Ioana Hincu

De ce Stânga Psihiatrică? De la intelectualii ei: tulburări și continuitate

In Dubii on Iulie 7, 2017 at 8:09 pm

Sau Roger Scruton – Fools, Frauds and Firebrands. Thinkers of the New Left 2015

Nu se poate sa nu fi observat cum persoane care se declara anticomuniste, ba chiar “de dreapta”, manifesta, in fapt, aceleasi tulburari cognitive, emotionale si comportamentale ca vechii marxistii – socialisti si comunisti asumati ca atare. Sunt adeptii (constienti sau nu) ai Corectitudinii Politice, ai Nou Limbii asupra careia Orwell, el insusi cazut in capcana Stangii in tinerete, avertiza la maturitate.

Nu se poate sa nu fi observat la aceste persoane urmatoarea simptomatologie – cumulativ sau pe segmente:

Repulsia fata de ideea crestina de Dumnezeu; fata de morala crestina; fata de capitalism si liberalismul clasic – politica respectului fata de libertatea si proprietatea individuala. Repulsia fata de adevar, argument si realitate obiectiva. Dar, mai ales, repulsia fata preopinentul care spune acestor lucruri pe nume.

Apetitul pentru aceeasi metodologie: daca nu putem combate adevarul si realitatea – pentru ca n-avem contraargument valid – atunci sa le ascundem. Daca istoria obiectiva nu ne convine, s-o rescriem ca sa corespunda Cauzei si ideologiei. Daca sensul cuvintelor care incapsuleaza adevaruri vechi de cand lumea – idiot, ignorant, nebun, impostor, imoral, minciuna, fals, nazism, fascism, comunism, islam, radical, fundamental, extremist, criminal, stanga, samd – nu ne flateaza, schimbam sensul sau dictionarul. Iar daca nici asa nu merge – pentru ca adevarul are prostul obicei de a tot iesi la suprafata – atunci anihilam in cel mai abject mod pe mesagerii incomozi: prin denigrare, infierare, decapitalizare, marginalizare profesionala, persecutie si abuz institutional. Vina celor care le cad victima? Una singura: rostesc coerent si documentat adevarurile incomode Stangii.

Toate aceste reflexe sunt comune Vechii si Noii Stangi – respectiv tuturor “impartialilor” si „justitiarilor” Corectitudinii Politice, indiferent de numele autoasumat: “liberal”, “democrat”, “crestin-democrat”, “conservator”, “de centru”, progresist, salvationist. Ba, mai nou, avem chiar la varful bisericilor crestine (de la Rusia la Vatican) aceleasi tulburari totalitare de tip “cine nu e cu noi e impotriva si trebuie sa piara cu tot cu Adevar”.

Un observator de bun simt al fenomenului – nu-ti trebuie multa carte ca sa observi deviatiile astea cu ingrijorare – se va intreba inevitabil: de ce si de unde?

Pentru cei care vor sa inteleaga, adusa la zi,  originea, evolutia si rebrandingul Noii Stangi, ale purtatorilor de mesaj ai noii terori ideologice totalitare – cea a Corectitudinii Politice -, precum si continuitatea deopotriva cu diversificarea metodologica fata de vechea Stanga, recomand calduros lucrarea lui Roger Scruton – Fools Frauds and Firebrands. Thinkers of the New Left. Nu stiu sa se fi tradus la noi, de aceea mi-am propus sa va ofer periodic extrase relevante in traducere libera (vorbitorii de limba engleza le pot confrunta oricand cu originalul pe care il pot achizitiona online la un pret rezonabil):

“Nu doar in Marea Britanie Partidul Comunist a exercitat o influenta maligna. Czeszlaw Milosz a descris puterea malefica a comunismului asupra generatiei lui de intelectuali polonezi, inchizand mintea lor fata de toate contraargumentele si stingand, una cate una, toate loialitatile dupa care concetatenii lor traiau – loialitatea fata de familie, biserica, tara si ordinea legala. Scriitorii, muzicienii si artistii Frantei si Germaniei au fost vrajiti si ei. Partidul Comunist nu a atras datorita politicilor concrete sau programelor credibile de actiune in interiorul ordinii existente. A atras pentru ca se adresa dezordinii interioare a clasei intelectuale, intr-o lume in care nu mai era nimic real in care sa crezi.

Abilitatea partidului de a transforma negativul in pozitiv, si repudierea [valorilor crestine; nota mea] in izbavire, a oferit exact terapia psihica de care aveau nevoie toti aceia care pierdusera credinta religioasa si afectiunea civica. Patologia lor a fost exprimata, in numele intelectualilor francezi, de Andre Breton, in al doilea Manifest Surparealist al sau, in 1930:

 Totul ramane de facut, orice mijloc merita incercat pentru a distruge ideea de      familie, tara, religie … [Suprarealistii – nota autorului] intentioneaza sa savureze plenar durerea profunda, atat de bine manifestata, cu care publicul burghez … [surparealistii] imbratiseaza nevoia statornica si inflexibila de a rade ca salbaticii in prezenta drapelului francez, de a vomita dezgustul lor in fata oricarui preot, si de a indrepta impotriva speciei “datoriilor de baza” arma cu raza lunga de actiune a cinismului sexual.

Oricat de copilaresc pare acum, retrospectiv, acesta era un apel la ajutor. Breton cerea un sistem de credinte care sa ofere o noua ordine si o noua forma de apartenenta [membership] – unul care va transforma toate defectele in calitati, si le va rescrie in limbajul afirmarii de sine.”  (Capitolul 2, Resentiment in Marea Britanie)

Spuneti-mi ca nu indentificati aceste dezordini interioare exteriorizate in reflexele congregatiilor (politice, civice) de promotori ai privilegiilor pentru „minoritatile oprimate”, ai “optiunilor sexuale” LGTB, ai casatoriei anormale – congregatii care denigreaza, totodata, pe aparatorii familiei si casatoriei normale dintre un barbat si o femeie.

Spuneti-mi ca nu le identificati la cei care infiereaza “islamofobia” si “bigotismul crestin”, dar „menajeaza” sau chiar imbratiseaza “liberal” si “democratic” islamul si orice alt cult mesianic primitiv, tribal, sau orice religie politica suprematista (deseori fara sa inteleaga ca asta fac).

Spuneti-mi ca nu le identificati la toti cei care striga (cu dezgust intelectualist) “populism!” in fata oricarei tentative democratice de a asculta si satisface politic REALIST si DURABIL nevoile firesti ale oamenilor, pretinzandu-se in schimb aparatori ai democratiei.

Spuneti-mi ca nu le identificati la toti inamicii libertatii de exprimare in numele libertatii lor unice de exprimare; ai libertatii de gandire in numele monopolului lor asupra anti-gandirii. La toti propagandistii democratizarii prin anti-democratia gandita in laboratoarele lor intelectualiste. La toti aparatorii iubirii prin dezgust manifest fata de preopinent; ai moralei prin lipsa ei; ai egalitatii prin privilegii sau ai bunastarii prin faliment.

Spuneti-mi, si promit sa nu va cred.

Solutia? Invatati cat mai mult, din surse serioase, despre lumea de ieri si de azi. Despre ororile si erorile ei, ca sa nu le repetati. Ascultati-i pe cei mai batrani si mai intelepti – de exemplu pe domnul Scruton. Si, nu in ultimul rand, ganditi si vorbiti cu curaj si bun simt. Unde bunul simt ne indeamna ca, in fata prostiei, minciunii, nebuniei si abjectiei, sa spunem lucrurilor pe nume asa cum sunt: prostie, minciuna, nebunie si abjectie. Nu va lasati intimidati de resume-urile impresionante – tituri academice, premii, notorietate – ai purtatorilor acestor tare omenesti. Primul pas in castigarea razboiului cu terorismul ideologic – pentru ca e razboi si nu l-am inceput noi, oamenii normali – este reabilitarea gandirii, bunului simt si a adevarului.

Iar in fata insultei, in special a insultei inteligentei dvs, raspundeti pe masura: ba du-te tu, mah! Pentru ca, tratata cu manusi, nu se va duce.

PS: in societatea romaneasca, un studiu de caz actual – al „dezordinii interioare” de care vorbeste Scruton si aceasta postare, generatoare a acestor manifestari succint enumerate de mine – puteti face pe USB/USR.  Alt studiu de caz interesant ar fi ONGismul romanesc tip EFOR, Funky citizens, Romania Curata si adeptii „tehnocratiei”. Urmariti atent dinamica lor si a naivilor lor sustinatori. Veti mai auzi de ei. La inceput (anul trecut) puteam spune, cel putin in ce-i priveste pe sustinatorii lor, „iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac”. De azi inainte nu mai exista scuze, nu mai ține. Ati fost si au fost de prea multe ori, in prea multe feluri si din prea multe surse avertizati.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: