Cod Penal.

 

Bon. Sa discutam, atunci.

C.A. crede ca declaratia RP este aberanta pentru ca :” Las la o parte că d-na Prună nu poate indica nici o situație concretă când asta s-ar fi întâmplat. Problema este că infractorii habituali sunt o categorie aparte. Pe care nu o poți trata altfel, realist vorbind, decât prin încarcerare. Chiar dacă asta înseamnă, la un moment dat, că cineva este condamnat la închisoare pe viață atunci când că a furat un covrig. Nu este condamnat pentru acel covrig, ci pentru disprețul incurabil față de normele sociale.”

Si are dreptate – si voi relua implicit in continuare de ce. Insa ce vreau sa subiniez, totodata, este de unde si de ce opinii de genul RP (o persoana integra, perfect onorabila si bine intentionata):

Pe continentul nostru, facultatile de drept (inclusiv la noi) te invata ca exista trei sisteme de aplicare a pedepselor penale in caz de concurs de infractiuni:

a)sistemul cumulului aritmetic al pedepselor = se aduna aritmetic toate pedepsele la care este condamnat subiectul infractional pentru multiplele lui infractiuni si executa suma acestora;

b)sistemul absorbtiei = dintre toate pedepsele la care este condamnat o executa pe cea mai grea, considerandu-se ca celelalte, mai putin grave, sunt absorbite in aceasta;

c)sistemul contopirii pedespelor = dintre toate pedepsele la care este condamnat se executa cea mai grea, la care se adauga un spor de pedeapsa (stabilit de lege sau de judecator).

Ultimul sistem se practica la noi.

Inainte, sporul de pedeapsa era lasat la latitudinea judecatorului – de exemplu a celor care ii gratifica pe alde Nastase  sau gen cu cativa anisori de cantonament si reculegere literara, eventual cu suspendare, in timp ce pe una care fura o data in viata o gaina sau niste flori pe care le vinde, ca sa aiba ce pune pe masa celor 5 copii minori, o condamna la ani multi de inchisoare, dupa care urla presa ca o gratiaza “dictatorul” TB (caz concret, relatat de presa in 2014).

Noul Cod Penal modifica putin (in bine, as zice) acest sistem, stabilind prin lege, obligatoriu, cuantumul sporurilor de pedepse in caz de infractiuni.

Primul sistem (pct. a), cel al cumulului aritmetic, care se aplica de exemplu in SUA, poate conduce la situatii in care un infractor este condamnat la executarea unei pedepse cu inchisoarea care depaseste durata (posibila imaginabila a) vietii lui. “Aberant! Inutil! O prostie!” ne invatau, zeflemitor profesorii nostri in facultate (si lucrurile nu s-au schimbat nici acum). Asa sa fie? – intrebare pe care, din pacate, putini studenti, doctrinari sau practicieni ai dreptului si-o pun acum, la fel ca atunci. Sa vedem:

1. Asa cum bine observa Catalin Avramescu, infractorul “profesionist” (infractiunea este ocupatia si cutuma lui) este o specie aparte. De regula nereformabila. Omul, mental, considera ca e firesc sa practice cu regularitate un anume tip de fapta ilegala, antisociala.

Exemplu: Dan Voiculescu asta face din tinerete. Si i se pare atat de firesc incat, dupa ce a ajuns pana la a finanta si orchestra lovituri de stat impotriva justitiei care incearca sa pedepseasca si izoleze de societate pe marii corupti; dupa ce a facut asta ani de zile, fix in scopul de a mentine pentru el si “colegii” lui privilegiile de casta politico-infractionala, adica accesul privilegiat la resursele Statului; acum, cand intr-un (mare) tarziu se afla dupa gratii, i se pare o mare nedreptate ca a ajuns acolo. Cam ce credeti ca ar face /va face cand si daca va mai ajunge in libertate (avand in vedere varsta relativ inaintata)?

Credeti ca Liviu Dragnea – condamnat definitiv pentru frauda electorala – gandeste si se va comporta vreodata altfel? Se va lasa de matrapazlacuri electorale? Dar supusii din partid, care-i jura credinta pe viata? Dar clasa politico-infractionala pe care astia au creat-o si educat-o si pe care se reproduce in continuare?

Credeti ca un “absolvent” magna cum laude al “academiei” de hoti de buzunare, proxeneti, traficanti de droguri, camatarie, talharie, samd, care numai din asta stie sa traiasca, dovedit si condamnat pentru mai multe infractiuni “de specialitate”, odata eliberat din inchisoare, se va apuca de tamplarie, mileuri sau vandut placinte?

2.Bine, veti spune, dar ce rost are sa-l condamni la doua sute de ani de inchisoare, pe care oricum nu-i apuca? Are!

In primul rand pentru ca astfel e cert ca l-ai izolat definitiv de societate. Fiindca se uita ca una din functiile pedepsei penale privative de libertate este protejarea societatii oamenilor normali, cuminti, care respecta legea, de cei antisociali si de pericolul pe care ultimii il reprezinta.

In al doilea rand, din cuantumul ala “aberant” al pedepselor cumulate rezulta cel mai evident gradul de periculozitate si imposibilitatea reformarii psihocomportamentale a respectivului.

Lumea tinde, in general, sa spuna (la fel ca RP): “lasa domle, ce daca a furat de 40 de ori? E om si el, ca mine. Il iertam si-l reeducam, ca doar n-a omorat pe nimeni”. Wrong! Nu este (daca a fost vreodata) om ca tine. Desigur, asta se intelege doar atunci cand un specialist din asta “ca tine” iti fura tie intre doua batai de gene, pe nesimtite, poseta (cu acte, carduri si toti banii pe care-i ai pe lumea asta, eventual cand te afli intr-o tara straina si nu mai ai nici cu ce sa te urci in avion/masina sau sa te legitimezi la granita ca sa ajungi acasa); sau iti goleste casa, pe sest, fara sa se prinda nici vecinii, cand esti plecat in vacanta; sau sparge mai multe banci (printre care si aia la care iti tii tu economiile de-o viata); sau iti rapeste copilul si il vinde pentru transplant ilegal de organe sau practicarea prostitutiei organizate, samd. Asta nu fac decat “specialistii”. Iar majoritatea pricepe (si-si schimba optica “umanista”) numai cand si daca se confrunta direct cu efectele specializarii astora.

In al treilea rand, asemenea pedepse drastice au si caracter educativ-descurajant (alta functie a pedepsei penale). Poate ca macar unii dintre cei care traiesc sau se pregatesc sa traiasca din “profesii” din astea, mai cad putin pe ganduri. Macar unii. Una e sa incasezi o pedeapsa (fie si cea mai mare) din mai multe, plus un spor, acolo, functie de cat de “milos” e judecatorul, alta sa stii ca, indiferent de jude, pedepsele se aduna si e posibil sa nu mai vezi niciodata, in libertate, lumea, daca nu te lasi de obiceiurile tale infractionale.

In al patrulea rand: sunt pana peste cap de indulgenta asta “umanitara” a justitiei europene fata de sociopati si psihopati periculosi – pentru ca practicarea repetata, de obicei, a activitatilor infractionale denota diverse grade de sociopatie/psihopatie.

Astfel, urmaresc cu consternare cum indivizi alde fratii Camataru, profesionisti ai activitatilor infractionale, la fel ca “detinutii politici” gen Adrian Nastase si colegii corupti (da, da, nu dati ochii peste cap) sunt fie gratificati cu pedepse mult prea mici raportat la mentalitatea infractionala si periculozitatea lor psihocomportamentala, declarata si mentinuta fara retineri; fie sunt eliberati rand pe rand din inchisoare, luand-o, evident, de la capat.

Urmaresc cu aceeasi consternare cum in tari europene continentale, teroristi (musulmani, da), instigatori si complici cutumiari la terorism (musulman, da), proxeneti, violatori si pedofili (de obicei sau de “religia pacii”) primesc de la milosii judecatori pedepse corecte politic de cativa anisori, eventual cu suspendare, si asta eventual dupa ce au mai fost incarcerati prin alta parte sau urmariti international pentru fapte similare.

Nu stiu cu precizie cand s-a petrecut mutatia asta in mentalul colectiv al continentului european, dar stiu de ce: de la educatie sistematic ideologizata progresist, in favoarea asocialului, alienatului, anormalului, sociopatului. Cea in care lumea se vede prin lentilele roz ale pacii planetare a Oamenilor Noi, care-s toti la fle. In care se uita ca principala functie a pedepsei penale este cea PUNITIVA. “Poena” asta inseamna: PE-DEAP-SA. NU adeverinta pentru scoala de reeducare – aia-i cel mult pentru minori sau cei care, fara antecedente penale, fara antecedente psihocomportamentale de gen, oameni cunoscuti ca normali si cuminti, comit o singura data, dracu stie de ce, in ce circumstante exceptionale (le ia Dumnezeu sau naiba mintile) o fapta penala, fie ca-i furt sau omor; fapta pe care o mai si regreta (sincer eventual).

Da, este foarte posibil ca in realitate, pe caz concret, unul care a ucis – de exemplu la betie i-a dat vecinului sau nevestii cu o sticla-n cap – sa fie mai putin periculos si reeducabil, fata de unul care a golit cinspe case, sapte  magazine de oglinzi (exemplul dat de dna Pruna) sau treizeci de conturi bancare care nu erau ale lui.

Dar vedeti dvs? Din pacate, nu asa se gandeste si invata in scolile de drept europene. Aici se manifesta mult umanism fata de antisociali si anormali, simultan cu un dispret relativ generalizat pentru gandirea critica, bunul simt si oamenii cuminti, onesti, normali – care sunt de principiu tratati ca niste potentiali infractori de catre stat, ca doar de aia le controleaza fiecare secunda din viata cu birocratie sufocanta si suprareglementare aberanta. Si, desigur, in aceleasi scoli europene se preda cu religiozitate dispretul fata de alte sisteme institutionale si judiciare unde se gandeste diametral opus, de exemplu sisteme de drept anglo-american, in care:

-pentru infractiuni de coruptie (mai ales multiple) se acorda de la zeci de ani de inchisoare in sus, cu anularea drepturilor de pensie si de asigurari sociale (politisti, judecatori, demnitari alesi, adica membrii ai autoritatii statale); asta la prejudicii constatate mult mai mici decat la noi. Pentru ca asa-i firesc – de la oamenii legii si puterii ai asteptari mai mari de integritate decat de la amarasteni; cand oamenii puterii ajung sa incalce legea, cetateanul obisnuit nu mai are la cine apela dincolo de ei pentru restabilirea oridinii de drept; asta-i logica si explicatia, si e de bun simt;

-pentru infractiuni multiple se aplica adunarea aritmetica (cumulul) pedepselor din ratiunile sumar enuntate mai sus (SUA);

-parlamentarii nu au imunitate decat pentru declaratiile si opiniile politice; in rest se supun acelorasi legi si proceduri judiciare – cercetare penala, arestare preventiva – ca restul cetatenilor (sistemul Westminster). Asta inseamna “egalitate in fata legii”, stimati prieteni.

– pentru infractiuni repetate sau deosebit de grave (gen omor calificat, cu cruzimi, crima in masa) se acorda uneori (si destul de greu, dupa adanca si grea chibzuinta) pedeapsa cu moartea (state americane).

Dar deh, noi radem de astia – de britanici, de fostele lor colonii, de americani. De unde si rezultatele de mare progres continental si national, prin comparatie.

PS: rezistati va rog tentatiei de a protesta la cele de mai sus. Rezistati si tentatiei de a-mi povesit cum diversi judecatori “liberali” anglo-americani au luat-o in ultimii ani pe calea “progresului” asta. La ei este o aberatie de sistem, pe care anglo-americanii au sansa si posibilitatea sa o repare, pentru ca au alte traditii filosofice si institutionale; cu alte cuvinte  au la ce sa se raporteze, ce sa conserve, recupereze, si la ce sa se intoarca. Noi nu. Bref, mai bine sedeti si ganditi putin – ceea ce este foarte dificil daca ai fost vartos conditionat mental in sistem de educatie progresist-european.

Totodata, retineti: Nu m-am referit, prin comparatie, decat la tarile asa-zisei “lumi libere si democratice” din care ne straduim si noi sa facem parte. Nu m-am referit aici la teocratii si alte sisteme totalitare orientale sau africane, in care, din cauza traditiilor si culturii lor, legea si pedepsele drastice (incusiv cu moartea) sunt principalul instrument al detinatorilor puterii de stat pentru a reprima, oprima, persecuta si elimina (fizic) adversarii politici si preopinentii, in sistem de teroare statala.

PPS: daca e ceva de corelat sau de corectat in noile coduri penale si, in general, in legislatia noastra sau in cea europeana, ideea ar fi sa se faca in favoarea oamenilor obisnuiti, care-si vad de viata si de treaba cuminti, in favoarea drepturilor si mai ales a libertatilor lor,  nu in favoarea a infractorilor, asocialilor, anormalilor, „inteleptilor” si privilegiatilor statului. Si indraznesc sa spun ca pentru asta ar trebui sa mai dispara (nu sa apara) noi legi. Inflatia legislativa si suprareglementarea au atins cote halucinante. Si abia apoi regandite, modificate, corelate cele ramase in vigoare. 

 

http://www.mediafax.ro/social/ministrul-justitiei-raluca-pruna-vrea-corectarea-noile-coduri-daca-furi-100-de-oglinzi-in-parcare-primesti-30-de-ani-de-inchisoare-pentru-omor-se-pot-primi-18-ani-15536104

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: