Amice, ești idiot? Ba da, ba da!

Din ciclul „amice, esti idiot” fara semnul intrebarii, ca-n clasici

De la incidentul „infractori celebri la targul de carte”, am surpriza sa constat ca unii amici virtuali au o retorica „de moare calul la bariera”, vorba altui clasic si altfel de amic, Dura Gagiuru.

Ma refer la criticii celor care protesteaza impotriva promovarii de catre editura RAO a celebrului cuplu de infractori-literati voiculescu-nastase, la targul de carte Gaudeamus 2017.

Printre cei care exprima asemenea opinii critice se numara indivizi pe care pana recent ii suspectam de ceva inteligenta functionala si bun simt. Amici care se identifica public ca anticomunisti; ca aparatori ai crestinismului si famililel normale (zisa „traditionala”); ca aparatori ai principiilor liberale si capitaliste; ca luptatori impotriva Corectitudinii Politice, coruptiei si imbecilizarii natiei prin actualul sistem de educatie facut pulbere de vechea si noua Stanga (PSD si colegii sa traiasca!). Nu in ultimul rand, unii dintre ei filozofeaza cateodata aplaudandu-mi-l pe C.S. Lewis sau citandu-l in contrapartida pe Chesterton – fin, impresionant, nu?

Altfel spus, vorbesc de indivizi care mi-au dat motive, de-a lungul timpului, sa-i suspectez ca inteleg cat de cat ce fac, ce spun, ce vad , ce citesc pe unde si de pe unde se inspira si citeaza ei. M-am inselat aprig. Uite de ce:

Scriu astia acum ditamai litaniile in care insista sa ne explice de ce a prostesta dandu-ti demisia din Asociatia Editorilor Romani sau refuzand sa achizitionezi produsele  editurii RAO si invitandu-i si pe altii sa o faca, inseamna:

-„o mica isterie nationala”
-ca institui cenzura
-ca obstructionezi economia libera de piata
-ca nesocotesti drepturile fostilor sau actualilor puscariasi, in loc sa le incurajezi si onorezi reabilitarea.

Da, tu, indignatule impotriva promovarii mizerabililor care fac praf viata, libertatea, bunastarea, morala si creierul natiei tale de zeci de ani, tu esti  nenorocitul ala de Javert, ce mai incolo-ncoace – considera unul dintre amicii expertologi in etica, psihiatrie, familie, economie, crestinism si drepturile infractorului, care se intampla sa fie si blogger la Adevarul, unde a publicat zilele trecute o litanie in doua parti pe subiect, sub titlul „Sindromul inspecteur Javert la Gaudeamus”. (Taci, ca stie sa scrie „inspector” in frantuzeste! E bine, desi nu-i foloseste la nimic).

Acestea sunt,

Doi ani de nebunie politică și de prostie apocaliptică. Opțiunea import jihad

Aceasta este, pe date și fapte obiective la vedere, cea mai evidentă reușită a Corectitudinii Politice occidentale 2015-2017. Adică a Stângii. Aceasta este, se pare, și opțiunea autorităților noastre: jihadul antieuropean.

Pentru că adevărul incorect politic rămâne că, cel puțin în ultimii doi ani, Europa occidentală a ales să importe islam în numerele mari, cât mai mari, deși fusese avertizată asupra consecințelor:

‘Aceasta este Regula Numerelor în Islam. Pe măsură ce populația musulmană crește în țările occidentale, contați pe creșterea, cu îndrăzneală, a atacurilor asupra necredincioșilor [a se citi nonmusulmanilor][…] Întrebarea este: cât timp vor mai refuza politicienii și mass-media de stânga să se confrunte cu realitatea, inclusiv prin propagarea falselor plângeri [persecuție, discriminare] ale musulmanilor care, odată ajunși la numărul suficient-așa cum este proiectat pentru Europa-vor declanșa jihadul în toată regula ?” spunea Raymond Ibrahim pe 28 Mai 2013 – atentie! 2013! -in Islam’s Rule of Numbers.

Răspunsul la ultima întrebare, pusă de orice cunoscător onest al Islamului – nu este Raymond Ibrahim singurul – rămâne incert, câtă vreme soluția autorităților vesteuropene este să importe în continuare jihad. Unii numesc această opțiune progres. De la progresism. Spuneți-mi că nu e nebunie; spuneți-mi că nu e prostie de dimensiuni apocaliptice, și promit să nu vă cred.

Era în 2015

În 13-14 noiembrie 2015, după atentatele jihadiste din ianuarie de la Charlie Hebdo, urmau cele de la Paris și Saint-Denis soldate cu 137 de morți și 413 răniți. Pe 25 scriam așa:

„Apropo de invazia musulmana, adica imigratie ilegala (zisa si „criza refugiatilor”) si SOLUTII. Despre solutia australiana si rezultate (de succes) am scris acum cateva luni [blog, link final, Refugiatii. Solutii exista dar sunt incorecte politic]. Incepe cu inchiderea si securizarea frontierelor, desigur; nicio noutate; chestie de bun simt.” https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/844457952331900

Tot în noiembrie 2015, Thomas Sowell, într-un articol intitulat Stop the Bleeding (Opriți sângerarea) publicat in Townhall scrisese:

„A fost o ironie dureroasă când răspunsul imediat al Franței la atacurile de la Paris [din noiembrie] a fost

Etapele Războiul Stângii și Islamului împotriva Occidentul: război cultural, război ideologic, război total

Da, razboiul cultural este precursorul razboiului ideologic care este precursorul razboiului total al Comunismului si Islamului impotriva civilizatiei crestin–occidentale. Simplu, dar greu de acceptat si inteles, nu-i asa? Sa incercam, totusi:

A. Exista doua ideologii (religii politice) totalitare care constituie principala amenintare actuala la adresa civilizatiei occidentale (din care si noi ne straduim sa facem parte) si a fundamentelor ei crestine, liberale si democratice: comunismul vechi si nou, si Islamismul.

Cand spun comunism, rog a se citi in acceptiunea larga a termenului, respectiv marxism clasic (cunoscut mai mult sub numele de socialism) si marxism cultural (cunoscut mai mult sub nume de progresism, cu componenta Corectitudine Politica); includ aici toate derivatele lor pentru ca, indiferent de aparente, toate constituie, mai devreme sau mai tarziu, rampa de lansare a totalitarismului zilelor noastre.

Cand spun islamism, rog a se citi mahomedanism, adica islam, pentru ca toate trei sunt sinonime aproape perfecte, de 1400 de ani incoace. Exceptiile si curentele disidente din interiorul lumii musulmane nu au tractiune, nu au avut niciodata decat localizat si temporar, prin urmare nu intereseaza dinamica generala a conflictului intercivilizational.

B. Aceste doua ideologii sunt in conflict deschis cu fundamentele crestine a ceea ce azi numim civilizatia occidentala,  pentru ca asa s-au fondat si pozitionat din proiectul lor originar.

Cu alte cuvinte, atat comunismul (in sens larg), cat si islamul sunt antidemocratice, antiliberale si anticapitaliste, pentru ca da, asta a generat in plan politic si economic credinta, religia si ordinea morala crestina: democratie liberala si capitalism. Iar istoria celor 2000 de ani de crestinism ne-a demonstrat, pe date si fapte obiective, ca numai intr-o societate construita majoritar si liber consimtit pe ideea crestina de liber arbitru si egalitate in fata legii (divine sau pamantene) s-au putut instala si dezvolta natural, „spontan” (vorba lui Hayek), liberalismul politic, democratia moderna cu Rule of Law (stat de drept) si capitalismul.

C. Comunismul si islamul ataca fundamentele crestine, liberale si democratice ale civilizatiei occidentale in urmatoarele etape – istoria moderna si contemporana o demonstreaza:

Rezistența la metastaze. Nu vreau să rezist, ci să înving!

N-am vrut sa comentez nimic referitor la protestele de ieri, din Bucuresti si restul tarii. Dar nu se poate. Printre altele, si pentru ca prieteni de peste granite ma intreaba ce-i cu protestele astea despre care au aflat, accidental, pe facebook. Au rude intregi la minte si prieteni aici, in tara, cu care sunt in legatura, si  nu le-au spus nimic. Vorbim de oameni care sunt anticomunisti si anti-PSDisti consecventi, activi;   oameni care, indiferent de varsta, n-au ratat niciun protest important;  n-au ratat niciun scrutin electoral, chiar si atunci cand alegerea intre optiunile anti-PSD era extrem de dificila. Cu alte cuvinte vorbim de romani care au reactionat intotdeauna prompt, cum si unde s-a putut, ba chiar si acolo sau atunci cand, teoretic, nu se putea, asumandu-si riscuri si eforturi serioase. De ce n-au pomenit nimic despre protestele astea? Care-i treaba?

Prieteni, „treaba” cu protestele de ieri sta asa:

1. Au fost cateva momente, in ultimii ani – post-alegeri prezidentiale 2014; Colectiv 2015; ianuarie-februarie 2017 – cand s-au deschis niste ferestre nesperate de oportunitate pentru a matura PSD – a se citi comunismul nou si vechi, cancerul rosu, ciuma rosie, spuneti-i cum vreti – de la putere. Erau suficient de destabilizati, iar reactia populatiei masiva.

Tot ce ne-ar fi trebuit ar fi fost ca opozitia politica – cel putin cea aparenta -, respectiv Presedintia si parlamentul non-PSD, sa doreasca sa preia puterea si guvernarea. Adica sa preseze inclusiv pentru alegeri anticipate. Nu s-a intamplat. Opozitia politica a ales sa coabiteze confotabil cu PSD, sa nu exploateze valul de revolta si suport popular anti-PSD, si sa lase mafia rosie PSD&co sa „guverneze democratic”, eventual pe mana cu „tehnocratii” si progresistii Securitatii. Cu alte cuvinte, au ales sa coabiteze cu cancerul, sperand ca va trece de la sine sau se va sinucide, pentru ca, nu-i asa, se stie, cancerul asa procedeaza.

2. Asta iarna s-a intamplat un fenomen la care nimeni nu se astepta: sase sute de mii de oameni adunandu-se si protestand absolut spontan – s-a vazut din lipsa de organizare – pe un frig cumplit, impotriva „PSD – Ciuma Rosie”.

Atunci, presupusa opozitie parlamentara s-a tinut la mare distanta, ba chiar l-a admonestat pe Iohannis pentru iesirea printre protestatari. Nici atunci presupusa opozitie la PSD nu si-a asumat sa speculeze inteligent acest val protestatar si sa se ia la tranta cu cancerul ca sa-l extirpe. „Nu era momentul”. Bine, dar daca nici atunci nu era, atunci cand? Pe lumea cealalta? „Au castigat alegerile „democratic”. „Au legitimitate democratica sa guverneze.” De cand are cancerul legitimitate democratica, dragi tovarasi?

3. Asta vara, in iunie, iar