Ioana Hincu

Londra, Marx și Trump. Old news. Keep calm!

In Dubii, Solutii on iulie 16, 2018 at 8:07 pm

Panica e specialitatea lor

Si a ajuns Donald Trump la Londra in „vizita de lucru” – „work visit”, relateaza CBS.

Cum reflecta mass media mainstream (MSM) turneul Britanic si european al presedintelui american? Dupa cum era de asteptat: cu aroganta si ostilitate. Dar mai ales cu dispret fata de adevarurile brutale dar binemeritate pe care Trump le-a aruncat fara retineri in fata liderilor Europei.

Acest tratament mediatic n-ar trebui sa fie o surpriza, din moment ce elitele politico-mediatice europene sunt, in majoritate coplesitoare, de stanga si antiamericane, iar situatia nu sta mai bine nici peste ocean – da, stanga americana este la fel de anti-America.

Totodata, parte din reteta mediatica stangista e panica. Fie ca are de atins o tinta, de doborat un inamic sau de deturnat atentia de la o realitate amenintatoare de care ea insasi este raspunzatoare, Stanga, prin masinaria de propaganda, are abilitatea extraordinara de a starni panica-n populatie. Asa se face, de exemplu, ca buna parte din omenire a ajuns sa fie mai inspaimantata de presupusa „incalzire globala” decat de jihadul prezent la colt de strada. Asa se explica faptul ca publicul european si american este inspaimantat de „amploarea” protestelor londoneze anti-Trump. „Masive”, „imense” si alte epitete din ciclul „vaz enorm si simt monstruos” descriu prezentarea mediatica si sentimentul indus publicului larg. Iar teama se autoalimenteaza constatand prezenta printre protestatari a entuziastilor comunisti britanici cu recuzita uzuala – seceri, ciocane, steaguri rosii si banere cu clasicii Marx, Lenin si echipa.

Ce va propun acum este sa privim cu calm la cateva date ale realitatii londoneze si britanice, dincolo de emotia starnita de masinaria de propaganda. Va propun asadar o scurta incursiune in cronologia si demografia comunismului britanic.

De la Marx la Orwell

In februarie 1848, Karl Marx, impreuna cu suporterul sau Friedrich Engels – cu tata capitalist pe industria textila din Manchester – lanseaza prima editie a Manifestului Comunist in limba germana la … Londra. Nu la Berlin, nici la Moscova. Tiparit initial sub forma de pamflet anonim, manifestul este rapid preluat si difuzat de Deutsche Londoner Zeitung, ziar londonez al emigrantilor germani. Doi ani mai tarziu, in 1950, este tradus in limba engleza sub titlul „Manifestul Partidului Comunist” (Manifesto of the Communist Party) de catre Helen McFarlane (feminista scotiana) si publicat multumita jurnalistului socialist George Julian Harney in ziarul sau, The Red Republican. Ziar redenumit apoi „Prietenii poporului” (The friends of the people).

The Red Republican

Dupa cum puteti observa, sloganul revolutiei franceze de aceeasi orientare ideologica – Equality, Liberty, Fraternity – e acolo, pe pagina Republicanului Rosu londonez, la pret de un penny (destul de scump pentru vremea aceea, cand lira si subdiviziunile ei monetare aveau acoperire in aur).

Sa repet data? 1848-1850. Sa repet locul? Londra, capitala Imperiul britanic. Cati ani au trecut de atunci? Credeti ca intre timp sociaistii si comunistii britanici au obosit? Nu tocmai.

In anul 1884, cativa intelectuali de referinta devotati deja cauzei marxiste, printre care George Bernard Shaw si HG Wells, fondeaza Societatea Fabiana (Fabian Society). Scopul? Continut in denumire [„fabiana”]: dupa modelul strategiei si tacticii de razboi a generalului roman Fabius Maximus (inamicul lui Hanibal), prin uzura si hartuire permanenta si insidioasa a adversarului, organizatia isi propunea “reformarea” socialista a Marii Britanii. Sa repet cine era tinta, respectiv dusmanul? Societatea si civilizatia britanica.

Fabian Society exista si azi, fiind unul dintre cele mai importante think-tankuri socialiste occidentale (a se citi centre de anti-gandire si educatie propagandistica). Fabian Society ramane pepiniera de lideri si strategi ai partidului laburist.

La o suta de ani de la lansarea la Londra a scripturii marxismului mondial, George Orwell publica romanul 1984.

De la Orwell la Blair, May si Sadiq

Dupa un secol de stradanii neobosite – uzura si hartuire de tip fabian, remember? – ideile socialiste si comuniste prinsesera frumoase radacini printre elitele intelectuale si politice ale Marii Britanii.

Perioada interbelica si postbelica. George Orwell. Pleaca sa lupte in razboiul civil spaniol chipurile impotriva fascistilor – de fapt de partea comunistilor – unde este ranit. Intors acasa, aduce un omagiu literar comunistilor catalani, apoi are cateva experiente interesante cu cenzura din timpul celui de-al doilea razboi mondial, inclusiv (sau mai ales) de la BBC. Pare ca intelege, in sfarsit, pericolul totalitar marxist. Astfel, scrie spre sfarsitul vietii doua romane de fictiune politica devenite celebre, romane critice la adresa totalitarismului de tip comunist. Vorbim despre Ferma animalelor (publicat in 1945) si 1984 (publicat in 1949). Bune. Vizionare. Multumita acestora, George Orwell ramane si azi printre primii cei mai celebri autori britanici si de limba engleza.

Citindu-l pe Orwell, ai zice ca a vazut, in sfarsit, lumina. Doar ca nu-i asa: Orwell a murit convins ca socialismul este solutia. Ceea ce face ca supararea lui pe comunism sa fie cu atat mai bizara. Adica da, el a inteles perfect mecanismul totalitar de suprimare a libertatii de exprimare, cel pe care Corectitudinea Politica [Stanga] actuala incearca sa-l puna in practica. Dar n-a inteles ca nu exista socialism bun si socialism rau, ci doar socialism, care este, prin definitia de la Marx citire, semifinala dinaintea victoriei finale a comunismului, adica a totalitarismului.

Razboiul Rece. Kremlinul sovietic a continuat sa finanteze masiv comunismul britanic, atat in randul intelectualilor, cat si al sindicatelor. Cu rezultate spectaculoase: la sfarsitul anilor ’70, inainte de venirea la putere a doamnei Thatcher, Marea Britanie devenise, din cel mai mare si civilizator imperiu modern, „bolnavul Europei”, in cadere libera sociala si economica. Noroc cu doamna Thatcher care a intors roata pentru urmatoarele decade.

Anii ’90, post-thatcherism, Tony Blair. Premier al Marii Britanii din partea partidului laburist intre 1997 si 2007, Blair a fost perceput in general si nu doar de britanici ca un baiat bun „de dreapta ratacit intr-un partid de stanga”. Unii l-au considerat chiar adevaratul continuator al politicilor doamnei Thatcher – in tinerete merge vorba ca ar vrut sa se inscrie in partidul conservator, dar nu l-au primit; oare de ce? (Si Ponta a declarat ca a vrut sa se inscrie la PNT, dar l-a primit doar PSD).

Abia recent, in 2018, Tony ne-a declarat adevarul la BBC: in tinerete fusese entuziast trotkist. Tot acum aflam ca de fapt Tony Blair a fost principalul artizan al islamizarii accelerate a Marii Britanii. Detalii aici:
https://www.spectator.co.uk/2018/06/marxism-didnt-die-its-alive-and-well-and-living-among-us/

Mai 2016. In sfarsit, dupa 150 de ani au reusit: in urma alegerilor locale, Londra are primar comunist  si mahomedan. O strasnica dubla reusita, nu-i asa, din moment ce marxismul clasic si-a dat mana cu marxismul (multi)cultural in persoana lui Sadiq Khan. O jonctiune naturala, as zice, atat marxismul cat si islamul fiind religii politice [adica ideologii] totalitare.

Paranteza. In caz ca nu intelegeti cei doi termeni sinonimi – ideologie si religie politica – retineti esentialul: vorbim de conceptii social-politice utopice despre lumea perfecta, ai caror autori si adepti pretind ca pot aduce Raiul pe pamant fara Dumnezeu (nu, Allah nu este Dumnezeu). Si de la Teheran pana la Phenian sau Caracas aveti o multime de ilustrari ale acestui tip de paradis. Inchid paranteza.

Iunie 2016.  Brexit. Cu o participare masiva la vot (73%), pe o vreme neprietenoasa [ploi torentiale] poporul britanic se mobilizeaza si voteaza parasirea Uniunii Europene condusa cu succes de Noua si Vechea Stanga.  Prin urmare, in ciuda eforturilor sustinute ale Stangii britanice, poporul britanic tot nu vrea socialism, ci libertate. Premierul conservator David Cameron isi da demisia si este inlocuit la conducerea partidului si guvernului de doamna May, care pe ultima suta de metri, printr-o frumoasa „lovitura de palat”, il inlatura pe candidatul favorit la sefia partidului,  Boris Johnson. Partidul Conservator este principalul si cel mai vechi partid britanic de dreapta. Cu toate acestea, in toata cariera ei politica si ministeriala, doamna May s-a dovedit a fi mai progresist multiculturala decat multi fruntasi ai partidului laburist britanic.

Ati inteles? „Uzura si hartuire”, reeducare si infiltrare neobosite. Nu poporul britanic e problema, ci elita politica si intelectuala.

 

Demografia, ideologia si situatia de fapt

Acestea fiind rememorate, ajungem la Londra de azi. Si iata cum, dupa un secol si jumatate de eforturi sustinute si contributii externe masive (rusesti, de exemplu), comunistii britanici au mai inregistrat o reusita: orientarea ideologica a populatiei londoneze pare a fi prepondenrent marxista si neomarxist multiculturala. Ceea ce este, desigur, un motiv serios de ingrijorare, nu de bucurie. Totusi, analizand la rece situatia in lumina reactiei la vizita presedintelui american, parca panica nu s-ar justifica. Iata de ce spun asta:

Vineri, masinaria de propaganda stangista vorbea despre „zeci de mii de protestatari” londonezi, britanici sau whatever, impotriva lui Trump. Asa au relatat, desi, personal, vazand filmarea din aer si cunoscand zona de protest, as zice ca erau mai putini. Nu conteaza, fie ca ei, ramanem la zeci de mii. Ceea ce inseamna finalmente mai putini protestatari decat la Bucuresti impotriva ordonantelor „noaptea ca hotii”, iar Bucurestiul e cat un „sector” al Londrei. Capitala britanica gazduieste peste 10 milioane de locuitori. Sa amintesc ca populatia Regatului Unit este de aproape 66 de milioane?

Carevasazica, dupa un secol si jumatate de asalt sustinut asupra creierului si inimii Marii Britanii, avand capitala in administrarea lor si timp destul pentru pregatirea reactiei protestatare, asta e tot ce au reusit sa mobilizeze comunistii britanici. Amploare ziceti? Londra a cunoscut in ultimele decade proteste cu sute de mii de oameni (unii pretind ca un milion la un moment dat). Erau tot pe stanga.

Protest antiTrump la Londra

Asta ar fi vestea buna: sunt mai putini decat vi se pare. Vestea proasta insa ramane: masinaria de propaganda a atins cote de rafinament, eficienta si agresivitate innebunitoare. Si este infinit mai bine finantata decat bunul simt, adevarul si dreapta.

Solutia? Pastrati-va calmul, extrageti adevarul relevant din realitate, nu va lasati intimidati si nu va opriti, pentru ca vorba lui Churchill, if you’re going through hell ,  keep going…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: