Ioana Hincu

Dacă nici acum, atunci când?

In Dubii on decembrie 31, 2018 at 10:54 pm

La sfarsitul lui 2015, scriam asa:

„Vânt de speranță și libertate. Nu, nu acum, ci la inceputul anilor ‘90.
Atunci multi, printre care si eu, au crezut ca mirajul Stangii a apus. Bilantul  crimelor comuniste,  fara precedent in istorie, alaturi de esecul evident al economiei planificate de tip socialist credeam ca vor fi de ajuns pentru ca minciunile si fanteziile Stangii sa nu mai prezinte interes pentru niciun politician, politolog, economist sau om serios. Decat, cel mult, ca obiect de studiu si exemplu negativ, de neurmat si de nerepetat pana la sfarsitul timpurilor.

Desigur, ne-am inselat. Si iata ca in loc de sfarsitul istoriei sangeroase a secolului 20 – opera Stangii, da, naziste, fasciste sau comuniste – trambitat de alde Fukuyama, acum traim sfarsitul memoriei. Asa se intampla ca, la 26 de ani de la prabusirea comunismului in Estul Europei, Stanga occidentala, dupa un viraj de imagine si o multime de rebrandiguri – “liberal”, social-democrat, progresist, ecologist, umanist, ba chiar conservator, samd – si-a diversificat si rafinat minciuna si propaganda psihiatrica, a fagocitat grosul elitelor mediatice si intelectuale, si a ajuns sa conduca iar lumea spre dezastru. Lumea libera, de data asta. Care era libera cand noi nu eram.”
https://ihincu.wordpress.com/2015/12/31/pentru-2016-un-gand-de-libertate/

Nimic bun nu s-a intamplat de atunci incoace cu libertatea si speranta noastra. Cel putin nu in tara mea sau pe continentul meu. Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva pe alte continente … Si daca acolo se poate, cum se procedeaza?

Citeam, bunaoara, prin vara, datele unui studiu al Graduate Institute of International and Development Studies, Geneva, derulat pe o perioada de 10 ani (2006-2017), care se coroboreaza cu date din alte surse: cetatenii americani detin cca 40% din armele (conventionale) din lume si numarul este in crestere. 393 de milioane de arme la o populatie de cca 326. Cea mai mare forta armata din lume nu este, carevasazica, o armata regulata, ci una formata din civilii americani detinatori de arme. Surse similare spun ca, in medie, una din doua familii americane detine legal arme de foc – de regula de la doua in sus.

Intamplarea face ca SUA sa fie totodata (in ciuda eforturilor de peste un secol ale Stangii americane si internationale) si cea mai libera tara din lume, cu cea mai veche si durabila democratie moderna din lume, cu cea mai puternica armata regulata din lume si, nu in ultimul rand, cu cea mai puternica economie din lume – inaintea „civilizatei” dar mult mai putin liberei Uniuni Europene, cu o populatie o data si jumatate mai mare decat SUA, si chiar inaintea miraculoasei Chine comuniste, cu o populatie de aproape 5 ori mai mare.

Vorba vine intamplarea …. Pentru ca incerc sa-mi imaginez, spre exemplu, ce-ar fi fost daca in 2014, fiecare a doua casa/familie ucrainiana ar fi detinut de la doua arme de foc in sus: ar fi indraznit Putin sa invadeze tara si sa anexeze Crimeea? Ar mai fi avut Ucraina celelalte probleme interne, anterioare sau ulterioare? Sau, iata, ma intreb ce-ar fi fost daca in 2015, in Germania lui Merkel, fiecare a doua familie ar fi detinut cel putin doua arme de foc. Ar fi indraznit Angelica sa invite jihadul si un extra-milion de „refugiati” la ea in tara? Ar mai fi socializat 2000 de „refugiatii” cu 1200 de femei germane ca la Koln, de revelion 2016, pe viol – ca tot suntem in prag de an nou – sau ar fi fost mai rezervati? Sunt si nemtii, totusi, peste 82 de milioane. (Bine, nu ca m-as simti prea confortabil la gandul ca poporul german, acest mare binefacator european, ar detine prea multe arme. Dar asta-i altceva, acum faceam un exercitiu de imaginatie)

In fine, nu in ultimul rand, ma intreb ce-ar fi fost daca in august 2018, la fel de impresionanta ar fi fost situatia detinatorilor de arme din Romania: mai indraznea guvernarea Liviu-Carmen-Vasilica-si-echipa sa trimita o mie de jandarmi inarmati sa pravaleasca o ploaie de bastoane si gaze lacrimogene peste o suta de mii de protestatari pasnici? Dar in iunie ’90, mai trimitea Ion minerii?

In fine, nu vom sti niciodata. Ce stim in schimb este ca nici Europa, nici Romania nu-s America, pentru atatea alte motive si din pacate. Dar asta nu ma impiedica sa sper si sa visez ca intr-o buna zi, cumva, nu stiu cum, macar romanii mei isi vor lua soarta-n maini cu inteligenta si curaj, as one nation under God, impotriva tuturor vechilor si noilor tirani. Si cine stie, poate asa, candva, in tara mea, cei nenascuti sau prea tineri ca sa-nteleaga libertatea, o vor trai, in sfarsit, in toata greutatea (pentru ca-i grea) si splendoarea ….

La multi ani!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: