Ioana Hincu

Din metodologia Stângii: limbajul și etichetele stupide, dar utile

In Dubii, Solutii on Noiembrie 2, 2016 at 12:45 pm

Motto:

He who controls the past controls the future. He who controls the present controls the past. (George Orwell, 1984, publ. 1949)

If old  truths are to retain their hold on men’s minds, they must be restated in the language and concepts of successive generations. (F.A. Hayek, Constitution of liberty, publ. Univ. of Chicago, 1960)

Ideea de azi fiind urmatoarea:

Cine  cunoaste adevarul – detine informatie valida – despre trecut si prezent nu poate fi controlat. De aceea, in viziunea Stangii, specializata in minciuni si fictiuni, trebuie anihilat. Cum? In aparenta – subliniez „in aparenta” – Stanga actuala nu mai considera necesara eliminarea fizica a adversarilor de idei. Se prefera asasinatul psihologic si cultural: ridiculizarea, denigrarea, intimidarea, culpabilizarea, oricat de contrafactuale. Iar pentru asta, in loc de arme, se utilizeaza limbajul – cel in care minciuna este atat de inradacinata prin suprautilizare incat mintea multora o confunda cu adevarul. Si asa adevarul se vrea ingropat.

Numai ca, vedeti dumneavoastra, nu oricine se lasa astfel intimidat. Cat despre Adevar, e bine sa retineti ca are prostul obicei de a nu ramane definitiv ingropat.

Ce este Stanga?

Pe scurt si dupa cum istoria (nemistificata progresist) ne invata, un vesnic nonsens. O eterna contradictie in termeni. O infinita sursa de degradare morala, intelectuala, culturala, de unde si politico-economica. O inepuizabila sursa de regres prin suprimarea adevarului si libertatii individuale. O neintrerupta tentativa de anihilare a ce are mai bun natura umana – gandirea critica si constiinta Binelui si Raului fundamental: sa  nu minti, sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu ravnesti la avutia altuia, sa nu iei in van numele Lui …

Asa se intampla ca Stanga genereaza sistematic  esec, violenta si saracie materiala si spirituala. Pe care le si garanteaza. Totul in numele idealului fericirii comune si egale.

O nebunie, nu? Sa reiei la nesfarsit reteta esecului probat si garantat sperand in alte rezultate. O nebunie, desigur, insa  una persistenta si contagioasa, iata, la fel ca cele sapte pacate fundamentale – revedeti dvs de la sursa originara care.

Cum ar fi aratat modernitatea – cel putin cea crestin occidentala – fara Revolutia Franceza si Marx?  Fara  celebrii ganditori de Stanga si ideile lor? Greu de spus. Dar indraznesc sa-mi imaginez ca ceva mai bine, fie si pentru simplul motiv ca ma numar printre acei  retrograzi nostalgici ai dreptei liberale care inca mai cred ca adevarul ramane preferabil minciunii, inteligenta preferabila prostiei, libertatea individuala preferabila lipsei ei si decalogul biblic preferabil celui marxist. Recunosc: sunt o retrograda. Una care continua sa creada ca pentru adevarurile fundamentale si pentru Cuvant (Logos) merita luptat  spre a fi recuperate in constiinta actualelor si noilor generatii

Noulimba. Etichete stupide, dar utile. Utile cui?

Probabil ca nu de putine ori v-ati intrebat ce demon ii poseda pe adeptii si propagandistii Stangii de pretutindeni, din toate timpurile si de toate denumirile, atunci cand, impotriva oricarei logici si realitati se aliniaza Cauzei (punctuale sau generale) cu cel mai stupid discurs.

Probabil ca deseori  v-ati intrebat de ce intr-o dezbatere, in loc de argument, Stanga prefera  sa-si  denigreze, ridiculizeze, eticheteze preopinentii, pe cat de contrafactual, pe atat de vehement si abnegat,  ca  “extremisti”, “nazisti”, “inumani”, “retrograzi”, “bigoti” etcetera.

De ce si de unde nebunia asta?

Raspunsul e complex; la fel  si cauzalitatile. Una dintre fiind ca izvorul acestui limbaj si comportament  care tinde sa substituie argumentul si realitatea  este natura contradictoriu utopica a Cauzelor Stangii: nu ai cum sa impui imposibilul – imposibil raportat la natura umana – decat prin forta.

In acest sens, Roger Scruton (filosof politic britanic, el insusi  tinta si victima veche a agresivitatii gregare a Stangii academice, intelectuale) rememoreaza pentru noi  si explica:

“Cele doua obiective [ale Stangii], al eliberarii si al justitiei sociale, nu sunt, evident, mai compatibile decat erau libertatea si egalitatea clamate de Revolutia Franceza. Daca eliberarea implica eliberarea potentialului individual, atunci cum ii oprim pe cei ambitiosi, energici, inteligenti, frumosi si puternici s-o ia inainte, si pana unde mergem ca sa-i oprim? Mai bine sa nu ne confruntam cu aceasta intrebare imposibila. Mai bine speculam vechi resentimente decat sa examinam ce decurge din exprimarea lor.

Astfel, prin declararea razboiului impotriva ierarhiilor si institutiilor traditionale in numele celor doua idealuri [eliberare si justitie sociala], Stanga reuseste sa ascunda conflictul dintre ele.

Mai mult, “justitia sociala” este un scop atat de coplesitor important, atat de indubitabil superior fata de interesele care stau impotriva, incat justifica orice actiune purificatoare in numele ei.

Este important de notat potentialul purificator. Multi oameni ai Stangii sunt sceptici fata de impulsurile utopice; in acelasi timp insa, pentru ca s-au aliniat sub stindardul moralizator, se trezesc in mod inevitabil galvanizati, inspirati si finalmente guvernati de cei mai ferventi membri ai sectei lor. Pentru ca politica de stanga este politica scopului: locul tau in alianta este judecat dupa cat de departe esti dispus sa mergi in numele “justitiei sociale”, oricum ar fi definita. Conservatorismul [asa se numeste “dreapta” in UK sau USA] – cel putin asa cum este definit in traditia britanica – este politica obiceiului, compromisului si indeciziei asezate. Pentru conservator, asocierea politica ar trebui vazuta la fel ca prietenia: nu are un scop imperativ, insa se schimba zi de zi, in acord cu impredictibila logica a conversatiei. […]

Natura contradictorie a utopiilor socialiste este una din explicatiile violentei implicate in incercarea de a le impune: este necesara o forta infinita pentru a-i determina pe oameni sa faca ceea ce este imposibil. Iar memoria acestor utopii a cantarit greu atat printre ganditorii Noii Stangi a anilor ’60, cat si printre liberalii Stangii americane care le-au adoptat agenda. Nu mai este insa posibil sa ne refugiem in speculatiile aeriene sustinute de Marx. Gandirea serioasa se impune daca vrem sa credem ca istoria tinde sau ar trebui sa tinda intr-o directie socialista.

De aici emergenta istoricilor socialisti, care au minimalizat sistematic atrocitatile comise in numele socialismului, si au aruncat vina pentru dezastrele produse pe fortele “reactionare” care au impiedicat avansul socialismului. In loc sa incerce sa defineasca scopul libertatii si egalitatii, ganditorii Noii Stangi au creat o naratiune mitopoetica a lumii moderne, in care razboaiele si genocidul sunt atribuite acelora care au rezistat nobilei “lupte” pentru justitie sociala. Istoria a fost rescrisa ca un conflict intre Bine si Rau, intre fortele luminii si cele ale intunericului. Si, oricat de nuantata si infrumusetata de nenumaratii exponenti de exceptie, aceasta viziune maniheista ramane cu noi, consacrata in curricula scolara si de mass-media. […]

Cele doua scopuri, al eliberarii si justitiei sociale raman la locul lor: insa sunt promovate de legislatie, comitete si comisii guvernamentale imputernicite sa smulga din radacini sursele discriminarii. Eliberarea si justitia sociala au fost birocratizate. […]

De la inceputuri, miscarea comunista s-a luptat pentru limbaj si a stimat teoriile lui Marx in parte deoarece furnizau etichete convenabile pentru a insemna atat prietenii cat si dusmanii si a dramatiza conflictul dintre ei. Iar acest obicei s-a dovedit contagios, astfel incat toate miscarile stangiste subsecvente au fost, intr-o oarecare masura, marcate de el. Intr-adevar, transformarea limbajului politic este principala mostenire a Stangii, si este scopul acestei carti sa salveze acest limbaj de Noualimba.

Datoram termenul “Noualimba”  (Newspeak) lui George Orwell si infricosatorului lui portret fictional al statului totalitar [vezi 1984] Insa confiscarea limbii de catre Stanga este mult mai veche, incepand cu Revolutia Franceza si sloganurile ei. Cand a luat turnura care l-a fascinat pe Orwell ajunsese la  Internationala Socialista si angajamentul  intelligentsiei ruse.[…] De la bun inceput, se cereau etichete care sa stigmatizeze inamicii din interior si care sa justifice expulzarea lor ca revizionisti, deviationisti, stangisti infantili, socialisti utopici, fascisti sociali, si tot asa. Diviziunea dintre Bolsevici si Mensevici care a urmat celui de-al doilea Congres al Partidului Social Democratic Muncitoresc din Rusia in 1904 rezuma acest proces: acele cuvinte ciudate fabricate, care erau in sine minciuni cristalizate din moment ce Mensevicii (minoritate) compuneau in fapt majoritatea, s-au gravat in limbajul politic si motivele elitei comuniste.” (cap. 1 What is Left? din Fools, Frauds and Firebrands – Thinkers of New Left, 2015)

Utilitatea cunoasterii acestor realitati

De ce mi-am facut timp sa va traduc  aceste extrase din cartea de referinta a lui Roger Scruton – Fools, Frauds and Firebrands –  Thinkers of the New Left, editie revizuita in 2015?

Intai pentru ca la noi asemenea lucrari de referinta nu se traduc nici acum (prima editie dateaza din anii 80). De ce nu se traduc, desi sunt multe si mai la Vest au succes? Da. In Occident, mai ales in limba engleza, se scrie si vinde in continuare multa literatura buna, serioasa, care cred ca ar putea avea succes si la noi. Atunci de ce nu se traduce? Prea scumpa? Ma indoiesc, avand in vedere cata maculatura la mare pret populeaza rafturile librariilor romanesti. Sau poate pentru ca patronii editurilor noastre si literatii angajati pe post de editori inghit mai greu adevarurile obiective, istorice, care-i vizeaza chiar pe ei si convingerile lor gresite? Poate pentru ca autori ca Scruton exprima aceste adevaruri intr-un limbaj limpede, corect, direct, insa Incorect Politic? “Prosti, Impostori si Instigatori; Ganditori ai Noii Stangi” este traducerea titlului lucrarii citate. Pe cat de adevarat, pe atat de incomod pentru atatia inteletuali si literati autohtoni, nu credeti?

In al doilea rand, ca sa ofer celor interesati cateva repere logice si istorice pentru a-si explica singuri ce vad si nu le vine a crede: oameni care se opun, cu argument si bun simt, dezideratelor Stangii actuale – islamizarea europeana, restrictionarea legala a libertatii de exprimare, a libertatii economice, a gandirii critice, epocala frauda stiintifica a incalzirii globale, nebunia LGTB,  distrugerea eticii si institutiilor crestine, clasic liberale, capitaliste – sunt pusi la colt cu cele mai contrafactuale si grotesti etichete: nazist, fascist, extremist, inuman.

Cum e posibil? Orice cunoscator decent al semnificatiei  de dictionar si manual a acestor termeni, orice adult cu intelect  functional  se mira si spune “doamne fereste”.

Cum e posibil ca oameni odinioara suspecti de inteligenta si educatie aleasa  sa se alinieze acestei mascarade? Cum se poate ca lucrul asta sa se intample chiar si in Occidentul care nu a cunoscut, ca noi, teroarea si distrugerea comunista a educatiei, culturii si gandirii critice; care a avut dintotdeauna si inca are infinit mai mult acces la informatie decat noi?

Uite ca s-a putut. S-a putut asa cum repovestete cu incapatanare Roger Scruton – fara sa fie singurul. S-a putut pe mana Stangii universale, care in timp ce la noi a actionat cu tancurile, in Occident a actionat cu intelectualii. Intelectualii justitiei sociale impotriva celei legale si morale; intelectualii luptei pentru pace prin capitulare in fata inamicilor civilizatiei occidentale; intelectualii luptei pentru libertate prin suprimarea ei, pentru gandire prin anularea ei, pentru egalitate prin privilegii si pentru bogatie prin saracire sistematica. Cu acesti intelectuali, Stanga occidentala a infiltrat, acaparat si, finalmente, malformat  masiv informatia si educatia. Stanga, da, pe care nu noi,  oamenii obisnuiti, am vrut-o si inventat-o, nici we the people, nici proletarii. Nu. Ci acei intelectuali (nu toti) cinici, perversi si vanitosi, in vesnica goana dupa monopol si privilegii de casta.

 In al treilea rand ca sa ofer celor deschisi la minte si onesti cateva argumente  pentru a rezista acestor fenomene si a nu se lasa intimidati de oponentii lor titrati si celebri. Stiu, e greu. Greu sa nu te simti rusinat/vinovat – contrafactual, desigur – si sa nu cazi in capcana “superioritatii morale” clamate de exponentii “justitie sociale” si umanitare. Greu sa recunosti ca ai cazut, nu de putine ori, in aceasta capcana si sa te regrupezi ca atare. Greu sa admiti ca mentori sau intelectuali pe care i-ai respectat,  indragit, ba chiar idolatrizat si aparat la un moment dat, s-au dovedit a fi moralmente gaunosi si precari dpdv intelectual. Asemenea realitati sunt greu de asumat. Dar cine a spus vreodata ca e usor sa tii calea dreapta?

Pe aceste ganduri  va las, recomandandu-va totodata si alte coordonate pe care sa va regrupati si adaptati la aceasta realitate:

Minoritati “oprimate” si majoritati obnubilate. Hotul “correct politic” striga “Hotii!”

https://ihincu.wordpress.com/2016/05/31/minoritati-oprimate-si-majoritati-obnubilate-hotul-corect-politic-striga-hotii/

Ce este Marxismul Cultural

https://ihincu.wordpress.com/2016/01/31/ce-este-marxismul-cultural/

Si, nu in ultimul rand, daca aveti posibilitatea sa achizitionati si cititi cartea lui Scruton…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: