Ioana Hincu

CCR ce cere? Fiți serioși! Serioși ca „dreptul constituțional pur”

In Dubii, Solutii on iunie 7, 2018 at 9:58 pm

Subtitlu: Stat de drept? Fiți serioși: ăsta-i stat de drepți în fața PSD & co, fost PCR.

Precizare prealabila: desi multora nu le va parea, aceasta ramane o opinie fundamentata cat se poate de serios pe teoria si realitatea institutionala romaneasca si nu numai.

 

I. Urmaresc reactiile oficiale si populare la ultima decizie a CCR, cea prin care splendida noastra curte a decis ca:

a) Intre Presedintele Romaniei si Ministrul Justitiei exista „un raport de drept constitutional pur”, bref un conflict care nu poate fi solutionat decat de CCR; (pai cum altfel, ca doar domnul Dorneanu e cadru de mare nadejde pentru PSD)

b) procurorii opereaza „sub autoritatea ministrului justitiei” (art. 132 (1) Constitutie) si urmeaza sa ne explice curtea ce inseamna mai nou autoritatea asta; (ne referim la autoritatea PSD, desigur)

c)„în procedura de revocare a procurorului din funcţiile de conducere prevăzute de art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, raporturile dintre ministrul justiţiei şi Preşedintele României” fiind unele „de drept constituţional pur” (adica nu te pui cu puritatea PSD), rezulta ca Presedintele detine o functie decorativa, nu executiva: „Preşedintele României nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată, în condiţiile legii, de ministrul justiţiei.” zic curtenii PSD, pardon, majoritatea judecatorilor CCR.

Ca atare, Presedintele trebuie sa faca bine sa se subordoneze lui Tudorel-de-la-PSD-zis-si-ministrul-justitie, pentru ca, vezi bine, textul constitutiei care ii confera Presedintelui dreptul sa numeasca indivizi in functii publice (art 94) e unul asa, mai general, adica vax albina, in timp ce art. 132 (1) e unul teribil de special – special pentru cazul in care PSD are la degetul mic atat Ministerul Justitiei, cat si CCR.

 

II. Dezbaterea publica pe tema acestei decizii CCR imi da senzatia ca asist la o comedie (cu accent pe a doua silaba) in care toate partile implicate si-au pierdut glorios mintile si contactul cu realitatea. Realitatea fiind ca:

1) Justitia constitutionala nu e o buchiseala tehnico-juridica uzuala, ci una care, avand in vedere caracterul de maxima generalitate al normei constitutionale, lasa judecatorului constitutional mare larghete in interpretare. Felul in care este interpretata si aplicata o constitutie depinde de constiinta, inteligenta, imaginatia si viziunea institutional-politica a judecatorului constitutional. Felul in care este interpretata constitutia este intotdeauna despre regimul POLITIC din respectiva tara – de la cel mai democratic la cel totalitar, exista o intreaga varietate. Mai precis despre garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului si despre felul in care autoritatile statului trebuie sa functioneze pentu a garanta sau nu aceste libertati.

2) Deciziile unei instante constitutionale sunt intotdeauna politice, nu doar obiectiv juridice; ele nu sunt niciodata impartiale  dpdv politic, nici in situatia unor judecatori ideali; ele se circumscriu intotdeauna unei anume viziuni politice. Fie ca se subordoneaza vadit intereselor pollitice ale unei factiuni la putere, fie ca isi indeplineste menirea – aceea de a veghea la respectarea drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetateanului prin stabilirea coordonatelor si limitelor in care autoritatile publice pot actiona – judecatorul constitutional decide in marja viziunii sale politice care corespunde inevitabil anumitor interese politice generale sau speciale. (Unde prin politica nu intelegem numai politica de partid.)

3) Dat fiind caracterul de maxima generalitate al normei constitutionale, ramane fix la latitudinea judecatorului constitutional daca interpreteaza constitutia in sensul garantarii drepturilor si libertatilor cetateanului sau asigurarii privilegiilor de putere ale guvernantilor. Argumente exista intotdeauna si de o parte, si de alta.

4) Actuala constitutie a Romaniei nu garanteaza eficient drepturile si libertatile cetatenesti fundamentale intr-o democratie functionala, ci mai degraba privilegiile de putere ale membrilor parlamentului – controlat in general de PSD, cel mai mare partid politic romanesc. Separatia precara a puterilor statului si dezechilibrul intre puterea legislativa si cea executiva, cat si situatia ambigua a autoritatilor judiciare sunt evidente – a se vedea mecanismele de control reciproc sau mai degraba insuficienta lor.

5) In aceste conditii – punctele 1 pana la 4 – curtea noastra constitutionala este departe de a fi organismul necesar si suficient mentinerii unui echilibru rezonabil intre puterile statului sau a independentei justitiei fata de controlul politic. Este mai degraba instrumentul perfect in mana celor care-i controleaza componenta. Iar in Romania componenta acestui organism este controlata de la inceputuri de PSD fost PCR.

6) „Jurisprudenta” CCR este in general (cu exceptii rarisime constand mai mult in opinii separate sau divergente) o gluma proasta. Una de care, din pacate, majoritatea cetatenilor si autoritatilor statului nostru tine cont. Asta in timp ce parlamentul, atunci cand este controlat de PSD nu tine cont de deciziile CCR decat daca servesc interesele partidului – si asta se intampla de cand a intrat in vigoare constitutia, indiferent ca PSD are sau nu majoritatea.

7) Asta nu e stat de drept, ci stat de drepti in fata PSD. Asta nu e democratie functionala – adica un regim politic in care cetatenii se autoguverneaza prin reprezentanti alesi care opereaza in limitele mandatului lor legal, constitutional si electoral.

 

III. Nimeni dintre cei oficialii (sau comentatorii, analistii, jurnalistii cu pretentii) pe care i-am vazut pronuntandu-se pe problema acestei decizii nu spune un lucru simplu:

1) Presedintele Romaniei poate linistit sa nu puna in aplicare aceasta decizie pentru ca, dincolo de fondul ei aberant, decizia nu specifica un termen in care trebuie emis decretul de revocare din functie a actualei sefe DNA. Iar in caz ca doreste, totusi, sa dea curs acestei decizii – ceea ce din punctul meu de vedere ar fi dezastruos – Klaus Iohannis poate astepta linistit cel putin pana in ziua incetarii mandatului Laurei Kovesi. Daca CCR si PSD isi bat joc de constitutie, atunci nu sarmana constitutie, asa cum este ea, trebuie nesocotita, ci vointa celor care o batjocoresc.

Exista prea multe cazuri de decizii CCR alaturea de constitutie. Exista zeci, de fapt sute de cazuri in care deciziile CCR corecte dpdv constitutional si democratic nu au fost respectate de autoritatea legislativa – parlamentul – care „urma sa” emita acte normative de acordare a legislatiei cu deciziile la fel de obligatorii curtii constitutionale. N-au facut-o. Pentru ca parlamentul PSD respecta numai deciziile CCR convenabile partidului. In regula. Atunci de ce s-ar comporta Presedintele altfel? De ce ne-am comporta altfel noi, cetatenii?

In numele statului de drept, domniei legii, egalitatii in fata legii si echilibrului puterilor statului, toti cetatenii si toate autoritatile Statului Roman au un drept simetric dpdv procedural,  totusi diametral opus pe fond fata de cel pe care si-l tot aroga guvernantii PSD: sa nu respecte deciziile CCR care batjocoresc Constitutia, respectand in acest fel legea fundamentala a tarii.

2) Presedintele Romaniei ar trebui sa refuze categoric si motivat sa puna in aplicare aceasta decizie a CCR tocmai in numele respectarii constitutiei si statului de oarecare drept – desigur, dupa ce se va publica motivarea deciziei, oricum ar fi ea. Insa chiar inainte de publicarea motivarii, cred ca merita constientizate cauzele perfect constitutionale si legitime ale unui asemenea refuz:

a) aceasta decizie face din Presedintele Romaniei o functie decorativa, nu executiva – ceea ce contravine constitutiei si chiar intentiei legiuitorului constitutional initial;

b)decizia face din Presedinte o functie inutila in ce priveste mecanismul de numire/revocare din functie a procurorilor sefi de parchete importante, dar mai ales ai DNA – ceea ce contravine nu doar constitutiei si legii speciale care detaliaza competentele prezidentiale in cazul numirii/revocarii din functie a procurorilor, ci si logicii: ce rost are sa conferi prin lege un drept daca-l golesti de continut?;

c) decizia dezechilibreaza suplimentar raportul si asa dezechilibrat dintre, pe de o parte, functia prezidentiala si, pe de alta parte, autoritatea legislativa si cealalta parte a autoritatii executive – ministrul justitiei ca membru al guvernului numit politic de parlament;

d)decizia puncteaza realizarea obiectivul oficial ilegal, neconstitutional, insa declarat si urmarit consecvent de PSD de la data constituirii USL, acela de control politic asupra DNA – citez din Victor Ponta, copresedinte USL la acea data „dupa ce preluam controlul politic asupra DNA …” https://www.youtube.com/watch?v=bNl2RikUmpA

e) decizia face din CCR orice numai garantul respectarii constitutiei nu; in schimb ne dovedeste (a cata oara?) nivelul de control politic pe care PSD si aliatii conjuncturali il mentin asupra membrilor curtii;

f) pana la urma, cand „garantul suprematiei constitutiei”, respectiv CCR, se situeaza totalmente in afara si impotriva constitutiei, tot amarata asta de constitutie prevede ca cel care ocupa functia prezidentiala are datoria si prerogativa de a „veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” (art. 80).

Daca Iohannis va pune in aplicare aceasta decizie, isi va incalca una din cele mai importante obligatii constitutionale si va deveni complice la finalizarea schimbarii de regim politic dintr-unul aspirational democratic intr-unul discretionar oligarhic aflat sub controlul PSD. Asta nu inseamna sa veghezi la respectarea constitutiei.

Pe de alta parte, refuzul de a pune in aplicare aceasta decizie a CCR ar insemna exact respectarea constitutiei si statului de drept. Pentru ca decizia CCR nu este despre statul de drept, ci despre interesele ilegale ale PSD care, incepand cu iulie 2012, are un singur obiectiv politic declarat si urmarit consecvent: obtinerea controlului absolut si pe viata asupra cetatenilor Romaniei si tuturor autoritatilor Statului Roman. Adica putere politica absoluta care este opusul democratiei – unii ii spun dictatura, altii tiranie. Lucrul asta nu se poate realiza atata vreme cat PSD nu are si presedintia, si nu controleaza total justitia.

Din aceste motive refuzul Presedintelui in functie de a pune in aplicare aceasta decizie a CCR n-ar trebui sa fie doar tacit. Ar merita sa fie explicit si motivat pe aceste coordonate institutionale, nu pe altele. Doreste si va fi in stare Iohannis? Vor fi in stare consilierii lui sa-i ofere o competenta motivare? Au atata luciditate si inteligenta politica? Nu stiu, dar vom afla curand.

 

 

 

  1. […] Sigur, ce s-a intamplat cu decizia Kovesi nu e incurajator. Dar nici acolo lucrurile nu sunt jucate. Nu mai repet de ce si care-s solutiile evidente, dar puteti (re)citi ce am scris acum o luna, in caz ca v-a scapat: https://ihincu.wordpress.com/2018/06/07/ccr-ce-cere-fiti-seriosi-seriosi-ca-dreptul-constitutional-p… […]

    Apreciază

  2. A republicat asta pe My Blog și a comentat:
    Absolut de acord.

    Apreciază

  3. […] via CCR ce cere? Fiți serioși! Serioși ca “dreptul constituțional pur” […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: