Ioana Hincu

Postelectorale. Noi si totusi clasice

In intre ras si plans on Decembrie 13, 2016 at 8:24 pm

Aceasta nu este o “analiza”. Nici opinie nu i-as zice. Sunt cateva observatii si ganduri razlete legate de ultimele alegeri.

1.Dezamagiri si uimiri. Sustinatori ai “tehnocratului” Ciolos  [chipurile independent politic] sunt dezamagiti/suprinsi de faptul ca nici n-a fost validat noul parlament majoritar PSD, si Dacian-premierul-liberal s-a grabit sa-l invite pe Dragnea la o cafea pentru a conveni sa nu mai procedeze la scaderile de taxe anuntate de la 1 ianuarie 2017. Respectiv TVA de la 20% la 19%; elminarea supraaccizei la combustibil; plafonarea la 5 salarii medii pe economie a bazei de calcul a CASS (contributia la asigurarile sociale de sanatate). Nope, nimic despre renuntarea la cresterea cheltuielilor salariale bugetare.

Jur ca nu-nteleg dezamagirea si uimirea. Decat in conditiile in care respectivii au uitat sau trecut cu vederea ceea ce unii dintre noi avertizau si explicau inca de la investirea “tehnocratilor”:

a)acest premier “tehnocrat” a fost preferat, investit si mentinut in functie de aceeasi majoritate PSD et co din parlament; acest premier a servit in repetate randuri interesele electorale ale PSD (cresteri de indemnizatii, salarii, pensii de demnitari si bugetari); acest premier este etatist convins [Stanga se cheama] la fel ca PSD, chiar daca-n varianta cu staif de Bruxelles – vezi propunerile lui de “reforma” care presupun mai mult centralism, mai mult control etatist si reglementare, mai mult interventionism economic, mai multa birocratie, chiar daca informatizata;

b)acest premier a declarat constant, fara ezitari, ca vrea sa ramana premier si dupa alegeri;

c)rezultatele acestor alegeri parlamentare, respectiv castigarea de catre PSD, la scor categoric, erau previzibile  cel putin de la alegerile locale incoace [care de regula dau tendinta parlamentarelor], ca sa nu zic de la precedentele alegeri parlamentare 2012; sau, hai, poftim, din decembrie 2014 incoace de cand PNL si Presedintele dat de liberali au refuzat sa se confrunte cu PSD, si au preferat sa “coabiteze” as usually cu ei.

Pornind de la aceste trei premise inevitabil valide, arhicunosute, concluzia perfect logica era ca, odata finalizate alegerile, Ciolos sa continue sa-i faca pe plac, any way he can, lui Drangea-PSD, singurul care, la fel ca pana acum, l-ar putea (men)tine in functie.

Asadar, de unde dezamagirea? De unde suprinderea?

Din faptul ca Ciolos s-a lasat utilizat ca stindard-electoral pentru PNL si USR – alt anus contra naturii, by the way?

Din faptul ca a mai dat un pic din gura, ocazional, impotriva PSD?

Din faptul ca nu s-a inscris de facto in vreun partid sau pe listele lui?

Come on … Trebuie sa fii extrem de naiv si debusolat ca sa inghiti galusca asta.

A declara ca vei fi premier din partea PNL nu te transforma peste noapte din stangist vocational in liberal de dreapta. A fi premier preferat eventual si de USR inseamna cu atat mai putin asa ceva.

A da ocazional din gura impotriva PSD nu inseamna a fi impotriva PSD – valabil si pentru PNL, si pentru USR. In schimb, daca spui ca vrei sa fii premier si actionezi consecvent ca atare, ceea ce guvi Ciolos de un an incoace face ….

2.Entuziasm debusolat. Mari sperante si asteptari de la USR din partea  electoratului lor  … “de dreapta” . Asta apropo de naivitati, debusolari si deconectari de realitate.

Se demonstreaza astfel – a cata oara? in al catelea ciclul electoral? – infantilismul, nivelul absolut rudimentar, aproape comic [daca n-ar fi tragic], al intelegerilor politice romanesti; si includ aici si “elitele” academico-publicistice:

USR reprezinta o adunare (sa nu spun adunatura, desi este) oportunist electorala menita sa smulga din putinul electorat de dreapta – sau, in fine, cu aspiratii de dreapta – in favoarea Noii Stangi hipsterice. Pentru ca toate temele, dar toate temele declamate de nicusor-danisti, clotildisti si cosette-chichiristi, asa, chixo-comic si pueril cum au fost prezentate, sunt temele deja clasice ale Stangii actuale: salvationism mesianic etatist, interventionism economic si dirijism cu subventionarea selectiva de la bugetele publice a activitatilor antreprenoriale preferate, ecologism, anormalism (sexual), ateism, animalism, europenism antiamericanist, samd. Toate in numele “clasei de mijloc” – care clasa de mijloc? de mijloc intre ce si ce? Intre Stanga si iar Stanga? Intre corporatisti si oengisti? Intre nici asa, nici altminteri? Intre creier functional si lipsa lui?

In fine, nimic nou pentru cei familizarizati cu realitatea politico-ideologica a Stangii actuale si cu metodologia clasica:

-rascolirea resentimentelor, frustrarilor si emotiilor necontrolate ale segmentelor infantil-debusolate din populatie, cele cu aspiratii de “elita intelectuala”,  “elita profesionala”,  “tineri liberi si frumosi”, “luptatori pentru justitie sociala”, “antreprenori” cu bani de la stat.

-inlocuirea programului politic cu cliseul propagandistic si  a ideilor cu vidul.

Totul nou, insa, pentru sustinatorii USR, cei din categoria “de dreapta care-i stanga desi n-are habar”. In terminologica politica se numesc idioti utili –  nu este insulta, ci descriere clinica.

3.Scoruri “istorice”. Se tot minuneaza unii de scorul PSD. In procente raportate la electoratul activ. Ce se uita insa este ca in cifra absoluta, comparata cu alegerie precedente (2012) si nu numai, PSD si-a pastrat electoratul captiv traditional . Nimic altceva. Intr-un fel este istorie, da. Istoria esecului repetat al unei societati; una care se repeta tocmai pentru ca istoria nu se tine minte si intelege.

4.Nu ma pot opri sa ma intreb cam cat de spectaculos, de-a dreptul “istoric”, ar fi pierdut PSD alegerile daca:

a) Ponta ramanea premier si nu aveam in ultimul an “guvern tehnocrat”. Sa recunoastem, Ponta si amicii lui au fost cei care le-au pus lui Iohannis si PNL Presedintia Romaniei in brate.

b) ce procente ar fi luat PNL plus PDL daca nu fuzionau, adica nu se ingropau reciproc, ci se aliau electoral, asa cum au facut in 2004, pastrandu-si identitatea (caci despre doctrina nu poate fi vorba)? Desigur, cu alte conduceri, nu cu geniile astea organizatorice, strategice si tactice. Ce procente ar fi luat dreapta daca PNL s-ar fi aliat cu PDL si cu PMP? Ar mai fi avut PSD & co vreo sansa?

5.Sper ca in marinimia ei infinita, divinitatea va mai produce pentru tara mea un miracol: o va ajuta cumva – neclar cum – sa nu se prabuseasca sub povara prostiei apasatoare, dar entuziaste, demult agregate la varf, in “”elitele noastre. Sa nu intre in colaps pe mana imposturii, mediocritatii si ignorantei cu specific national si traditional indiscutabil. Poate asa, data viitoare, oamenii cu bun simt, cei inca intregi la minte, vor avea o sansa reala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: