Ioana Hincu

Archive for August 2017|Monthly archive page

Brâncoveanu și credința creștină versus Sevil-PSD și Coranul

In Dubii on August 15, 2017 at 11:54 pm

15 August 1714

„[…] Realitatea este ca, dintre toate popoarele crestine supuse stapanirii otomane, romanii sunt singurii care, in intregime, nu s-au lasat islamizati. Este drept ca, de cand fusesera siliti sa se inchine sultanului otoman, voievozii tarilor romane primisera fagaduiala ca religia mahomedana nu va fi practicata in tara, unde nicio moschee nu avea sa fie deschisa. Iar turcii s-au tinut de cuvant, chiar si in momentele cele mai cumplite ale dominatiei lor, cand nicio rezistenta armata n-ar mai fi fost cu putinta. Sa-si fi dat oare seama ca romanii sunt „impermeabili” la islamizare?[…]

Renegatii [cei care-si renuntasera la credinta crestina sub presiunea sau oferta musulman-otomana] din tarile romane? Pot fi numarati pe degete, mai toti fiind pretendenti la tron, niste rataciti. In afara de un beglerbey si de unul sau doi pasi din neamul Basarabilor, nu se va gasi niciun roman in galeria de inalti slujbasi ai imperiului otoman. Putem spune, in jargonul nostru contemporan, ca, vreme de patru secole de stapanire otomana, romanul a indurat multe, dar n-a „colaborat”. Este o trasatura de caracter la care se cuvine sa meditam.

In lumina aceasta, tragedia lui Constantin Brancoveanu, din 1714, capata valoare de simbol. Domnise douazeci si cinci de ani in Tara Romaneasca, pana cand invinuirea ca s-ar fi dat de partea imperialilor l-a pierdut in ochii sultanului. Pentru a ramane atat de mult timp pe tron, in vremurile acelea, ii va fi trebuit multa dibacie, se va fi invoit la multe compromisuri. La judecata lui Dumnezeu insa multe ii vor fi iertate; caci in fata Citește restul acestei intrări »