Ioana Hincu

Archive for 2019|Yearly archive page

Comuniștii și războiul lor cu realitatea (II). Întotdeauna au încercat să rescrie biblia

In Dubii on decembrie 29, 2019 at 8:42 pm

Fiecare epoca a gasit in evanghelii ce a vrut sa caute si a ignorat ce a vrut sa ignore. (Ludwig von Mises –  Socialism, an economic and sociological analysis, part IV, chapter III Christianity and Socialism)

Tineri frumosi si liberi. Asa le-au spus si si-au spus reprezentantii Noii Stangi revolutionare romanesti. Eu le spun noi comunisti sau utecisti – de la Uniunea Tineretului Comunist, ramura pentru adolescenti a partidului unic comunist dinainte de 1989. Motivele le-am argumentat de multe ori, cel mai recent aici: https://ihincu.wordpress.com/2019/12/18/comunistii-si-razboiul-lor-cu-realitatea-i-ecologism-naturism-animalism-veganism/

Acum urmaresc cu interes reactiile la exortatia de Craciun a unui astfel de personaj: tanarul tata-deputat-crestin-catolic Iulian Bulai, frumos si liber exact in aceeasi masura cu partidul pe care-l reprezinta in parlament, USR [Uniunea Salvati Romania]. Este putin probabil ca acest partid sau miscarile salvationiste surori (tip PLUS) sa salveze altceva in afara de patologia comunista, intr-o versiune aparent mai agreabila si mai blanda, de unde si mai inselatoare decat a stramosilor din secolul 20. La fel de putin probabil este ca majoritatea sustinatorilor lor sa inteleaga ca sunt vectorii culturali si civici ai instalarii noilor forme de totalitarism – totalitarism soft i se spune in literatura politica. In schimb este destul de posibil si probabil ca in graba lor de a se afirma ca noua elita social-politica, sa-si demaste impostura mai eficient decat predecesorii. In primul rand pe cea intelectuala. Intr-un fel paradoxal si neplacut, acesta este un lucru bun.

Poate singurul beneficiu al existentei noilor si mai agreabililor comunisti este acela ca, multumita  tehnologiei comunicarii si noilor limbaje, in corectitudinea lor politica, reusesc sa irite si avertizeze opinia publica, segmentul cu bun simt, mai rapid decat odinioara,  astfel incat forteaza constientizarea pe scara larga a ceea ce sunt: pe fond, au aceleasi obiective utopice si aspiratii totalitare ca marxist-leninistii, fascistii sau nazistii secolului trecut; pe forma, sunt un brand mai diversificat si mai sofisticat cultural – nu degeaba i se spune marxism cultural.

Revenim la tanarul deputat Bulai si confesiunile sale publice de Craciun, de pe pagina  de Facebook. Intr-o remarcabila Noua Limba (referinta orwelliana), a reusit sa vulgarizeze si reinterpreteze social  Nasterea lui Isus astfel incat sa serveasca o parte din temele  „progresiste” la moda, cele legate de familie si sexualitate. A facut-o (slava Domnului!) intr-un limbaj atat de comic si transparent, incat opinia publica si Citește restul acestei intrări »

Politically Incorrect Christmas. Earthrise 1968 …

In Dubii on decembrie 25, 2019 at 8:22 am

To all those interested in the ‘technology’ of miracles

The Romanian version of this article was written and published on the Christmas Eve of 2017. The movie below was authored, written and performed by Alexandru Hancu, produced by Happyfish and released online in December 2008.

 

I’ve told this story before. It’s not a story, but history. I’ll keep repeating it until miracles like this will make history again.

Our times look unfavorable to miracles. In Europe’s old cities and capitals, Christmas fairs are surrounded by concrete walls and special armed forces. Or cancelled cause we don’t want to offend the enemy that those without God invited in our house – Islam and jihad. All around the once Christian and civilized West, even in America,  the counter-miracle rules and suspends faith, good values and  our good future.

That’s why I can’t think of a better moment to repeat this (his)story that worth being engraved in our memory:

Christmas from Moon to Earth

In December 1968, Frank Borman, James Lovell and William Anders, Appollo8’s  crew, were the first humans to reach the orbit of the Moon and come back. First people who ever saw the Rise of Earth from space. „Earthrise”, the picture taken then by Bill Anders  captured for posterity the image of a rare beauty.

Then, on Christmas Eve, looking at Earth from far above,  Frank Borman, James Lovell si William Anders sent a message to the people of the Blue Planet. The message wasn’t „season greeting”, but this:

William Anders:
„For all the people on Earth the crew of Apollo 8 has a message we would like to send you”.
„In the beginning God created the heaven and the earth.
And the earth was without form, and void; and darkness was upon the face of the deep.
And the Spirit of God moved upon the face of the waters. And God said, Let there be light: and there was light.
And God saw the light, that it was good: and God divided the light from the darkness.”


Jim Lovell:
„And God called the light Day, and the darkness he called Night. And the evening and the morning were the first day.
And God said, Let there be a firmament in the midst of the waters, and let it divide the waters from the waters.
And God made the firmament, and divided the waters which Citește restul acestei intrări »

Revoluții fără evoluții

In Dubii on decembrie 24, 2019 at 7:24 pm

S-a întâmplat în România, între 16 și 25 decembrie 1989. A început la Timișoara, a continuat la București, apoi s-a răspândit în toată țara. A fost revoluție anticomunistă sau o simplă revoltă populară împotriva soților Ceaușescu și domniei lor? Aceasta rămâne, după 30 de ani, întrebarea, la fel ca adevărul bine îngropat de generații succesive de politicieni, magistrați și istorici, a căror impostură poate fi egalată doar de aversiunea lor față de libertate, democrație și realitate. Totuși, acum știm destul cât să nu mai repetăm erorile trecutului.

În 1989 nimeni nu știa ce se va întâmplă după căderea Cortinei de Fier și destrămarea Imperiului Râului [URSS]. Era prima dată în istorie când un sistem totalitar comunist se prăbușea aproape simultan în atâtea țări – o jumătate de continent – și se-ntâmpla fără război. De aceea le-au spus „revolutii de catifea”, pentru că au fost pașnice. Cu o singură excepție: România. În România a curs moarte și sânge.

Pe continent și în Occident s-a născut atunci o speranța: că popoarele proaspăt eliberate din lagărul sovietic – pentru că lagăr era; zeci de țări ca o pușcarie mare – și lumea întreagă o vor rupe cu socialismul și comunismul. Mulți sperau că est-europenii vor îmbrățișa rapid democrația, libertatea și Domnia Legii [Rule of law] ca la ele acasă, unde au fost inventate, în America lui Ronald Reagan sau Marea Britanie a doamnei Thatcher, cărora le datorăm sfârșitul Rusiei sovietice [URSS] și fragila noastră libertate.

Ne-am înșelat. Am ignorat și subestimat forța malefică a ideologiilor și metodologiei Stângii vechi și noi. Așa s-a întâmplat că în aceste trei decenii noi încă nu ne-am eliberat, iar Occidentul ne călca pe urme, mulțumită noilor comuniști deghizați în liberali, creștini sau democrați. Obama, Clinton, Merkel, Macron sau Trudeau sunt doar câteva exemple.

Ne-am înșelat pentru că am uitat că, în politică, revoluțiile nu sunt sinonime cu evoluția. Revoluțiile, în sens de schimbări violente și radicale de regim politic, distrug mai mult decât construiesc, de aceea tind să se întoarcă la origini. Exceptiie sunt rare și nu sunt chiar revoluții.

Bunăoară, ce s-a întâmplat în America după războiul de independență – o evoluție unică și epocală pentru democrație și libertăți individuale- n-a fost o revoluție propriu-zisă decât pentru restul lumii. Pentru coloniștii americani erau mai degrabă valori spre care societatea avansa de secole, fără să-și renege fundamentele religioase și instituționale-creștine și democratice, da. De aceea acolo schimbările au reușit și rezistat mai bine, iar sangeroasul război de independența n-a fost degeaba. Revoluția franceză, pe de altă parte, Citește restul acestei intrări »

Comuniștii și războiul lor cu realitatea (I) Ecologism, naturism, animalism, veganism

In Dubii on decembrie 18, 2019 at 11:53 pm

Noua Stânga nu e atât de nouă precum pare

Mi s-a reprosat deseori utilizarea termenilor generici comunist si neocomunist atunci cand ma refer la adeptii stangii vechi sau noi, pentru ca n-ar fi sinonime. In opinia mea sunt. Am demonstrat-o in repetate randuri bazandu-ma pe istoria consacrata a ideilor si miscarilor politice.

Exista un numitor comun ineluctabil care uneste vechea stanga [comunista, socialista, nazista sau fascista] cu noua stanga asa-zis progresista, liberala, ecologista sau de orice noua denominare. De la ideologie la metodologie, psihologie si obiective, pe fond, patologiile oamenilor noii stangi sunt aceleasi cu ale comunistilor sau, poftim, socialistilor din secolul trecut. Faptul ca nu toate miscarile de stanga si adeptii lor isi asuma aceasta identitate si se deghizeaza sub brand-uri mai atractive – progresiste, liberale, democrate, ba chiar de dreapta crestina sau conservatoare – e doar o gaselnita semantica, de marketing politic si de imagine. Una de succes, se pare, din moment ce multi oameni au ajuns sa-i sustina si voteze drept altceva decat sunt.

The sense of reality

Sa luam, de exemplu, relatia dintre ideologiile stangii si realitate.

Stanga este, de la origini, in razboi cu realitatea. De regula, in literatura politica se consemneaza, de la Rousseau, Revolutia Franceza sau Marx incoace, revolta ideologului sau activistului de stanga impotriva ordinii normative sociale si morale si dorinta de a o „revolutiona” – a o schimba din temelii. In fapt, e mai mult de atat. Comunistii nu ataca sistematic doar normele care fundamenteaza o anume ordine sociala diametral opusa viziunii lor, in care ei nu pot fiinta cu succes, respectiv ordinea sociala si civilizatia fundamentata pe religia si morala crestina. Nu. Comunistii sunt in razboi cu intreaga realitate obiectiva in care fiinteaza omul, inclusiv cu legitatile si limitele naturii inconjuratoare.

Oamenii actuali cred, de exemplu, ca nebunia ecologista, care atinge in zilele noastre culmi inedite, e ceva nou. Multi raman perplecsi – asa cum ramai in fata unei noutati socante – cand se confrunta cu fenomene social-politice si culturale ca cele Citește restul acestei intrări »

Lecția Brexit (VII). Au vrut alt referendum și l-au avut. Boris Johnson, primul dintre politicienii pro-Brexit, a recâștigat detașat ce pierduse Theresa May: majoritatea parlamentară conservatoare

In Dubii, Solutii on decembrie 13, 2019 at 9:21 pm

Votul de ieri, din Marea Britanie, a contrazis decisiv, a patra oara consecutiv, expertologia MSM [mainstream media] si sondajele preelectorale. Intai s-a intamplat in 2014, cu ocazia referendumului pentru independenta Scotiei. Apoi la alegerile din 2015, cand David Cameron a castigat la diferenta mare alegerile parlamentare tocmai pentru ca a promis referendum pentru parasirea Uniunii Europene – ceea ce majoritate britanicilor isi dorea demult. S-a repetat in 2016, la referendumul Brexit. A patra oara a fost ieri.

Cateva lucruri merita reiterate cu aceasta ocazie. Primul ar fi ca democratia britanica inca functioneaza in ciuda detractorilor sau adversarilor ei, si nu este ce cred Hugh Grant, mass-media tip BBC, Gardianul, Economistul britanic, laburistii sau epistocratii. https://www.independent.co.uk/arts-entertainment/music/news/general-election-results-celebrity-reactions-lily-allen-hugh-grant-stormzy-boris-johnson-a9245056.html

Dupa toate aparentele, majoritatea adultilor britanici de toate varstele si nivelele de educatie este mai greu de mintit decat a crezut elita remainer-ilor si stie bine ce vrea, pentru ca vrea demult, nu de ieri. Cei mai multi britanici vor sa-si rezolve problemele interne autonom nu dupa inteleptele dictate ale continentului UE, si sunt dispusi ca pentru asta sa plateasca pretul.

Pentru cei care n-au inteles nici acum de ce vor britanicii Brexit, recomand reluarea acestor date despre traditia, cultura social-politica si democratia insulare, altele decat pe continent; sunt 6 texte despre lucruri pe care, din pacate, nu le invatati la scoala sau facultate, si nu le cititi in MSM nationale sau internationale, desi sunt istorie si realitate consacrata:

https://ihincu.wordpress.com/2019/09/04/lectia-brexit-vi-nu-brexiterii-nu-sunt-nici-psdisti-nici-nazisti-nici-tampiti/

Apoi, daca vorbim de democratie, libertate si votul de ieri din Marea Britanie, as insista  asupra catorva puncte de reflectie de interes general pe ambele maluri ale Atlanticului,  care privesc relatia dintre guvernanti si guvernati. As incepe cu normele care ar terbui sa fundamenteze conduita politicienilor intr-o  democratie moderna si liberala, care democratie exista numai Citește restul acestei intrări »

România educată sau imbecilizantă? Ce n-au înțeles Președintele și guvernul PNL despre educație

In Dubii, Solutii on decembrie 5, 2019 at 5:55 pm

Una din principalele acuze aduse candidatului prezidential Iohannis, care se rasfrange direct asupra PNL, pentru ca PNL este partidul de suport, acuzatie legitima care i-a antagonizat un segment important din electorat, a fost viziunea despre educatie. Ceea ce Klaus Iohannis a prezentat publicului spre dezbatere sub numele de „Romania Educata”. Nu-i spun proiect, asa cum l-a intitulat domnul Iohannis, sau program, pentru ca nu este: in cel mai bun caz vorbim de o viziune personala (?) sau o proiectie subiectiva si vaga asupra viitorului sistemului romanesc de educatie.

Un proiect in domeniul educatiei presupune o analiza serioasa si propuneri concrete fundamentate pe cercetari sociale si psiho-pedagogice serioase. Nu e cazul. Ce a prezentat de fapt Presedintia sub numele „Romania educata” a fost mai degraba un soi de material prost de propaganda electorala si corecta politic, scris in noua limba de lemn a Stangii contemporane – de unde si suspiciunea sau perceptia publica de neomarxism. Criticile si reactiile de adversitate au fost si raman justificate, mai ales intr-o tara in care calitatea sistemului de educatie este in picaj de sapte decenii tocmai din cauza guvernantilor comunisti sau neocomunisti, antedecembristi sau postdecembristisi, si ideiilor lor despre „reeducarea maselor” conform ideologiilor si metodologiei specifice Stangii.

Am fost curioasa sa aflu cine au fost de fapt autorii inutilului material scris. Surse interne mi-au confirmat ca este vorba in primul rand de actualul ministru al educatiei, doamna Anisie, profesoara de limba romana „la un liceu de top din Bucuresti” – titra ziare.com – cu doua masterate in Management Educational, respectiv Integrare Europeana si problematica sociala, fost consilier prezidential.

Daca PNL si Klaus Iohannis cred ca asa vor castiga mai multe voturi si, totodata, contracara efectele catastrofale asupra creierului natiei produse de cele sapte decenii de reeducare etatista controlata intai de sovietici si PCR, apoi de demnii lor urmasi, oamenii PSD, sunt cu mintea pe Marte. Adica se inseala.

Oamenii chiar s-au saturat ca lor si copiilor lor sa li se impuna de catre stat, prin Ministerul Educatiei, ce sa gandeasca si invete in general. S-au saturat de monopolul autoritatilor centrale asupra antigandirii si prostvorbirii. S-au saturat de monopolul birocratic-administrativ asupra selectiei personalului didactic si continutului programelor scolare. Cu alte cuvinte, Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (IV) Alei KGB, borduri PSD si alte traditii electorale

In Dubii on noiembrie 23, 2019 at 8:55 pm

lupul si scufita rosieLa coltul strazii mele, la intersectia cu bulevardul, se pun borduri si se niveleaza asfaltul din mica parcare unde-ti rupi gatul printre cratere de vreo 20 de ani. In general, o lucrare ca asta, pe  vreo 40 de metri patrati, dureaza multe saptamani: o echipa vine, da cu pick-hammer-ul si scoate bordurile, alta pune bordurile, alta toarna la loc asfaltul, la intervale cat se poate de lungi. Acum s-a rezolvat in trei zile. Logic,  e final de an si perioada electorala. Deci trebuie mulsi grabnic, cu firmele prietene, banii ramasi prin bugetele locale, si livrat parandaratul la partid, la domnul primar sau la cine trebuie. Ca-n anii 2000, tot an electoral, cand am plecat eu la Praga intr-o joi,  duminica seara, la intoarcere, m-am trezit cu strada asfaltata. Pana atunci strada mea, zona 1, la 3 km de centrul capitalei, ramasese pietruita din vremuri imemoriale, desi se aflata in planul de asfaltare din 1990.

Cand s-a asfaltat peste noapte strada, primar la sectorul 2 era eternul Neculai Ontanu PSD. Etern, pentru ca am imbatranit cu el primar de patru ori la rand. Pentru ca oamenii au fost impresionati de ce facea domnu’ Ontanu peste noapte,  in an electoral, de parca el turnase asfaltul, cu banii si lopata lui, sau el picta si bricola acasa, din timpul si economiile personale, placutele alea raspandite printre panselutele si boschetii achizitionati la suprapret si plantati prin tot sectorul, pe care scria „Neculai Ontanu, primar sector 2” .

Vecinii au fost incantati, oricum: vezi, domnul Ontanu se gandeste la noi. De aia l-au mai ales de inca trei ori. Majoritatea locuitorilor din sector habar n-avea ce mafie politica si ce coruptie sufocau primaria. Majoritatea nu stie nici acum ca oamenii lui Ontanu, destui, sunt tot acolo sau mai bine, si tot draciile alea le fac. Generalul cu doua doctorate Ontanu,  sociolog si fost maistru in constructii, tot in libertate si Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (III). Sentimente nu argumente. Propaganda și manipularea emoțională PSD, net superioară adversarilor

In Dubii on noiembrie 21, 2019 at 7:38 pm

„Acolo unde viziunile intra in conflict ireconciliabil, intregi societati sunt sfasiate. Conflictele de interese domina pe termen scurt, insa conflictele de viziuni domina istoria. Oamenii fac aproape orice pentru viziunile lor, mai putin sa se gandeasca la ele.” (Thomas Sowell – A conflict of visions, 2007)

„Se poate intampla ca rolul ideilor articulate rational sa fie destul de modest in cazul unor alegeri [politice] concrete, a votului legislativ sau a actiunii unor sefi de stat.” (Ibidem)

I. Din metodologia electorala clasica a Stangii: descurajarea emotionala a votului

Alegerile de duminica nu sunt despre ideologii si doctrine, ci mai degraba despre metodologii electorale. Traditional, Dreapta lucreaza preponderent cu argumente, Stanga cu sentimente. Iar una din marile reusite ale Stangii de pretutindeni este ca, periodic, atunci cand stie ca nu poate atrage destule voturi, reuseste sa ajunga la putere cu votul unei minoritati (uneori impresionant de mici), descurajand sau impiedicand prezenta la vot a majoritatii prin anihilarea ratiunii si manipularea sentimentelor celor mai vulnerabili sau instabili emotional.

Romania nu face exceptie metodologica – n-am inventat noi nimic, cu atat mai putin natura umana si comportamentul maselor. Incepand din 1990, dupa rezultatele la vedere, PSD fost PCR ramane premiant in materie. Tot dupa rezultatele, Noua Stanga tip USR/PLUS n-a reusit sa-i egaleze performantele.

ma-pis-pe-el-de-vot_a2e9e1424c802c

Totusi, in ultimii 30 de ani, singurele alegeri unde PSD a pierdut de mai multe ori decat opozitia au fost cele prezidentiale. PSD a reusit sa produca un singur candidat prezidential de succes – Ion Iliescu. Opozitia a produs trei – Emil Constantinescu, Traian Basescu si Klaus Iohannis. Iar incepand din 2000, PSD le-a pierdut succesiv pe toate. Si a contat ca factor de Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (II). Back to reality și „revoluționarea teoriei Răului cel mai mic” votând Răul cel mai mare

In certitudini, intre ras si plans on noiembrie 15, 2019 at 8:17 pm

La cinci zile dupa turul 1 al alegerilor prezidentiale, realitatea relevanta s-ar putea rezuma cam asa:

1. PSD e cu noi, peste noi si peste PNL in multe feluri. Ramane cel mai mare partid din tara (peste 500 de mii de membri fata de 250.000 ai PNL). Are, conform datelor oficiale, cei mai multi primari raspanditi pe tot teritoriul national – 1708 din 3186 plus capitala. PNL are numai 1081 – si  peste 20 de mii de activisti online, platiti si organizati „de la centru”. Domina in continuare numeric parlamentul (alaturi de aripile PSD, ALDE si ProRomania), Curtea Constitutionala, CSM si toate autoritatile, agentiile guvernamentale si companiile cu capital de stat (gen Romgaz, Transgaz, daca va spun ceva). Din motive neelucidate, publicul uita ca guvernul PNL este la mana si votul majoritatii PSD si aliatilor, cel putin pana la alegerile parlamentare de la finalul anului viitor.

Extern, PSD este afiliat Partidului Socialist European (stanga fara dubii), PNL este afiliat Partidului Popular European (dreapta ezitanta, cu derapaje spre „centru”, adica spre stanga)

Asta au ca suport electoral, de partid, cei doi candidati.

De reamintit amnezicilor faptul ca Vasilica Dancila este sefa PSD, cea care, alaturi de fetele lui Dragnea – infractor recidivist, actualmente puscarias care personal si impreuna cu membri ai familiei de proximitate are interdictie oficiala de a intra pe teritoriul SUA – a pus bata, gazul, grenada jandarmereasca pe manifestantii antiguvernamentali pasnici, pe 10 august 2018, in Piata Victoriei din capitala. Asta pe langa faptul ca PSD fost PCR domina in continuare, de 30 de ani, societatea si scena politica romaneasca – a facut-o si atunci cand a fost temporar si aparent in opozitie.

2. Presa si televiziunile romanesti „antiPSD” si „de dreapta” bat campii pe sistem „zapaceste-i cat mai bine pe telespectatori”, in detrimentul evident al candidatului Iohannis si intr-un fel care profita direct candidatei Dancila, fie si numai prin descurajarea participarii la vot – la procente mici de participare, PSD are sanse mai bune, la fel ca-n 2012 sau 2016.

3. Online si in media sociale, de la stanga la dreapta, se disting doua curente dominante de opinie:

a) Suporterii constant fideli PSD si candidatei Dancila. Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (I). A dezbate sau a nu dezbate, aceasta este întrebarea

In Dubii on noiembrie 14, 2019 at 12:56 am

Imi propusesem sa nu comentez mai nimic in aceasta campanie electorala, cu atat mai putin intre cele doua tururi, pentru ca mi se parea ca lucrurile ar trebui sa fie clare – de ce si cu cine ar trebui sa voteze concetatenii mei cu picioarele bine infipte in pamantul si  realitatea romaneasca, asa cum sunt, nu cum le viseaza. M-am inselat, nu se poate, sunt cateva observatii generice, despre care scriam inainte de primul tur,  care merita reiterate acum,  pe caz specific:

  •  Un bun politician stie ca „o campanie electorala eficienta incepe a doua zi dupa ce s-au incheiat cele mai recente alegeri si nu inceteaza niciodata”
  • „Politicianul de succes nu asteapta sa-i defineasca altii, colegii sau publicul, principiile si agenda, ci merge el catre ceilalti sa si-o promoveze si sa convinga.”
  • „Nu in ultimul rand, politicianul adevarat stie ca cea mai eficienta campanie electorala se face offline, in fata oamenilor,  in contact viu, direct, cu ei, nu prin intermediul ecranului televizorului, computerului sau telefonului.

Asa se face, in linii mari,  politica buna in democratie si libertate, daca vrei sa fii luat in serios”
https://ihincu.wordpress.com/2019/11/10/alt-fel-de-politica-dupa-30-de-ani-e-timpul-pentru-schimbarea-paradigmei-electorale/

SBoyton Ham si Hamlet

N-aveam de unde sti atunci, cand am scris lucrurile astea, ca unul din falsele argumentele impotriva candidatului Iohannis sau a prezentei la vot in turul doi va fi refuzul acestuia de a participa la o „dezbatere” televizata cu Vasilica-Viorica Dancila. Parte din observatiile generice si de perspectiva pe care le faceam in articolul de sambata noaptea isi gasesc aplicarea  acum, pentru clarificarea intrebarii „a dezbate sau a nu dezbate cu Dancila”. Le reiau si detaliez, in special pentru prietenii cu aspiratii la o cariera politica: Citește restul acestei intrări »

Alt fel de politică. După 30 de ani, e timpul pentru schimbarea paradigmei electorale

In Solutii on noiembrie 10, 2019 at 3:53 am

Politica romaneasca are nevoie de o resetare serioasa. Punct si de la capat, altfel. Asta indica, mai clar ca niciodata, prezenta campanie si oferta electorala prezidentiala. Sunt cel putin trei lucruri pe care ultima luna electorala le-a relevat si sunt de natura sa conduca la aceasta concluzie:

1. Incapacitatea actualelor partide parlamentare de a selecta din randul lor candidati prezidentiali plauzibili si potriviti pentru epoca in care ne aflam, si care sa ridice probleme serioase ocupantului curent al functiei prezidentiale.

Nici macar actualul Presedinte, domnul Iohannis, care este favoritul indiscutabil al acestor alegeri, nu este candidatul optim pentru Romania. In fine, asta este ce s-a putut mai bun la acest moment, les jeux sont faits. Insa cu atat mai mult merita sa reflectam serios la cauzele pentru care nici macar PNL, al doilea cel mai mare si vechi partid postdecembrist, sub o conducere mai onesta si mai orientata spre liberalismul de dreapta decat pana acum, nu a putut produce un candidat mai bun, reprezentativ pentru identitatea (clasic liberala) pe care si-o declara.

2. Incapacitatea partidelor de a pregati si prezenta electoratului, din timp, lideri convingatori si reprezentativi.

3. Lipsa de coerenta si consistenta ideologica si doctrinara a candidatilor, a tuturor, in frunte cu favoritul.

Toate acestea denota in primul rand lipsa de perspectiva (gandire si strategie) pe termen mediu si lung, care afecteaza atat succesul electoral, cat si capacitatea de a guverna coerent si durabil. Oamenii s-au saturat de incropeli si sloganuri la minut. S-au saturat de candidati fabricati peste noapte sau de promisiuni electorale inconsistente, incoerente si in general neonorate. Guvernarile romanesti din ultimii 30 de ani pot fi acuzate de multe, numai de coerenta nu.

Politicienii nostri isi construiesc programele si campaniile electorale la minima rezistenta si la cel mai de jos standard, pornind de la status quo-ul cel mai facil: slabiciunile si discreditarea adversarului. Pe continut, lipsa de principii stabile si dezorientarea ideologica sunt boala cronica a programelor si propunerilor candidatilor.

Dar cel mai grav mi se pare ca politicienii nostri s-au obisnuit sa considere imaturitatea, slaba noastra constientizare si cultura democratica (prezente in egala masura la ei si la electorat) ca pe o fatalitate invincibila: astia suntem de la Caragiale incoace, cu asta (ne) jucam, la asta ne adaptam. Or, politica de stat nu e o joaca, iar abordarea asta e cea mai proasta din atatea posibile: sa tintesti spre cea mai „ieftina” si efemera solutie – gratificare imediata, a ta si a a electoratului -, cu cele mai costisitoare  rezultate de durata: stagnarea, sau mai bine zis balteala social-politica a unei intregi societati.

Cu ce ar trebui sa inceapa resetarea politicii romanesti, dupa 30 de ani de asemenea cutume gresite?

Cu alta viziune politica. De dreapta, da. Si cu alta atitudine fata de alegatori, de respect si incredere in partea buna din oameni: daca nu-i minti, daca ai rabdare sa le explici ce anume vrei si de ce, si mai ales daca ii responsabilizezi spunandu-le un adevar esential, anume ca fara suportul si implicarea lor permanenta, pe termen lung, nu doar la vot, nu poti infaptui nimic durabil ca politician, atunci mult mai multi te vor asculta si ti se vor alatura.

Totul ar trebui sa inceapa, prin urmare, cu asumarea si promovarea de catre liderii partidelor care se pretind de dreapta a setului fundamental de principii clasic liberale („conservatoare” in lumea anglo-americana), pe care nu le-am inventat noi, insa pe care altii le-au pus deja in practica de succes, vreme indelungata.

Fara principii si doctrina coerenta de dreapta liberala sau conservatoare, praful se va alege permanent de orice efort de buna guvernare, adica de orice efort de a scoate Stanga din capul oamenilor si de la guvernare. Pentru ca asta ne lipseste de 30 de ani si ne trebuie mai acut ca niciodata: principii si politici de dreapta, nu alta Stanga, mai proaspata, mai educata sau mai „civilizata”, cum viseaza unii pentru „echilibrul democratic” (de exemplu domnul Plesu si alte vedete intelectuale).

Principiile si viziunile politice nu se stabilesc si asuma in an electoral, pe graba si oportunitate,  ci intr-o viata – este primul motiv pentru care niciodata nu m-au entuziasmat candidatii „tineri, frumosi si liberi”; pentru ca sunt inevitabil liberi de maturitatea si experienta necesare. Campaniile electorale nu se pregatesc si candidatii nu se selecteaza cu cateva luni inainte de alegeri – atunci ii faci publici si indeplinesti formalitatile birocratice necesare candidaturii.

Un bun politician stie lucrurile astea. Stie ca o campanie electorala eficienta incepe a doua zi dupa ce s-au incheiat cele mai recente alegeri si nu inceteaza niciodata – decat, poftim, in orele/zilele alea de pauza ridicol stabilite de legile noastre electorale inaintea scrutinului si in ziua scrutinului. Stie ca o campanie electorala de succes nu se reduce la ceea ce definesc ca atare, in mod ridicol, legile noastre electorale – afise, clipuri si dezbateri electorale televizate sau online, moderate si cronometrate de cine stie ce nevolnic la moda.

O buna campanie electorala inseamna sa prezinti publicului permanent si consecvent principiile tale de guvernare  – pentru asta candidezi, nu-i asa, ca sa guvernezi? Inseamna sa reactionezi public la timp, coerent si consistent cu aceste principii, atat la chestiunea politica a zilei, cat si la problemele profunde si de durata care preocupa cetatenii, pentru ca de votul si suportul lor ai nevoie permanent ca sa guvernezi.

Politicianul bun nu asteapta invitatie pentru a intra in competitie de idei cu altii – fie si din acelasi partid. Se zbate permanent sa-si afirme viziunea si principiile, si isi construieste profilul de lider cel putin din ziua in care s-a hotarat sa devina membru de partid, daca nu dinainte – nu cred ca, in epoca istorica actuala, in secolul asta, la fel ca-n cel trecut, un candidat asa-zis independent, adica fara partid, are vreo sansa de succes la mize mari de nivel local sau national.

Politicianul inteligent si matur nu-si schimba principiile si viziunea politica de la o zi la alta, de la un eveniment la altul, in sistem real politik. Nu spune ce crede ca vrea publicul sa auda – abia asta e populism in cel mai jalnic sens -, ci ce stie bine si isi asuma cu mult inainte, respectiv convingerile, argumentele si solutiile de guvernare bazate pe ele si pe realitate.

Politicianul de succes nu asteapta sa-i defineasca altii, colegii sau publicul, principiile si agenda, ci merge el catre ceilalti sa si-o promoveze si sa convinga.

Nu in ultimul rand, politicianul adevarat stie ca cea mai eficienta campanie electorala se face offline, in fata oamenilor,  in contact viu, direct, cu ei, nu prin intermediul ecranului televizorului, computerului sau telefonului.

Asa se face, in linii mari,  politica buna in democratie si libertate, daca vrei sa fii luat in serios, sa ai succes si sa ajungi, la un moment dat, sa guvernezi sau reformezi durabil.

Pentru asta politicianul si candidatul trebuie sa aiba nu numai vocatie de lider, ci si destula experienta de viata si (auto)educatie relevanta (istorica, politica, economica, institutionala). Si un anume caracter. Caracterul si morala conteaza cu atat mai mult in politica, unde tentatia puterii face ravagii, iar expunerea publica este inevitabila.

In fine, politicianul bun stie ca si tacerile, inactiunile sau absentele, nu numai vorbele si actiunile, se vad, se interpreteaza, au semnificatie si influenteaza perceptia electoratului. Erorile sunt inevitabile – numai cine nu respira, nu greseste-, insa cele onest si curajos asumate se iarta mai usor decat fofilarile.

N-a spus nimeni ca-i usor, dar asta inseamna sa fii un bun politician si guvernant. Niciunul dintre candidatii prezidentiali de azi nu are acest profil, dupa aceste criterii esentiale, desi toti au antecedente, demnitati si functii in care au fost propulsati  politic, ba unii au imbatranit (urat)  schimband carnete de partid. De aici lipsa de entuziasm si de incredere in candidati, adica insuccesul acestei pretinse competitii electorale. Pentru ca este o campanie ratata.

Pana cand candidatii si partidele nu vor schimba reteta politica si electorala dupa care functioneaza de 30 de ani – fusereala oportunista, incropeli ideologice si propagandistice – nimic nu se va reforma si construi durabil in societatea si guvernarea romaneasca. In schimb increderea in politicieni va continua sa scada. Rezultatele vor fi si ele pe masura: de la dreapta la stanga tot stanga, si democratia liberala in asteptare.

Ceea ce nu inseamna ca maine nu voi vota. Sigur ca voi vota. Cu fireasca lipsa de entuziasm datorata ofertei electorale, insa cu speranta ca optiunea mea va ajuta la pastrarea sansei pentru alt fel de politica, mai buna, in viitor. Uneori democratia si libertatea inseamna si asta, sau numai asta: diminuarea riscului de a le pierde pe amandoua. Nu-i putin lucru. Pentru asta voi vota maine si nici nu-i atat de greu precum pare. In fond, realist vorbind,  n-am de ales intre Hitler si Stalin. In schimb, va reamintesc ca va fi a patra oara consecutiv cand candidatul PSD va pierde alegerile prezidentiale si marturisesc ca ma bucur sincer sa pun si eu votul si umarul, acum la fel ca de fiecare data. Prin urmare nu fiti tristi,  votati si va bucurati, ca aveti de ce.

Pe data viitoare!

 

Brexit has left the building … sau poate nu?

In Dubii on octombrie 20, 2019 at 8:39 pm

Context: in engleza colocviala „Elvis has left the building”/Elvis a parasit cladirea are intelesul de „the show is over”/spectacolul s-a terminat.

 

Pe o nota in ton cu sarcasmul anglo-american, intrebarea zilei este daca Elvis, pardon, Brexit – desi diferentele dintre actuala politica „de elita” occidentala si entertainment sunt neclare – a parasit sau nu cladirea parlamentului britanic.

Din presa mainstream,  la prima lectura, nu se-ntelege mare lucru. Asta e si ideea. Sa nu mai inteleaga publicul nimic, mama lui de vulg care incurca si pune la treaba politicienii si marea „presa” [intelegeti dvs de ce ghilimelele], in loc sa-i lase-n pace sa se relaxeze si sa mai dicteze una, alta, din turnuletul lor de fildes „democratic”.

Pe de alta parte, cu putina atentie, metoda si experienta in cules si decelat date relevante din opinologia si propaganda mainstream – asta-i marea presa actuala -, aflam ca ieri, sambata, cand rar lucreaza parlamentele nationale, deputatii britanici au avut de analizat si optat intre mai multe variante, cele mai importante putand fi resumate astfel:

1. propunerea guvernului (conservator, ptiu drace) Boris Johnson de a parasi UE la 31 octombrie, fie cu un acord negociat pana atunci, fie fara acord (deal or no deal); Citește restul acestei intrări »

Londra. Activiștii apocalipsei climatice versus realitate

In Dubii on octombrie 19, 2019 at 5:47 am

Joi, 17 Octombrie 2019, la Londra, cativa activisti ai gruparii eco-delirante Extinction Rebellion, convinsi, la fel ca Greta din Suedia sau Alexandria din SUA, ca planeta fierbe si moare in 12 ani daca mai circulam cu automobilul pe benzina sau cu avionul in loc de trotineta sau automobil electric, au avut o idee de geniu:

S-au gandit sa opreasca circulatia trenurilor/metrourilor din trei statii foarte aglomerate pentru a protesta impotriva schimbarii climatice. Dar nu oricand, ci la ora de varf, cea la care oamenii se grabesc sa ajunga la serviciu, respectiv la 6:45 dimineata. Atunci s-au gandit ei ca e cel mai eficient sa le tina un discurs despre apocalipsa climatica si ce-a spus secretarul general ONU pe subiect.

Fiind geniali si lucizi, activistilor in cauza nu le-a trecut prin cap ca, spre deosebire de ei, multimea de londonezi care ia metroul cu noaptea-n cap chiar trebuie sa munceasca si sa ajunga la ora fixa la serviciu ca sa aiba ce manca, prin urmare nu va fi  incantata de intarzierea provocata de sesiunea de basme eco-protestatare. La ba din contra. In gara Paddington, de exemplu, puteti vedea in imaginile de mai jos cum cativa navetisti s-au enervat atat de tare – pe buna dreptate – incat s-au urcat pe vagonul de tren unde se cocotasera doi dintre zarghiti, unul la costum in trei piese, celalalt cu codita si izmene casual, si le-au facut vant de acolo: Citește restul acestei intrări »

„Retragerea” americană din Siria. Ce lipsește din politica și strategia occidentală privind Islamul

In Dubii on octombrie 13, 2019 at 8:09 pm

Context:
[…] infilltrarea [islamica] s-a accelerat in anii ’90 in timpul administratiei Clinton, a luat avant in timpul administratiei George W. Bush si acum, in timpul administratiei Obama, se petrece cu viteza luminii. Analista sustine ca infiltrarea a facut ca, treptat, conducatorii nostri politici alesi, numiti, comunitatea serviciilor de informatii si armata, cu totii, sa devina treptat „legati la ochi cu privire la ceea ce Islamul este de fapt”.

„Au devenit incapabili sa vada istoria Islamului, doctrina, legea, scripturile care motiveaza si anima terorismul islamic” – afirma Claire Lopez, fost agent operativ CIA, in prezent expert si analist in problemele Orientului Mijlociu, intr-un interviu acordat WND in august 2014 (link la final)

Savanti neinformati din tot spectrul politicl-au pus la stalpul infamiei pe Presedintele Trump pentru decizia sa eminamente rationala de a reduce numarul de trupe (pentru inceput doar 25 de oameni, respectiv doua detasamente mici, de fapt!) angajate in mlastina siriana (a carei „dinamica” a ramas in general neschimbata din anii ’40).

Cea mai mare parte din furia impotriva domului Trump are Citește restul acestei intrări »

După 30 de ani, tot Stânga e problema. Tot memoria și istoria soluția. Cazul Papaya Advertising-Șora

In Dubii on octombrie 5, 2019 at 9:37 pm

A te declara anti-PSD nu inseamna ca esti de dreapta. Comunismul nu se rezuma la stalinism

Incep prin a felicita initiativa celor de la Papaya Advertising de a celebra 30 de ani de la revolutie prin materialul publicitar avandu-l ca protagonist pe Mihai Șora. Dincolo de emotiile pozitive pe care au mizat si esuat, acesti publicitari au oferit fara sa vrea prilejul de a readuce in atentia publica cateva adevaruri vitale si neschimbate.

Primul adevar ar fi ca minciuna, respectiv falsificarea adevarului prezent si istoric, ramane ocupatia de baza a Stangii. Al doilea, ca Stanga investeste sau, in fine, risipeste neobosit bani, talent si competente, uneori remarcabile, pentru a minti si specula emotii colective in detrimentul ratiunii, realitatii si societatii. Al treilea, fara sa fie ultimul, este ca minciunile Stangii, oricat de rafinate si seducatoare, nu functioneaza oriunde, oricand si cu oricine, ci doar cu naivii, amnezicii si ignorantii. Reactia publica rapida, mai precis a publicului informat, onest si legitim indignat, nu a impostorilor tip Antena3, ramane dovada. Si niciun mesaj „dur” [asa titreaza principalul cotidian romanesc de stanga, Adevarul] din partea publicitarilor autori nu schimba realitatea.

Realitatea fiind ca, oricat ar striga Robert Tiderle, seful agentiei in cauza, „nesimtitilor”; oricat ar incerca sa-i intimideze sau asocieze pe criticii indreptatit indignati cu PSD, Gadea sau Badea; si oricat ar pretinde ca el, agentia lui sau productiile video propagandistice n-ar fi de stanga, tot ce va reusi sa faca este sa-si probeze in continuare ignoranta crasa – asta in cel mai fericit caz. (Mesajul lui Robert Tiderle publicat de Adevarul pe link, la final)

A te pozitiona impotriva PSD, stimati filozofi si publicitari, nu echivaleaza cu a fi anticomunist sau de dreapta. Exista la ora actuala o multime de orientari si identitati politice de Stanga, inclusiv in interiorul partidelor de dreapta. De la Stanga clasica, socialista sau comunista, pana la Noua Stanga asa zis progresista, liberala, democrata, social-democrata, marsaluitoare sau chiar crestin-conservatoare, denominarile sunt nenumarate si inselatoare. Numai esenta ramane aceeasi: antidemocratica, anticrestina, anticapitalista si impotriva libertatii individuale fundamentale. Etatism, minciuni si iluzii frumos impachetate in drumul spre instalarea noilor forme de guvernare totalitara. Dar ca sa intelegi, trebuie sa ai cunostinte solide despre toate.

 

Greselile tineretii si scuzele sau asumarile batranetii. Neagu Djuvara versus Mihai Șora

Eu consider comunismul si doctrina marxista ca au fost asa de daunatoare nu numai tarii noastre, dar globului intreg. Adica asa vrea Dumnezeu din cand in cand ….Marxismul a fost o erezie a civilizatiei occidentale, ca sa vorbim in termeni bisericesti.” ii declara Neagu Djuvara lui Cristian Patrasconiu pentru cartea de interviuri „Repere intelectuale ale dreptei romanesti” (2010)

Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii ’30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant.” – ii declara Mihai Sora lui Leonid Dragomir pentru cartea „Mihai Sora. O filozofie a bucuriei si sperantei” (2009).

Neagu Djuvara, istoric (licentiat in istorie si drept, cu doctorat in drept la Paris) si Mihai Șora, filozof (licentiat in filozofie la Bucuresti, cu doctorat la Grenoble) sunt doi intelectuali romani de referinta internationala nu doar nationala, amandoi nascuti in 1916.

Neagu Djuvara a decedat la varsta de 101 ani. Mihai Șora a implinit 102 anul trecut.

Neagu Djuvara n-a fost niciodata comunist, nici macar in tineretea pariziana, cand socialismul si comunismul de tip occidental inca puteau exercita, sa zicem, o seductie romantica. Dimpotriva, anticomunismul lui autentic l-a facut sa simpatizeze o vreme cu legionarii. O vreme, pana cand au inceput crimele, si, oricat de tanar era, a inteles grozavia, dupa cum a inteles si ca miscarea legionara nu era de dreapta. S-a dezis de simpatiile legionare inca de atunci, explicand de ce la batranete, asumandu-si public si regretand ratacirea pasagera.

Neagu Djuvara n-a fost anticomunist si liberal doar din gura. Domnul Djuvara, adevarat domn, a luptat pe front impotriva stalinistilor. A colaborat din exil cu serviciile secrete americane si franceze impotriva regimului comunist instalat in Romania postbelica. Dupa 1989 s-a intors in tara si a continuat sa vorbeasca si scrie despre adevaruri  istorice importante, atat de necesare orientarii corecte in realitate. Le-a povestit cu succes si pe intelesul tinerilor (vezi O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri). A ramas singurul intelectual roman de referinta care s-a exprimat ferm si constant nu doar impotriva totalitarismului comunist si colaborarii cu comunistii noi sau vechi, ci si impotriva totalitarismului islamic si a islamizarii Romaniei sau Europei.

Domnul Djuvara n-a fost membru de onoare al Academiei Romane, n-a fost declarat „Omul anului” si nu-mi aduc aminte sa fi fost celebrat de tinerii publicitari frumosi si liberi. Dar si-a pastrat pana la moarte curajul opiniei, umorul si calitatea de domn (in sensul de gentleman) alaturi de cea de intelectual onest si consistent cu sine si cu publicul.

Filozoful Mihai Șora, pe de alta parte, nu stiu sa se fi dezis ferm, clar si argumentat de marxism, adica de Stanga, asa cum ii sade bine unui filozof batran care declara el insusi ca i-ar fi  „inteles dedesubturile”. In schimb am notat cum a devenit in ultimii ani nu doar membru de onoare al Academiei Romane sau „Omul anului 2016”, ci si entuziast aliat si rasfatat al miscarilor „tineresti” de Noua Stanga, numai declarativ „anticomunista”, „progresista” sau „liberala”. Asa si este celebrat si promovat de „tineri” in retelele de socializare sau, mai nou, in materiale video publicitare, iata:

Despre Mihai Șora, daca nu aveti rabdare sa cititi carti sau interviuri autobiografice, gasiti cu link, pe toti peretii virtuali, datele incluzand atasamentele lui stangiste, de la calitatea de membru al Partidului Comunist Francez pana la noua miscare #rezist sau USR. N-are rost sa insist.

Despre Papaya Advertising este suficient sa va reamintesc ca anul trecut pe vremea asta punea umarul la boicotarea referendumului pentru garantarea constitutionala a casatoriei monogame, heterosexuale si crestine, printr-o alta cascadorie video nerusinata, in care sugera ca acela este „referendumul PSD” si al lui Tariceanu, si ca crestinii vor bate cu biciul si arde pe rug mame si copii daca referendumul va fi validat si constitutia modificata in consecinta:

 

Nu oricine e indreptatit sa dea lectii despre libertate

„Aveam 30 de ani cand ne-au condamnat pe toti la frica”, spune protagonistul Șora in recentul material publicitar.

Pe care toti? Pe domnul Sora nu l-a condamnat nimeni niciodata la nicio zi de puscarie sau tortura bestiala ca cea pe care au avut-o de suferit prea multi colegi de generatie anticomunisti – pe aceia ii poti intelege daca au cedat si colaborat. De ce sa-l fi condamnat la frica? In fond omul era comunist cu carnet de partid frantuzesc fara sa-l fi obligat sau terorizat nimeni. Si desi era filozof cu doctorat – deci nu tocmai ignorant in ale curentelor de gandire pollitica – si avea 32 de ani nu 18, s-a intors de buna voie in Romania terorii comuniste totalitare … ca sa fie angajat direct la ministerul condus de una din cele mai sinistre reprezentante ale terorii comuniste, Ana Pauker.

„Aveam 30 de ani cand mi-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea”.

Totusi, domnul Șora nu si-a pierdut libertatea de a avea un loc de munca in care sa faca ce-i placea – sa citeasca si editeze carti. Nu si-a pierdut libertatea de a decide sa nu mai scrie. Convenabil, ar spune rautaciosii, in timp ce altii erau aspru persecutati, torturati si ucisi ca sa colaboreze cu comunistii sau, dimpotriva, pentru ca se incapatanau sa lase, pentru posteritate, marturii anticomuniste scrise. De exemplu, Nicolae Steinhard, unul dintre marii ganditori romani anticomunisti, clasic liberali si crestini, care a facut-o in ciuda fricii, suferintelor si terorii indurate in puscariile aceluiasi regim.

Mihai Șora, de fapt, nu si-a pierdut libertatea de scrie si publica peste 20 de ani (Sarea pamantului, 1968), fiind chiar premiat 10 ani mai tarziu de Uniunea Scriitorilor comunisti. Nu si-a pierdut nici libertatea de a deveni membru in primul guvern comunist (nu postcomunist) de dupa decembrie 1989. Nu si-a pierdut, iata, nici libertatea de a-si continua visele tineretii comunist-revolutionare intr-o varianta indulcita si inselatoare, alaturi de mai tinerii ignoranti care-l idolatrizeaza. Pentru ca trebuie sa fii foarte ignorant in ce priveste Stanga sau libertate ca sa-l alegi ca simbol si purtator de mesaj tocmai pe batranul filozof care se declara anticomunist fara sa fie, si care nici dupa 102 ani de viata nu-si asuma acest deficit de constiinta.

Nu, domnul Șora nu este un simbol al luptei pentru Libertate, nu poate prosti decat pe cine vrea sa fie prostit, si nicio insulta, amenintare sau asociere mizerabila cu PSD sau Antena3 nu poate intimida pe cel care ii critica, in cunostinta de cauza, pozitionarile si simpatiile politice.

 

Comunistii i-au citit pe Marx si Lenin, anticomunistii i-au inteles

Aveam 12-13 ani cand stiam, fara sa fiu geniu, ceea ce domnul Șora, doctor in filozofie, a ratat. Stiam fara sa-i fi citit inca pe Lenin sau Marx. Ii citisera parintii, bunicii si fratele meu mai mare, Alexandru. Eu doar ii traiam. De exemplu, apropo de libertate, media si entertainment, stiam urmatoarele:
https://ihincu.wordpress.com/2012/10/28/logical-song-cantecul-logicii-brutale-a-lumii/

Aveam putin peste 20 de ani cand mi-au murit prieteni anticomunisti in revoltele anticeausiste din decembrie ’89, de la Bucuresti, si am inteles pe loc de ce. Sau cand domnul Șora nu intelegea si NU isi dadea demisia (asa cum pretinde acum) din guvernul iliescian care a pus bata minereasca pe anticomunisti pasnici din Piata Universitatii.

Am trecut de 50 de ani si inca mai astept ca cei care au beneficiat de clementa sau de varii oportunitati si onoruri de pe urma guvernarilor, miscarilor sau institutiilor de stanga veche sau noua, nationale sau internationale, sa se caiasca sau macar sa taca.

Nimeni nu-i fara de pacat, stiu, si multi gresesc fundamental la tinerete. Dar avem destule exemple de comunisti apostati, unii mari intelectuali, care la maturitate au inteles si s-au cait nu doar prin vorbe, ci prin fapte si scrieri importante. Revel, Besancon, Horowitz sunt doar cateva nume celebre care-mi vin in minte acum, la repezeala. Asta e, unii se repara, altii raman stricati. Unii vad mai tarziu lumina, altii n-o vad niciodata, desi Dumnezeu le ingaduie o viata indeungata.

Nu, n-am nicio asteptare de la cei care suprapopuleaza si domina industria media si publicitara romaneasca; acolo stricaciunea spirituala, ignoranta, superficialitatea, vanitatea, hedonismul si sfertodoctismul sunt la ele acasa, de aceea e si Stanga. Insa am asteptari de la cei care au depasit varsta erorilor fundamentale si pe a ignorantei scuzabile. Putina decenta ar fi un inceput remarcabil.

Nu mi se pare decent, pentru ca nu este, ca dl Sora sa-si aproprieze frica sau suferinta inimaginabila a colegilor anticomunisti de generatie sau a urmasilor lor, dand lectii oneroase despre libertate. Dar mi se pare util sa folosim acest moment nefast ca sa-nvatam lectiile ratate dar importante ale libertatii si ale istoriei Stangii universale, neobositul ei inamic. Una din ele ar fi cea oferita de Ronald Reagan, al 40-lea presedinte american, cel care, intrebat fiind cum face diferenta intre un comunist si un anticomunist, a raspuns:

Comunistul e cel care i-a citit pe Marx si Lenin. Anticomunistul e cel care i-a inteles.
(‘How do you tell a Communist? Well, it’s someone who reads Marx and Lenin. And how do you tell an anti-Communist? It’s someone who understands Marx and Lenin.’ – Arlington, Virginia, 25 Septembrie 1987)

Asadar, invatati, stimati publicitari, ca aveti de unde si de la cine,  si nu va mirati cand sunteti discreditati de propria ignoranta. De la anti-PSDism la anticomunism, sau de la Stanga noastra cea de toate zilele pana la Dreapta, e o cale la fel de lunga ca de la minciunile pe care v-ati obisnuit sa le vindeti la adevarurile fundamentale.

 

http://libertytree.ca/quotes/Ronald.Reagan.Quote.717A

https://web.archive.org/web/20050214182150/http://www.plai-cu-boi.ro/protect/11/djuvara.html

https://adevarul.ro/cultura/carti/omul-anului-2016-mihai-Sora-filosoful-100-ani-zeci-mii-fani-facebook-1_58665d675ab6550cb8eb7532/index.html

https://adevarul.ro/entertainment/tv/Seful-papaya-advertising-mesaj-dur-cei-l-au-atacat-mihai-Sora-campania-emag-nu-dreptul-aruncati-noroi-nesimtitilor-1_5d971b92892c0bb0c64031db/index.html

Noua Stânga delirantă (I). Direct din Parlamentul European: Statele Unite ale Americii sunt imperiu și India „cea mai mare democrație”

In Dubii on septembrie 15, 2019 at 8:09 pm

Nu este o viziune, ci o boala

Acum cativa ani am inceput sa folosesc in scrierile publice sintagma „Stanga psihopata” sau „Stanga psihiatrica”. Unii cititori, printre care si cativa psihologi, au protestat: e o insulta, o exagerare. Altii, printre care altfel de psihologi si psihiatri – cei care inteleg nu doar patologii psihice, ci si curente de gandire si miscari politice – au inceput sa confirme diganosticul. De la disonanta cognitiva si mitomanie la delirurile sistematizate ideologic, Stanga noului mileniu confirma mai dezinvolt ca niciodata ca este o boala.

Delirul incalzist, delirul sexist, delirul LGTBist sau multigenderist, delirul multiculturalist, delirul „islamul e pace”, delirul „dreapta nazista si fascista”, delirul identitar „liberal” al celei mai radicale Stangi occidentale si, mai nou, delirul imperialist-aristocratic al „elitelor” Stangii care domina Uniunea Europeana se manifesta la vedere. Toate sunt tulburari psihocomportamentale si deficite cognitive desprinse direct din manualele de diagnostic de specialitate, si ar impune mai degraba anamneza si terapie adecvata decat  demnitati si functii de autoritate in parlamentele si executivele europene sau occidentale.

Stiu, suna brutal, dar este real. Sa luam de exemplu cazul Guy Verhofstadt, asupra caruia merita sa ne oprim pentru ca este emblematic.

 

Guy crede ca UE trebuie sa devina Imperiu

Fost premier si ministru in cabinetul belgian, apoi lider al grupului progresist ALDE din Parlamentul European – teoretic „liberal” si „centrist”, practic de stanga radicala -, grup extins mai nou cu cel al presedintelui marsaluitor (de la En Marche) Macron si al prietenilor precum europarlamentarii romani de la PLUS si USR, eurocratul Verhofstadt este in acelasi timp si liderul grupului de negociere Brexit din partea Uniunii Europene.

Impetuosul Guy nu mai face demult un secret din faptul ca se opune antidemocratic parasirii Uniunii de catre Marea Britanie – adica se opune votului democratic al britanicilor. Nici din faptul ca doreste ca UE sa-si intre la fel de anti-democratic in drepturi depline ca Supra-stat, in detrimenul identitatii si suveranitatii statelor nationale membre – spun antidemocratic pentru ca nimeni nu i-a consultat pe cetatenii statelor UE in acest sens.

Mai nou, in sinceritatea sa deplina vecina cu decompensarea psihica, Guy nu mai face un secret nici din faptul ca viseaza ca Supra-statul European sa devina un imperiu competitiv – in competitie cu China, Rusia sau SUA pe care le considera in egala masura inamici. A declarat-o in luna mai, intr-un interviu acordat reporterilor CNN in spatiosul sau birou de eurocrat de la Bruxelles. (aici: https://www.breitbart.com/europe/2019/05/22/leading-eurocrat-guy-verhofstadt-admits-eu-wants-empire/ sau aici: https://humanevents.com/2019/05/21/top-europhile-admits-we-need-an-eu-empire/)

In luna martie 2019, acelasi Guy sustinuse acelasi lucru, declarand totodata fara retineri ca pentru el conservarea suveranitatii si identitatii nationale a statelor membre este „un cosmar” promovat de  „populistii” europeni care trebuie curmat degraba. Cum? Prin centralism etatist eurocratic, mai nou imperialist. Tipic pentru Stanga, da, care asta vrea dintotdeauna: etatism si centralism antidemocratic.

Nu,  aceste declaratii nu sunt  un accident, ci viziunea politica deliranta si constanta eurocratilor, printre care  Guy se distinge prin vehementa si pasiunea cu care sustine ideea. De exemplu, recent, a concluzionat public:

„Ordinea mondiala de maine nu este o ordine bazata pe statele-natiune sau tari, este o ordine globala bazata pe imperii. China nu e o natiune, e o civilizatie. India, stiti mai bine decat mine, nu este o natiune, sunt 2000 de natiuni in India, sunt 20 de limbi diferite utilizate acolo, sunt patru mari religii in acelasi timp, este cea mai mare democratie din lume. Statele Unite [ale Americii] sunt un imperiu mai mult decat o natiune, poate vor fi acolo mai multi hispanici decat americani, nu stiu ce se va intampla, si, finalmente restul federatiilor …. Lumea de maine este o lume a imperiilor in care noi, europenii, si voi, britanicii, ne putem apara interesele si modul de viata impreuna, intr-un cadru european”

Puteti urmari inregistrarea video a declaratiei postata in aceasta dupa amiaza pe pagina Facebook a lui Raheem Kassam [redactor si editorialist Human Events], https://www.facebook.com/raheemkassam/videos/2458549791090926/UzpfSTEwMDAwMzAzMTA4NTE2MDoyMzM4NTQ0ODE5NTg5ODY1/ sau pe youtube:

 

Ceva in neregula cu argumentul „imperialist” si „democratic”? Totul!

Daca ceva este cu adevarat ingrijorator in pozitionarile lui Verhofstadt nu este impetuozitatea si consecventa retoricii lui pasionale in favoarea imperialismului european, ci argumentele pe care se bazeaza.

Bunaoara, belgianul repeta cu obstinatie ca America (SUA) este un imperiu, nu o republica federala care se intampla sa fie si cea ma durabila si avansata democratie liberala din lume. In acelasi timp, crede ca India este o mare democratie. Ceea ce ne face sa ne punem, in ordine, urmatoarele intrebari:

1. Din ce surse si la ce scoala a invatat Guy istorie universala si institutionalism politic?
2. Ce intelege Guy despre natiuni si state nationale?
3. Ce intelege Guy despre imperii ca forme de organizare statala sau din imperialism ca manifestare statala externa?
3. Ce intelege Guy din liberalism – grupul lui parlamentar se asuma drept liberal – sau din democratie?

Raspunsul la prima intrebare ramane un mister. Raspunsul la urmatoarele trei este evident: NIMIC. In sensul ca nu contestam ca omul, probabil, stie multe. Insa nimic din ce stie nu este asa cum stie sau crede el cu tarie.

Nu, America nu este si n-a fost niciodata un imperiu, desi inamicii ei, incepand cu Stanga europeana, ii aduc constant aceasta acuzatie. In fapt, America a fost colonie a Imperiului britanic – de fapt mai multe. Si tocmai pentru ca cetatenilor celor 13 colonii  americane existente in 1776 nu le placea hegemonia imperialista britanica, ci Rule of law (Domnia legii, stat de drept), incepand cu acel an, cu Declaratia si razboiul de independenta, America a devenit si ramas cea mai durabila si liberala democratie constitutionala a lumii. O republica federala cu o constitutie unica ce reuseste chiar si azi, in ciuda razboiului dus de Stanga americana impotriva republicii si constitutiei americane, sa garanteze ca nicaieri in lume libertatea individuala, guvernarea democratica si diversitatea de facto. We the people, E pluribus unum si One nation under God continua sa fie, de mai bine de doua secole, temelia democratiei americane.

Nu, Europa n-a cunoscut niciodata democratia si libertatea ca-n America. Europa n-a avut niciodata, in nicio tara, indiferent cum a fost organizata – ca stat national, federal, uniune sau imperiu – constitutii care sa atinga standardul american de garantare a libertatii individuale si functionalitatii democratice.

Europa, in schimb, a cunoscut de-a lungul ultimelor doua milenii toate formele imaginabile de tiranie, de la cea monarhica absolutista la cea nazista, fascista sau sovietica. Imperiile europene chiar au existat, iar imperialismul lor colonialist aristocratic are o istorie veche, complexa si deloc democratica sau liberala, care a dus finalmente la doua conflagratii mondiale care aproape au distrus continentul. Printre ele, apropo de Brexit, Imperiul britanic a fost cel mai avansat din punct de vedere constitutional, cu o cultura democratica asa cum Europa continentala n-a cunoscut niciodata – detalii aici:
https://ihincu.wordpress.com/2016/07/08/lectia-brexit-v-cultura-libertatii-si-democratiei-britanice-mai-domol-cu-ro-exit-ar-zice-edmund-burke/

.Nu, India nu are 2000 de natiuni, distinse Guy. Are multe etnii si caste, dar ele nu insumeaza caracteristicile conceptului de natiune, definit de aproape un secol (dupa primule razboi mondial) in dreptul international public si dictionare, care spune ca, pentru a considera ca o comunitate este natiune, ea trebuie sa fie caracterizata de unitate de limba, teritoriu, istorie, etnicitate, constiinta culturala comuna, si, nu in ultimul rand, de organizare statala distincta. Chiar daca India este stat federal compus din 29 de state si 9 uniuni teritoriale (spune pana si wikipedia) de aici pana la „2000 de natiuni” e cale lunga, ca de la realitate la fantezie eurocratica.

Nu, India nu are 20 de limbi, ci doua grupuri lingvistice dominante – cel indo-arian si cel dravidian – cu o multime de dialecte regionale dintre care unele, in unele state, sunt recunoscute ca limbi oficiale.

Nu, India nu are patru mari religii, ci sapte: hinduism, mahomedanism, crestinism, religia sik, budism, jainism, zoroastrianism.

Si nu, India nu este o democratie decat in masura in care era si Romania Socialista cu Marea ei Adunare Nationala – constitutia Indiei prevede ca India este stat socialist. Sau, altfel spus, in masura in care feudalismul, tribalismul si diversele regimuri autoritare, oligarhice sau chiar totalitare, de la China si Venezuela, trecand prin toate republicile islamice, se autodenumesc in mod ironic „democratice”. Daca-i p’asa, si Iranul , China sau Coreea de Nord sunt democratii, pentru ca asa pretind conducatorii si constitutiile lor.

Si nu, solutia pentru prezervarea culturii si modului de viata european nu este revenirea la forma de organizare imperialista – prin Supra-Statul UE – ci intarirea coeziunii in interiorul UE prin reducerea birocratiei supraetatiste sufocante, renuntarea la visele hegemonice si aristocratice ale Bruxelles-ului si revenirea la respectul  fata de democratie si propriiile popoare, adica,  asa cum recomanda Margaret Thatcher la Bruges, in 1988, cooperarea voluntara intre state suverane, un principiu la care liderii UE au renuntat demult, daca l-au avut vreodata – de asta ne parasesc britanicii.

O sa-mi spuneti ca astea sunt detalii si nuante. De acord. Sunt exact detaliile si nuantele care fac diferenta intre democratie si tiranie deghizata, respectiv intre realitate si iluzii, sau, poftim, intre adevar si propaganda deliranta, si, nu in ultimul rand, intre sanatate si boala mintala. Pentru ca daca ceva reiese din manifestarile recente ale elitelor europeniste dominante este  aroganta, ignoranta, iresponsabiitatea, delirul si aspiratia lor imperialist-aristocratica ce frizeaza prea des nebunia in sens psihiatric.

In fond, nimic nou: Diavolul chiar sta in detalii si nuante.

Pe data viitoare!
Texte ajutatoare:

Democratia fara democratie. Mai europeni ca niciodata sau ca altadata? https://ihincu.wordpress.com/2016/07/07/lectia-brexit-iv-democratia-fara-democratie-mai-europeni-ca-niciodata-sau-ca-altadata/

Din etica si metodologia Stangii. Mari umanisti. Lucifer si Alinsky https://ihincu.wordpress.com/2018/10/25/din-etica-si-metodologia-stangii-mari-umanisti/

Imperii postimperialiste. De exemplu UE https://ihincu.wordpress.com/2018/06/06/imperii-postimperialiste-de-exemplu-ue/

De aia tot America, nu Europa. Pentru ca „We the people”https://ihincu.wordpress.com/2015/05/06/de-aia-tot-america-nu-europa-pentru-ca-we-the-people/

Ce este democratia totalitara https://ihincu.wordpress.com/2016/03/20/ce-este-democratia-totalitara/

Mascarada democratica europeana cu postere gigantice https://ihincu.wordpress.com/2019/09/11/mascarada-democratica-europeana-cu-postere-gigantice-alegerea-presedintelui-comisiei-europene/

Tot inainte spre democratie cu indragitele metode (neo)comuniste https://ihincu.wordpress.com/2017/10/28/tot-inainte-spre-democratie-cu-indragitele-metode-neocomuniste/

Mascaradă democratică europeană cu postere gigantice: „alegerea” președintelui Comisiei Europene

In Dubii on septembrie 11, 2019 at 10:02 pm

Aici sunt banii si democratia dumneavoastra

Multumita unei postari a lui Raheem Kassam [fost editor Breitbart News London, actualmente editor Human Events] aflam pe ce se cheltuie „responsabil” bugetul Uniunii, adica banii dvs, ai platitorilor de taxe europene.

Printre altele – unde „altele” incep cu nerusinatele salarii, pensii si facilitati fiscale ale demnitarilor si functionarimii „europene” – Bruxelles-ul arunca banii pe postere gigantice care pretind ca noua presedinta a Comisiei Europene, Ursula von der Leyden, fost ministru in cabinetul Merkel, a fost „#aleasa” de cetatenii europeni. Voila de vedeti investitia bugetara:

Giganticul poster se incheie cu urmatoarea gigantica minciuna legata de „alegerea” Ursulei:In alegerile libere si corecte puterea oamenilor [poporului] determina oamenii la putere”. Sintagma the power of the people (puterea oamenilor/poporului) este reliefata cu o culoare mai intensa. Bucurati-va!

Democratie in UE

 

De ce este uriasa minciuna? Pentru ca, asa cum corect consemneaza Kassam:

1. Ursula a fost singurul candidat la sefia executivului Uniunii

2. Numai europarlamentarii au putut-o vota, adica 751 de „oameni” dintr-o jumatate de miliard – populatia tarilor membre UE

3. Votul europarlamentarilor a fost secret, impiedicand alegatorii ca macar sa stie care dintre reprezentantii lor au sustinut-o sau nu pe „aleasa”.

Kassam concluzioneaza, pe buna dreptate: „Acestea nu sunt „alegeri libere si corecte” in care „puterea oamenilor determina oamenii la putere”. Aceasta este o mascarada de democratie care s-ar potrivi mai degraba in Coreea de Nord.” Sau … in Republica Socialista Romania, unde, inainte de 1989, se organizau regulat alegeri pentru reconfirmarea „iubitului conducator” – tovarasul Nicolae Ceausescu – in functia de presedinte al tarii si secretar general al Partidului Comunist Roman. Cu precizarea ca:

-iubitul conducator nu era nici iubit nici tovaras cu cetatenii Romaniei, si era, la fel ca Ursula, unicul candidat;
-Partidul era unic,
– participarea la alegeri nu era libera, ci obligatorie,
– obligativitatea prezentarii la alegeri era sanctionata nu cu amenda (ca-n Luxemburg sau Grecia), ci cu represalii din partea autoritatilor „democratice”, care represalii incepeau cu lungi interviuri la Securitate si puteau sfarsi in puscariile vremii, unde regimul de detentie includea dreptul la viol, bataie, foame si alte torturi „democratice”, nu drepturile omului in cantonament penitenciar, ca azi.

Asa-i in „centralismul democratic”, cand puterea se concentreaza in mana unui grup „de elita” autodesemnata care-si aroga dreptul de a-si bate joc de propriile popoare. Asa-i din Coreea de Nord pana-n Cuba, cu tranzit prin Supra-Statul  european cu capitala-n Belgia. Asta nu-i democratie, ci propaganda mincinoasa si butaforie democratica pe care Stanga universala le practica fara abatere, de la origini pana-n zilele noastre.

Am tinut sa fac aceste precizari pentru tineretul si „oamenii noi” care n-au trait „centralismul democratic” ca mine,  in manifestarea lui plenara, cea totalitara, precum si pentru cei care l-au trait degeaba, fiind ori amnezici, ori nostalgici. Adica pentru cei care nu inteleg ce este democratia si de cate feluri. Care nu stiu ca intre democratia liberala si cea totalitara – unde „liberala” vine de la drepturi naturale si libertati individuale fundamentale, iar „totalitara” de la lipsa lor – exista diferente uriase, si n-ar fi nici pe departe prima data in istorie cand, multumita ignorantei democratice generalizate, prima decedeaza si Stanga jubileaza.

Pana la urma totul se reduce la elementara educatie morala si democratica. Nu orice tip de democratie garanteaza libertatea individuala, acest drept natural si innascut al fiintei umane. Nu orice fel de libertate civila recunoscuta de legi si constitutii permite guvernarea democratica. In schimb minciuna, ignoranta, aroganta si relativismul moral – in care Stanga si actualele „elite” europene sunt specializate – garanteaza intotdeauna colapsul  societatilor, libertatilor si sistemelor democratice.

 

Textul postarii originare apartinand lui Raheem Kassam:
‘The EU is spending your money on giant posters claiming its new Commission president is „elected”– a few points:
1. She was the ONLY CANDIDATE
2. Only MEPs could vote – 751 people out of an EU population of roughly half a billion
3. The vote was secret, keeping the public in the dark about whether their MEPs backed her or not
This isn’t „free and fair elections” in which „the power of the people determines the people in power” – this is sham democracy which wouldn’t look out of place in North Korea.’ Raheem Kassam (ex Breitbart London)

Texte ajutatoare:
Ce este democratia totalitara https://ihincu.wordpress.com/2016/03/20/ce-este-democratia-totalitara/

Revolutia castigatoare nu poate fi decat morala (III) Misterul democratiilor de succes https://ihincu.wordpress.com/2013/08/04/revolutia-castigatoare-nu-poate-fi-decat-morala-iii-misterul-democratiilor-de-succes/

Legitimitate democratica. Abecedarul pentru Liviu si colegi https://ihincu.wordpress.com/2016/07/11/legitimitate-democratica-abecedarul-pentru-liviu-si-colegi/

Lectia Brexit (IV) Democratia fara democratie. Mai europeni ca niciodata sau ca altadata? https://ihincu.wordpress.com/2016/07/07/lectia-brexit-iv-democratia-fara-democratie-mai-europeni-ca-niciodata-sau-ca-altadata/

Lectia Brexit (V) Cultura libertatii si democratiei britanice https://ihincu.wordpress.com/2016/07/08/lectia-brexit-v-cultura-libertatii-si-democratiei-britanice-mai-domol-cu-ro-exit-ar-zice-edmund-burke/

Tot inainte spre democratie cu indragitele metode neocomuniste https://ihincu.wordpress.com/2017/10/28/tot-inainte-spre-democratie-cu-indragitele-metode-neocomuniste/

Lecția Brexit (VI) Nu, brexiterii nu sunt nici PSDisti, nici naziști, nici tâmpiți

In Dubii on septembrie 4, 2019 at 6:09 pm

… desi asta va spun, mintind, elitele academico-mediatice ale Europei continentale, iar ale noastre repeta ca tonomatele.

Ce vor brexiterii de fapt

Recent am participat in calitate de lector la un seminar sponsorizat de fundatia Konrad-Adenauer-Stiftung,  menit sa clarifice diferentele si conflictul dintre viziunile politice ale Stangii si Dreptei, in perspectiva istorica, ideologica, democratica, metodologica si psihologica. Unul din cazurile utilizate de mine pentru exemplificarea comportamentului si aspiratiilor antidemocratice ale Stangii – da, Stanga este antidemocratica – a fost cazul Brexit versus UE, respectiv Marea Britani versus continentul european.

Cu regret constatasem demult si am explicat ca viziunea britanica asupra viitorului Uniunii este cea realmente democratica si liberala, nu viziunea continentala germano-franceza. Puteti intelege diferentele parcurgand prezentarea doamnei Thathcer de la Bruges, 1988, despre principiile care ar trebui sa fundamentele functionarea blocului politico-economic european; despre ce ar trebuie sa fie Uniunea si nu este nici azi, dupa 30 de ani:

„Comunitatea Europeana apartine tuturor membrilor ei. Si dati-mi voie sa fiu foarte clara: Marea Britanie nu viseaza la o existenta calduta, izolata la periferiile Comunitatii Europene.

Destinul nostru este in Europa, ca parte a Comunitatii. Insa asta nu inseamna ca viitorul nostru sta numai in Europa, si nici al Frantei sau al Spaniei, sau al oricarui alt membru.

Comunitatea nu este un scop in sine, un obiectiv final. Nici nu este un instrument institutional care sa fie modificat constant conform dictatelor unui concept intelectual abstract. Nici nu trebuie sa fie osificata de interminabile reglementari. 

Comunitatea Europeana este un mijloc practic prin care Europa poate asigura prosperitatea si securitatea oamenilor ei intr-o lume in care exista multe alte natiuni si grupuri de natiuni puternice. […]

1.COOPERARE VOLUNTARA INTRE STATELE SUVERANE

 
Primul meu principiu calauzitor este acesta: cooperarea voluntara si activa intre state suverane independende este cea mai buna cale pentru a construi o Comunitate Europeana de succes.

A incerca sa suprimi nationalitatea si sa concentrezi puterea la centrul unui conglomerat european ar fi extrem de daunator si ar pune in pericol obiectivele pe care incercam sa le realizam.

Europa va fi mai puternica tocmai pentru ca are Franta ca Franta, Spania ca Spania, Marea Britanie ca Marea Britanie, fiecare cu obiceiurile, traditiile si identitatea ei. Ar fi o nebunie sa incerci sa le incadrezi intr-un fel de tipar identitar de personalitate europeana.

[…]a lucra impreuna nu presupune centralizarea puterii la Bruxelles sau ca deciziile sa fie luate de o birocratie numita. „

Viziunea integrala si principiile care ar fi trebuit sa stea la baza functionarii si dezvoltarii Uniunii Europene, pe link:
https://ihincu.wordpress.com/2016/06/26/lectia-brexit-ii-britania-si-europa-viziunea-britanica-bruges-1988/

Acesta este motivul principal pentru care britanicii vor sa se separe institutional de UE si pentru care sunt pregatiti sa suporte inclusiv insultele, sanctiunile si privatiunile economice cu care sunt amenintati din toate partile:  Uniunea s-a incapatanat sa desconsidere toate aceste principii de buna guvernanta. Au incercat timp de 45 de ani. S-au saturat.

 

Ce nu-ntelege continentul si publicul romanesc

Bruxelles-ul si continentul se fac ca nu cunosc si nu-nteleg motivele Brexit, desi britanicii le repeta si incearca sa le implementeze (fara succes) in politica Uniunii  de patru decenii. Elitele noastre politico-mediatice nu se prefac, ci chiar nu le-nteleg si doar repeta minciunile propagandei occidentale.  De unde si reactia publicului.

De exemplu, la seminarul din august, unul dintre participanti ma intreba:
– Deci dumneavoastra sunteti in favoarea Brexit?
– Am spus eu asta?
– Da.
– Ma indoiesc. Dar daca asta ati inteles, sa clarificam.

Si am clarificat. Reiau aici ideea:

Chiar daca nu-mi convine Brexit, eu nu am cetatenie britanica, deci nu e dreptul si locul meu sa ma pronunt asupra vointei suverane a poporului britanic, vointa exprimata prin vot democratic liber si perfect valabil, si in acord cu tratalele Uniunii. Democratic si liberal – liberalism traditional, de dreapta – este sa le respect vointa cata vreme ei nu-mi dicteaza ce sa fac la mine in tara, ci doar vor sa se elibereze de dictatele antidemocratice ale Bruxelles-ului. Sigur, este la fel de democratic si liberal sa-ti exprimi argumentat opozitia fata de Brexit, dar nu e deloc inteligent, ci stupid sa-i desconsideri, insulti sau persecuti pentru decizia lor.

In plus, rolul meu acolo nu era sa fac propaganda pro sau anti-Brexit, ci  sa clarific, printre altele, ce inseamna democratia moderna, liberala; ce inseamna Rule of law si celelalte preconditii ale acestui tip de democratie – nu, nu ce crede sau spune Stanga –  si de ce britanicii, care le-au inventat, vor sa paraseasca Uniunea Europeana. Sa  arat de ce Stanga este antidemocratica din proiect, iar lucrul asta se poate constatata exceptional studiind cazul Brexit versus UE. Se poate constata in tipul de propaganda ostila, mincinoasa, ipocrita privind Brexit, cat si in opozitia politica  stupida, paguboasa si antidemocratica pe care Bruxellesul  il practica dinainte de Brexit impotriva Marii Britanii.

Sper ca participantii la acel seminar au inteles. Ma indoiesc insa ca publicul romanesc intelege, avand in vedere nivelul constiintei, democratice autohtone – infantil si precar -, nivel pentru care elitele noastre intelectuale sunt responsabile in egala masura cu cele mediatice.

Ce citesc si vad de trei ani incoace la noi, pe tema Brexit, inclusiv din partea „elitei” intelectuale,  e sub orice critica. Ca atare, ce sa priceapa romanii? Nimic.

Bunaoara, o admiratoare a rasfatatei vedete holywoodiene Meryl Streep (sigur ca-i rasfatata din moment ce face parte din gruparea ideologica dominanta acolo, respectiv a Stangii americane psihopate) si mare melomana care merge la concertele Festivalului Enescu pentru poze (cu care-si umple pagina de socializare online) intervine la o postare a prietenei jurnaliste A.R., continand aceasta captura fotografica recenta, din fata palatului parlamentului britanic, Westminster:

Brexiteri a Westminster 2019

Fotografia este insotita de urmatorul comentariu al jurnalistei: „Este o față a britanicilor despre care nu se prea vorbește.”

Replica melomanei foto este: „sunt și la noi, 2 mil. care au votat psd. in plus, de ce ai crede ca britanicii sunt mai destepti?”

Nu m-am putut abtine si i-am raspuns pe loc si nesolicitat la intrebarea probabil retorica: „pentru ca-n materie de democratie si Rule of law sunt mai destepti si decat dvs (comentariul postat o demonstreaza). Cu vreo 800 de ani mai destepti [de pe la Magna Carta incoace]. Si pentru ca, spre deosebire de dvs, care cititi prea multa presa romaneasca (praf la capitolul politica internationala) si prea putina istorie politica europeana, ei au alta viziune depre UE – cea corecta – de pe vremea cand dvs aveati doua ore te program tv pe zi, din care cel putin una despre Nicolae Ceausescu si victoria socialismului”. Spre exemplificare, i-am oferit cu link argumentele istorice, de practica si viziunea politica britanica, cele cu care publicul romanesc nu a fost niciodata familiarizat,  tocmai de aceea le-am sumarizat in 2016 in urmatoarea serie de texte:

Lecția Brexit (I). Insula și Continentul. Cine, cui și ce datorează https://ihincu.wordpress.com/2016/06/25/lectia-brexit-i-insula-si-continentul-cine-cui-si-ce-datoreaza/
Lecția Brexit (II). Britania și Europa. Viziunea britanică, Bruges 1988 https://ihincu.wordpress.com/2016/06/26/lectia-brexit-ii-britania-si-europa-viziunea-britanica-bruges-1988/
Lectia Brexit (III). Strategia franco-germana post Brexit: Heil Merkel, Bye-Bye Thatcher! https://ihincu.wordpress.com/2016/06/27/lectia-brexit-iii-strategia-franco-germana-post-brexit-heil-merkel-bye-bye-thatcher/
Lecția Brexit (IV) Democrația fără Democrație. Mai “europeni” ca niciodată? Sau ca altădată? https://ihincu.wordpress.com/2016/07/07/lectia-brexit-iv-democratia-fara-democratie-mai-europeni-ca-niciodata-sau-ca-altadata/
Lecția Brexit (V) Cultura libertății și democrației britanice. Mai domol cu Ro-Exit… ar zice Edmund Burke https://ihincu.wordpress.com/2016/07/08/lectia-brexit-v-cultura-libertatii-si-democratiei-britanice-mai-domol-cu-ro-exit-ar-zice-edmund-burke/

Nu veti invata aceste lucruri la scoala noastra, nici nu le veti auzi comentate de elitele noastre academico-mediatice. Desi sunt adevarate si infinit mai relevante decat va imaginati pentru bunastarea societara sau individuala. Daca, in schimb, veti avea curiozitatea si rabdarea sa le parcurgeti macar acum, pana la capat, veti intelege, in sfarsit, 3 lucruri:

– de ce majoritatea britanicilor vrea Brexit;
– de ce brexiterii nu sunt nici nazisti, nici PSDisti, nici tampiti asa cum sunt etichetati de MSM internationale si locale, ci pur si simplu isi vor inapoi suveranitatea si autonomia democratica, iar pentru asta sunt pregatiti sa faca un efort considerabil (nu doar financiar) si sa plateasca pretul considerabil;
– de ce Europa continentala, Uniunea Europeana si Romania se afla in picaj democratic, pe care unii il numesc delicat „declin democratic”, si care ar trebui sa fie modelele pentru reformarea democratica si liberala a Uniunii Europene si a tarii noastre.

Nu,  lucrurile astea nu se inteleg la noi, pentru ca, din pacate, Romania nu este si n-a fost niciodata Marea Britanie. Cu toate problemele interne cu care se confrunta la ora actuala – multumita Stangii britanice care sapa la radacina civilizatiei si democratiei britanice de doua secole – Marea Britanie e tot mai bine decat noi si are sanse mai bune sa ramana. De aici recomandarea urmatoare:

Daca n-ati invatat macar aceste lectii istorice pe care le-am rezumat incepand cu 2016 – pe inteles cat mai larg, asa cum ar fi trebuit sa faca floarea presei si intelectualitatii noastre, dar a ratat si rateaza in continuare – nu veti putea constientiza niciodata decalajul democratic dintre Europa continentala si lumea anglo-americana, si nu veti putea intelege ce ne lipseste ca sa putem avea aici, la noi in tara, o democratie consolidata, moderna, prospera si liberala, asa cum dincolo de canal si de ocean a existat dinainte de a avea noi stat unitar. E despre o anume cultura politica si sociala. Veti intelege citind, despre care.

 

Update: intre tip, distinsa melomana foto a tinut sa-si completeze interventia cu urmatoarea marturisire publica:

„nu, nu sunt mai deștepți. Sunt chiar “bătuți” în cap, și pentru că viața a fost mai generoasă cu ei. Că nu eu mi am dorit program de 2 ore la tv, deși, nici astăzi nu ma uit mai mult de 2ore, decat cand meciurile de tenis durează peste😂. Ca peste totîn lume sunt tabere pro și contra. Politicienii profită de amândouă. Lumea evoluează. Astăzi, nu mai e vorba de politică decat în căpățînile politicienilor. În rest, totul e pe bani. Degeaba ați pus link uri că nu servesc presă românească, când e vorba de extern, nici măcar pentru competitiile sportive😂😂😂 presa românească am condus timp de 25 de ani, știu ce poate fiecare, unii au ajuns jurnalisti angajati de mine. Am lucrat inclusiv in presa din strainatate cu HQ la Londra😜 Istorie, sigur, de aia au și cele mai bune gazoane pe terenurile de fotbal, stiu s-o faca de peste o suta de ani. Pana la urma, Brexit ul e problema lor, dar sa nu inceapa înceapă sa planga, când produsele lor vor fi inlocuite cu cele din tari cu care deja UE a semnat contracte bilaterale. Sa nu planga cand vor vrea fructe și legume, in deficit la ei, și preturile se vor dubla. UE fără whisky poate sa traiasca, asta daca nu le face Scotia figura si ramane in UE. Discuția e pentru nivelul oamenilor obișnuiți, politicienii au pe cine sa prostescă. Imi pare rău pentru ei, dar vremurile când ar fi putut sa fie peste au apus. Ei nu sunt SUA, și nici chiar ei nu mai pot emite pretenții.” (DC)

Din pacate, in acest fel n-a reusit decat sa ilustreze ce spuneam mai sus sau alte dati despre presa noastra si impostorii care au distrus-o sau o suprapopuleaza, si despre responsabilitatea pe care o poarta pentru stagnarea sau declinul nostru democratic. Daca n-ar fi tragic, ar fi comic cum nu rateaza ei insisi nicio ocazie sa se demaste.

Stânga psihopată. Eco-demența, de la Obama la jungla amazoniană și viteazul Evo Morales

In Dubii on august 31, 2019 at 8:26 pm

Ecologia e știință, ecologismul e politică și e de Stânga

In noiembrie 2008, Barack Obama devenea primul presedinte negru al Americii. In Romania vestea a fost primita cu entuziasm de majoritatea presei. Cristian Tudor Popescu i-a dedicat imediat un articol elogios intitulat „Presedintele planetei Pamant”.

Ce-l unea pe Obama cu suporterii lui planetari? Ideologia (neo)comunista – progresista ii spun unii –  care include si colosala frauda stiintifica a  incalzirii globale. Cu  deosebirea ca in timp ce majoritatea votantilor si publicului a crezut atunci, la fel ca acum, in minciunile legate de sfarsitul lumii prin fierbere – se topesc ghetarii, continentele vor ajunge sub ape sau, dupa caz si scenariu holywoodian, vor fi parjolite si sufocate – Barack a fost doar un bun actor al fantasticului delir propagandistic.

Bunaoara, in campania prezidentiala 2008, Obama a spus: „Azi e ziua cand inceput salvarea planetei”. Cu el, desigur. Alegatorii l-au luat in serios. In al doilea mandat, cot la cot cu papa Francisc si alti celebri neocomunisti, ne-a avertizat – inclusiv intr-un discurs tinut in fata militarilor americani – ca „cea mai mare amenintare planetara este schimbarea climatica”. Nu neototalitarismul Corectitudinii Politice, nu terorismul global sinonim cu jihadul antioccidental, nu amenintarile de securitate din partea Chinei sau Rusiei. si aspiratiilor lor imperialiste.  Nu. Schimbarea climatica.

Dupa doua mandate spectaculos esuate, Obama a intrat in istorie ca cel mai prost presedinte american din toate timpurile, surclasandu-l si pe Carter. Realizarile lui? In loc de pacea mondiala pentru care a primit premiul Nobel, Obama a distrus fragilul echilibru din Orientul mijlociu; a retras trupele americane din Iraq si a premiat Iranul – cel mai mare finantator de stat al terorismului global – cu ridicarea sanctiunilor financiare si a embargoului privind comertul cu arme; a creat conditiile pentru succesul califatului ISIS si noua invazie musulmana a Europei. In loc de rezolvarea crizei economice, a mentinut-o. Imigratia ilegala necontrolata a crescut; somajul si problemele minoritatii negrilor americani s-au acutizat; armata americana a fost vulnerabilizata prin definantare si reduceri de personal;  scolile si universitatile americane au fost sufocate de nebunia Corectitudinii Politice; Citește restul acestei intrări »

Guvernul e problema, nu soluția. Stat maximal sau minimal? (II)

In Dubii on august 25, 2019 at 7:46 pm

3. Ce este statul minimal

Evident, nu Game of Thrones sau Star Treck, asa cum cred salvationistii USR sau tehnocratii En marche de la PLUS, si sigur nu ce cred guvernantii PSD fost PCR.

Prin urmare, ce ar trebui sa inteleaga orice cetatean cu drept de vot despre „statul minimal”, respectiv despre rolul si functiunile legitime ale unui stat modern eficient, dezvoltat si prosper? Mai intai ar trebui sa (re)citeasca prima parte, retinand ideile principale:
1.Statul maximal visat de Stanga e problema, nu solutia.
2.Banii Statului sunt banii dumneavoastra
3. Statului magic visat de Stanga nu functioneaza.
4.Toate utopiile etatiste esueaza.

Prima parte aici:
https://ihincu.wordpress.com/2019/08/15/guvernul-e-problema-nu-solutia-stat-maximal-sau-minimal-i/

In al doilea rand ar trebui sa inteleaga ca statul minimal nu inseamna un aparat de stat caricatural, minion, insignifiant, sau neaparat cu putini angajati. Dimpotriva, inseamna un aparat guvernamental puternic si EFICIENT, ale carui functiuni fundamentale si prioritare sunt cele pentru care organizarea politico-administrativa statala moderna a aparut si isi justifica existenta: securizarea vietii, libertatii si proprietatii propriilor cetateni, intr-o anume ordine constitutionala si institutionala cunoscuta sub numele de Rule of law (Stat de drept). Aceste functiuni se realizeaza prin:

a) armata (apararea externa),
b) politie (mentinerea ordinii de drept interne),
c) justitie (sanctionarea celor care incalca ordinea de drept interna) si
d) diplomatie (reprezentarea intereselor populatiei unui stat in relatiile internationale),
e) structuri si servicii de informatii interne si externe.
f) legi clare si coerente care sa reglementeze functionarea a) – d) exact in scopul mentinerii acelei ordini de drept in care viata, libertatea si avutul cetateanului sunt in siguranta. Nu, nu acea ordine de drept imaginata in interesul si dupa fanteziile unui „grup de elita” care stie el mai bine ce le trebuie sau nu le trebuie oamenilor.

Pentru a-si indeplini EFICIENT aceste functiuni, statul are nevoie de exact atatia angajati cat impune realitatea fiecarei tari si epoci. Si nu vorbim de orice angajati, ci de Citește restul acestei intrări »

Guvernul e problema, nu soluția. Stat maximal sau minimal? (I)

In Dubii on august 15, 2019 at 9:07 pm

1. Statul maximal este problema, nu soluția. Banii Statului sunt banii dumneavoastră

„Tu si eu, ca indivizi, putem, imprumutand, sa traim peste posibilitatile noastre, insa numai pentru o perioada limitata de timp. De ce, atunci, credem ca in mod colectiv, ca natiune, nu suntem supusi acelorasi limitari? […]

In actuala criza, guvernul nu este solutia problemelor noastre. Din cand in cand suntem tentati sa credem ca societatea a devenit prea complexa pentru a fi organizata dupa regula autoguvernarii, ca guvernarea de catre un grup de elita este superioara guvernarii pentru, de catre si prin oameni obisnuiti [popor]. Dar daca niciunul dintre noi nu este capabil sa se guverneze singur, atunci cine dintre noi are capacitatea sa-i guverneze pe altii?[…]
Guvernarea poate si trebuie sa asigure oportunitati, nu sa le sufoce; sa incurajeze productivitatea, nu sa o inabuse.[…]

Nu este o coincidenta faptul ca problemele noastre actuale se intampla in paralel cu, si sunt proportionale cu interventia si intruziunea in vietile noastre care rezulta din cresterea excesiva si nenecesara a aparatului guvernamental.” Ronald Reagan, ianuarie 1981, discurs inaugural de mandat prezidential

Una din marile dispute ale vremurilor noastre este cat anume din banii dvs. ar trebui sa cheltuiasca Statul si cat ar trebui sa pastrati dvs ca sa cheltuiti cu familia dvs.
Nu uitati niciodata acest adevar fundamental: Statul nu are nicio alta sursa de venit in afara banilor pe care oamenii ii casiga ei insisi.
Daca Statul doreste ca cheltuie mai mult o poate face numai sifonand economiile dvs sau taxandu-va mai mult.
Si nu e o gandire sanatoasa aceea ca altcineva va plati. Acel altcineva sunteti dvs. Nu exista „bani publici”, ci numai banii platitorilor de taxe” – Margaret Thathcer, 1983, conferinta Partidului Conservator Britanic.

2.Statului magic nu funcționează. Toate utopiile etatiste eșuează

Stanga crede ca statul este solutia magica a tuturor crizelor si problemelor societatii, de la economie la educatie, cultura, religie, alimentatie, sex sau incalzire globala. Magia ar consta in Citește restul acestei intrări »

The Great USR Hoax. A classical textbook case for the Left

In Dubii on iulie 19, 2019 at 7:51 pm

A case for the manual of politics, ideology, cinematography, psychiatry, pshychology …

 

The great hoax, explainable and partially excusable

In 2016 there was an excuse for many who voted USR: they didn’t understand what they were doing. How could they when our media elite, for instance Dan Tapalaga from Hotnews (milestone and standard for the Romanian political journalism and Right!), described USR as the desirable Right alternative, with a political program of „radical Right”, not of typical progressive Left (at least as infiltrated as PSD and allies by government agents or servants of the leftist  political police)? What could they understand when our intellectual stars, starting with venerable UB professors, philosophers, beloved publicists such as Andrei Plesu or Gabriel Liiceanu, were campaigning for them and against PSD? The naive voters understood USR was the Right and rightfully opposed to the older communist and very corrupt version of the Left embodied in PSD.

Also, an important contribution to the Great USR Hoax was the fact that 3 years ago the symbol of the party was his first and former president, Nicusor Dan. Nicusor could pass for benign, even funny, because his party was new and had no elected officials, therefore no power to translate yet in statutory law and political practice his aberrations. Of course he looked funny and confused: the man was declaring himself apolitical while launching his very political party and career. He characterized his political orientation as „nor-nor”, precisely not Left nor Right, but „postideological”, though he had long before updated his speech and political program with most of the ideas and mantras of the Western New Left – that included the „centrism”,  genderism, „the third way” and the „postideological” stance. How could the voters know what USR actually stands for? Surely not from our academic and media elites, at least as confused or deliberately confusing. And I suppose no one is imagining that the main preocupation of the general public is to devour books of political theory and history …

Besides, in the era of generalized infantilism – people do mature later nowadays, if ever – the salvationist hipsterism specific to the New Left has its adolescent charm, especially for old adolescents and adults not yet validated socially, politically or morally, but Citește restul acestei intrări »

Marea Păcăleală USR și anexele. Caz clasic, de manual

In Dubii on iulie 18, 2019 at 1:48 am

Caz de manualul politic, ideologic, cinematografic, psihologic,  psihiatric, istoric …

 

Marea pacaleala explicabila si partial scuzabila

In 2016 a existat o scuza pentru multi dintre cei care au votat USR: nu intelegeau ce voteaza. De unde era sa inteleaga daca floarea noastra mediatica, de exemplu Dan Tapalaga de la Hotnews, considerat reper si standard in jurnalismul politic romanesc, ii descria ca alternativa dezirabila de dreapta, cu „program radical de dreapta”,  nu de stanga tipic progresista – cel putin la fel de infiltrata securistic sau psihopat ca PSD? Ce sa-nteleaga cand vedetele noastre intelectuale (in frunte cu venerabili profesori universitari, filozofi, indragiti publicisti precum domnii  Plesu sau Liiceanu) le faceau reclama electorala impotriva PSD? Votantul naiv a inteles ca USR e dreapta si oponent pe dreptate al vechiului comunism corupt intruchipat de PSD.

La marea pacaleala electorala a contribuit si faptul ca acum trei ani USB transformat in USR era partid nicusordanist (de la Nicusor Dan, il mai stiti?). Nicusor putea trece drept benign, chiar amuzant,  pentru ca partidul lui era nou si  nu pusese mana pe destula putere ca sa-si traduca elucubratiile in legi si practici politice de guvernare. Sigur ca parea amuzant si confuz: omul declara, de exemplu, ca e apolitic, desi tocmai isi lansase partidul foarte politic si cariera la fel de politica. Declara ca e „nici-nici” ca orientare politica, mai precis nici de dreapta, nici de stanga,  deci „postideologic”, desi avea la zi cam tot discursul Noii Stangi occidentale, care include si mantrele cu „centrul”, cu „nici la stanga, nici la dreapta” si cu „postideologia”. Dar ca sa poti face aceste distinctii si conexiuni, trebuie sa stii bine pe ce lume politica traiesti. De unde era sa stie electoratul? Cu siguranta nu de la elitele academice sau mediatice, la fel de confuze sau deliberant confuzante. Si doar nu-si imagineaza cineva ca prima preocupare a publicului larg e sa stea cu burta pe cartile de teorie si istorie politica …

In plus, in era infantilismului generalizat – oamenii se maturizeaza mai tarziu spre deloc – hipstereala salvationista specifica Noii Stangi are farmecul ei adolescentin, mai ales pentru adolescentii intarziati si adultii nevalidati social, politic sau moral, dar cu aspiratii. Si ce te poate valida mai rapid intr-o societate incremenita in eterna tranzitie si criza politica decat o Citește restul acestei intrări »

Revoluții și evoluții. Câteva gânduri

In Dubii on iulie 14, 2019 at 6:40 pm

„Acolo unde viziunile intra in conflict ireconciliabil, intregi societati pot fi sfasiate. Conflictele de interese domina pe termen scurt, insa conflictele dintre viziuni domina istoria.
Oamenii sunt dispusi sa faca aproape orice pentru viziunile lor, mai putin sa se gandeasca la ele.” (Thomas SowellA conflict of visions. Ideological origins of political struggle,  2007, ed. Basic books)

Ideea de revolutie sau spiritul revolutionar nu m-au incantat niciodata. Poate pentru ca, nu stiu sa spun de ce, nu le-am asociat niciodata cu ideea mea (clasic liberala) de libertate, nici macar inainte de a intelege, pe date si rezultate istorice, ce presupun toate astea – revolutia, libertatea sau liberalismul clasic.

In acelasi timp, nu ma pot opri sa constat ce fascinatie magica exercita in continuare revolutia asupra atator oameni, sau cu cat entuziasm si superficialitate e abuzat termenul sau asociat cu notiunea de libertate sau de evolutie.

In mintea mea, stiind cat stiu acum, semantic si istoric, despre revolutiile de referinta, de la cea industriala la cele poltice, si pentru ca e 14 iulie, ziua cand francezii sarbatoresc ziua nationala si celebra lor revolutie, simt nevoia sa (re)formulez cateva ganduri in legatura cu tema.

Primul ar fi ca revolutiile nu presupun sau impun neaparat evolutii. De fapt, in general faorizeaza mai mult distrugerea decat evolutia.

Al doilea ar fi ca n-ar trebui sa confundam revolutia cu revoltele populare sau cu indignarile de masa care sunt motivate si instigate, la fel ca revolutiile, mai mult emotional decat principial, dar cu efecte relativ efemere.

In fine, al treilea ar fi ca iubesc libertatea si nu ma opun schimbarii. Insa nu uit niciodata ca drepturile naturale si libertatile fundamentale bunei functionari a omului presupun un cadru normativ si principial stabil, bine gandit si general consimtit de societate. Ori asta presupune educatie solida, reflectie indelungata si cumpatare, nu actiuni de masa motivate de demagogie, lozinci de succes si frustrari necontrolate cum este cazul schimbarilor rapide, violente, „revolutionare”.

Daca macar aceste trei lucruri s-ar constientiza, ideea de revolutie ar starni mai degraba rezerve si ingrijorari decat entuziasm. Concret si pentru mai buna intelegere, daca tot suntem in iulie, Citește restul acestei intrări »

O banalitate atât de ignorată: PSD ne guvernează de 30 de ani. Consecințe (I)

In Solutii on iunie 23, 2019 at 6:59 pm

Banal = lipsit de originalitate; obișnuit, comun

Cine-si ignora trecutul e condamnat sa il repete. Este o afirmatie banala, din categoria evidentei flagrante totusi permanent ignorate, care merita amendata: cine-si ignora trecutul nu poate intelege nici prezentul, si cu atat mai putin viitorul. Consecinta? Stagnare sau regres in loc de real progres. Valabil atat pentru indivizi cat si pentru societati.

Vedeti, uneori a trece pe plan secundar sau a ignora un lucru banal echivaleaza cu a nega realitatea si a ramane captiv in cea mai rea. Din motive banale si ele – care incep fie cu dispretul fata de banal dublat de dorinta de originalitate, fie cu exasperarea sau oboseala cauzate de repetarea banalului – acest lucru li se intampla chiar celor mai inteligenti indivizi a caror ocupatie curenta este tocmai analiza numitorului comun al realitatii omenesti.

Acesta este, printre altele, motivul pentru care banalitatile care privesc realitatea sociala se pare ca trebuie repetate toata viata, oricat de nesuferit ar fi procedeul. Azi voi repeta (a nu mai stiu cata oara, dar nici nu mai conteaza) o realitate banala pentru mine (din pacate o noutate pentru multi altii) care a devenit pernicioasa pana-n maduva tuturor generatiilor actuale. Realitate care de banala ce este prea putini o constientizeaza si i se opun inteligenti si eficient:

Distrugerea accelerata a sistemului national de educatie si de informatie (mass-media) a produs o ruptura profunda si generalizata a mentalului national de realitate. In aceasta privinta, rolul PSD fost PCR nu este nici marginal, nici accidental, ci primordial, si se manifesta in continuare mult mai complex si profund decat se intelege.

In termeni institutionali, politici si democratici asta se traduce prin faptul ca majoritatea concetatenilor mei nu mai intelege prea bine de ce sau ce voteaza. In termenii vietii de zi cu zi, inseamna ca oamenii nu mai inteleg de ce opteaza si pentru ce opteaza in general, zilnic si banal, sau cu ce consecinte. Cu alte cuvinte sunt lipsiti aproape cu desavarsire de reperul corect si de perspectiva temporala sau spatiala asupra realitatii prin care navigheaza. („Spatial” se citeste aici in sens larg, nu doar geografic, ci si geopolitic, economic si cultural) Citește restul acestei intrări »

Trotineta ucigașă

In Dubii on iunie 13, 2019 at 6:25 pm

Context: Trotineta a aparut ca jucarie pentru copii, ne informeaza wikipedia de limba franceza. Apoi, in anii ’90, „Avec les changements climatiques et les préoccupations écologiques, la trottinette devient un moyen de transport incontournable qui envahit les villes..” Adica odata cu schimbarile climatice si preocuparile ecologice, trotineta devine un mijloc de transport de neevitat care invadeaza orasele.

7f13d872de42861c373f2caedec3593e

Inteleg ca unii adulti vor sa se-ntoarca in copilarie – popular ii zice „a da in mintea copiilor” – mai devreme decat se intampla pe baza de dementa senila. Angoasa de sorginte ideologic- climatica, respectiv teama de apocalipsa incalzista, este si ea o forma de delir care genereaza comportamente infantile. Inteleg totodata si conformismul de aspiratie hipstereasca ce obliga, nu-i asa, la a tine pasul cu tendinta.

Trotineta pentru adulti e un must have in acest sens. Trotinetatul pe strazi aglomerate un must do. Pe deasupra confera si un aer de distinctie inegalabila.

Caci ce poate fi mai distins decat sa ai un metru saptezeci, optzeci, poate mai mult in inaltime, la care se adaugi cei 10-15 cm ai trotinetei? E clar ca te distingi din multimea care n-are cum sa nu te remarce, mai ales cand te dezechilibrezi sau te imprastii in toata distinctia fiintei tale inalte pe asfalt, asa cum am avut ocazia sa vad nu demult pe Stefan cel Mare (un bulevard mare si destul de central al capitalei).

Nu, n-am apucat s-o ajut sa se adune de pe jos pe inalta si distinsa doamna (undeva pe la 40 de ani as fi zis) care trotineta la ceas de seara pe Stefan cel Mare, cu rucsacel hip si privirea cutezatoare. Demna si impozanta printre rarele masini si noi, piticii pietonali. Citește restul acestei intrări »

The LGTB-to-many-letters pride month

In Dubii on iunie 10, 2019 at 8:42 pm

… and a tasty hot dog

Just opened my Yahoo and here’s what I found under the title „Pride Month isn’t just rainbow flags but pansexual flags, transgender flags and more: Here’s what they mean„: https://news.yahoo.com/pride-month-isn-apos-t-134918029.html

While further checking mail, I found this short message from an American conservative friend, very smart and knowledgeable in matters of politics and society (he’s actually a university teacher and researcher in US, specialized in political theory and history) with a healthy sense of humour:

„Hope you’re enjoying pride month”

Here’s my answer:

I am enjoying a good hot dog (I actually was, for lunch; very tasty)
As for the LGTBWTF-to-many-letters pride month, I would be proud of them and happy for them if:

1. They left God’s beautiful rainbow in peace and read God’s word about their problem instead, from the Bible, without cherry-picking and re-inventing it to fit their pernicious ideology – as it does, for instance, The Queen James Bible – not a joke, you can buy it on Amazon https://www.amazon.com/Queen-James-Bible-God/dp/0615724531

2. The American diplomats respected the current US administration’s regulations and instructions, i.e. abstained from hoisting LGTBWTF flag on American embassies – institutions representing the US government. For the Rule of law’s sake.

To my knowledge this is a federal offense and does not represent the standpoint of the current administration, as officialy stated by the US State Department. To the knowledge and statement (given to Washington Post) of an American diplomat who wishes to remain anonymous (WaPo says), „THIS IS A CATEGORY ONE INSURRECTION”:

https://dailycaller.com/2019/06/09/diplomats-fly-lgbt-flag-embassies/?fbclid=IwAR1RKUUVBi0TwMTQdMr9bINyIrh89Njv84XttAyXYcvVS7KKijjMIDJoOFQ

3. They stoped lying and pretending their sexual deviance is a normal „sexual orientation” to be proud of.

4. They militated for not against reintroducing their sexual deviance were it belongs: in the DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Citește restul acestei intrări »

Ofertă americană pentru democrația românească în an electoral

In Dubii, Solutii on iunie 8, 2019 at 5:07 pm

„Conservatori” români, Ambasada SUA și importanța votului într-o democrație funcțională

Dacă vă imaginați că toți românii care-și asumă public identitatea „conservatoare” știu ce-și asumă, ce fac, ce spun, sau că ar avea vreo legătură cu ceea ce se înțelege în SUA sau în țările Occidentului prin conservatorism, sunteți naivi sau paraleli cu realitatea. Același lucru rămâne valabil și în tabăra „progresistă” românească.

Dacă vă imaginați că ce trece acum drept activism „conservator” românesc n-ar fi infiltrat sau reprezentat pur și simplu de activiști, trolli și propagandiști în misiune ocupațională de bază pentru instigarea la, sau menținerea percepției publice antioccidentale și antiamericane, sunteți și mai naivi sau paraleli cu această realitate. Același lucru rămâne valabil și pentru tabăra „progresistă” și europenistă românească.

Aveți în continuare un exemplu:  ofertă concretă din partea ambasadei SUA la București utilizată ca instrument de propagandă antiamericană de un „conservator” autohton. (numele neimportant; utilizez exemplul în scop stric informativ si educativ)

Bunăoară, pe pagina personajului citim ca argument antiamerican și împotriva administrației Trump următoarele:

„Ambasada SUA a lansat o procedură deschisă ONG-urilor românești, prin care acestea vor concura pentru o finanțare cu care să organizeze un program promovare a „votului informat” la alegerile prezidențiale de la finalul anului. „Beneficiarii” vor fi cetățenilor de 55-85 de ani din regiunile rurale din sud-estul României, rămase fiefuri ale PSD și după alegerile europarlamentare de luna trecută.

Să ne imaginăm pentru câteva momente activiștii de la ONG-uri față cu „știrbii retrograzi” din fiefurile PSD. Vor fi, probabil, aceiași activiști care promovează „educația sexuală contraceptivă” („avortul este bun”, etc.) în rândul copiilor și adolescentelor.

„Tovarăși, știm că trăiți într-unele din cele mai întunecate, din cele mai obscurantiste județe ale României retrograde. Dar sunteți foarte norocoși. Mulțumită fraților mai mari de la Ambasada Americii, Citește restul acestei intrări »

La USR/PLUS e decompensare sau Caragiale?

In Dubii on iunie 6, 2019 at 6:45 am

Duminica, 2 Iunie, pe la nu mai stiu ce ora trecute fix, dupa ce fac revista presei internationale –  WSJ, The Telegraph, samd – deschid telefonul sa vaz ce mai zice la gazeta Facebook.

Imi cade imediat la mana o postare a lui Dragos Aligica din care inteleg ca s-a iscat o zavera doctrinara intre Mihai Neamtu (PNL) si Andrei Caramitru (USR), in legatura cu care autorul postarii (care nu poate fi suspectat ca n-ar sti ce-i aceea doctrina politica sau ideologie) isi exprima speranta ca zavera se va transforma intr-o dezbatere serioasa din care sa-nteleaga ceva si publicul romanesc. Sa inteleaga de exemplu ce-i cu dreapta, cu stanga, cu liberalismul, cu progresismul, cu conservatorismul, cu europenismul …. La final autorul scrie: „As fi foarte dezamagit daca cei doi preopinenti ar da acum inapoi de la acesta oportunitate de a ridica standardele dezbaterii publice din Romania, oportunitate pe care ei insisi au creat-o.” Adica macar sa ridice standardele de pe Facebook.

Acum, eu aici traiesc, aici simtesc, prin urmare cam stiu la ce sa ma astept, deci dezamagita stiam ca nu voi fi daca las sa mai treaca doua-trei zile. Ceea ce am si facut. Si iata-ma pe 5 Iunie, deschizand din nou gazeta Facebook pentru deznodamant. Pe scurt:

Mihai Neamtu a scris (pe Facebook): „Alianta 2020 (USR/Plus) sustine la nivel european politicile lui Macron/Verhofstadt: migratie necontrolata, porti deschise pentru populatiile africane, toleranta fata de Islamul politic, secularism agresiv si globalism fara frontiere. Pentru ca nu le pasa de crestinism, patriotism si istorie, …”
https://www.aktual24.ro/atac-foarte-dur-al-aripii-conservatoare-din-pnl-la-adresa-usr-plus-nu-le-pasa-de-crestinism-patriotism-si-istorie-manifesta-toleranta-fata-de-islamul-politic/

In replica,  Andrei Caramitru nu s-a mai oprit: pe Neamtu din imbecil, dezaxat, ticalos, mincinos, josnic nu l-a scos. Nici pe colegii de la PNL cu opinii similare, citez: „aripa ultra-conservatoare din PNL: niște imbecili”. De dezbatere nici nu poate fi vorba, ca omul scrie clar ca nu dezbate cu „dezaxati”. De unde se deduce ca el ar fi sanatos, prin urmare navighez putin pe pagina lui sa vad exact cat de sanatos. Si notez ca e mult mai bine decat credeam, respectiv:

Desi MN nu l-a injurat, promite ca el, cel care l-a complimentat exact cum spusei mai sus, il va da in judecata pentru niste dezvaluiri care inteleg ca nu sunt, dar despre care AC Citește restul acestei intrări »

Votul și defazajul față de realitate

In Dubii on mai 28, 2019 at 4:55 pm

Premisa: democratia si politica (accesul la putere, guvernarea) functioneaza pe voturi. Votul face diferenta, la fel cum in fotbal o fac golurile.  Oricat de „frumos” ai juca, in fotbal, la fel ca-n politica sau in viata, scorul conteaza, si numai in conjuncturile rare si foarte fericite  se intampla  ca cei care joaca frumos, realmente frumos, sa castige. Aceasta este realitatea. Ia defazajul fata de realitate a devenit o tulburare de comportament social banala.

Defajazul acesta nu-i doar problema romaneasca, desi la noi e mai evident in unele privinte prin stricta comparatie cu societatile mai avansate cultural si mai dinamice pentru ca sunt mai libere si mai democratice  – care-s numai la Vest. Prin comparatie cu alte parti ale lumii, cele de dincolo de granitele civilizatiei (care se termina la granita noastra de Rasarit) stam mai bine.  Si e firesc, fiind o chestiune de cultura sociala-politica mai avansata sau mai inapoiata.

Numai ca nici lumea occidentala nu-i scutita de fenomenul defazajului fata de realitate, care n-as zice ca-i accidental sau natural, adica datorat exclusiv traditiilor locului sau caracteristicilor specifice individului, respectiv faptului ca multi oameni pur si simplu nu au dotarea naturala pentru a tine pasul cu realitatea. Nu. Defazajul, contratimpul, nesincronizarea, ramanerea in urma vremurilor, spuneti-i cum vreti, are si o componenta indusa artificial si premeditat: cand principala functiune a presei si sistemului de educatie e deturnarea (propagandistica, ideologica) a individului de la realitate, astea sunt, printre altele, rezultatele.

Iata un exemplu concret si recent din nenumaratele:

Scriu acum doua saptamani un text despre ce as putea vota anul asta. Ideea fiind ca, desi optiunile nu-s grozave, inca nu-s toate aceeasi mizerie, iar eu, cata vreme nu traiesc sub un regim totalitar, voi continua sa-mi exercit dreptul de vot, oricat de dificila si nesatisfacatoare este alegerea. Pentru ca votul conteaza – in ce fel, e alta poveste. Retineti, acum doua saptamani. Aseara me trezesc cu urmatorul comentariu de la un domn de peste ocean, profesor de matematica: „E foarte frumos ce ganditi si scrieti, dar nu, votul Dvs.nu conteaza, pentru ca tavalugul isi continua drumul, cu sau fara opinia Dvs. exprimata, sau nu la vot. E pacat ca atat de putini prieteni virtuali au puterea si dorinta sa va contrazica.” Citește restul acestei intrări »

Marea schimbare de la Stânga la Stânga. Mici bucurii postelectorale și la revedere Dragnea!

In Dubii on mai 27, 2019 at 6:31 pm

Bucuriile mari, in alta generatie …

 

Vestile proaste

1. Avem o mare diversitate de Stanga. In Romania, alegerile europarlamentare au fost castigate de Stanga moale si confuza, cu centenare aspiratii de dreapta (PNL cca 28%). Pe locul doi, Stanga veche, hotarata, comunista, cleptocrata si agramata (PSD fost PCR cca 23,47%). Pe locul trei, aproape la egalitate cu PSD, Stanga noua mult mai hotarata, sau cel putin hotarat deliranta din moment ce insista ca ar fi de dreapta (USR/PLUS cca 23,10%). Deci marea schimbare consta in substituirea Vechii Stangi cu Noua Stanga. (rezultate partiale dupa numararea a peste 90% din voturi)

2. Pe locul patru, la distanta de podium, s-a ales partidul fostului premier Ponta (Pro Romania, cca 6,7%), cel care era sa va scoata din Europa si sa va trimita direct in China via Turcia lui Erdogan intre 2012 si 2016, si pe care nimeni nu-l poate suspecta ca ar fi altceva decat de Stanga. De care Stanga nici nu mai conteaza, Stanga sa fie, ca asta prefera electoratul romanesc activ si captiv deocamdata.

3. N-am scapat de UDMR. Un etern partid-carlig agatat de oricare altul, de orice culoare, numai sa prinda o bucatica de legislatura sau de guvernare.

4. Jumatate din electoratul romanesc tot nu voteaza.

5. Presedintele Iohannis nu tace, ci se bucura in cel mai actualizat limbaj Corect Politic ca romanii „au dat o lectie populismului”.

Unde prin populism corectii politic (Stanga) inteleg o anatema verbala multifunctionala impotriva oricarui adversar politic, in timp ce eu inteleg ceea ce fac politicienii fara principii consecvente, fara viziune politica proprie (ca Iohannis), care exploateaza oportunist si conjunctural emotiile populare pentru voturi. In raport de aceasta ultima definitie, e greu sa-mi imaginez ceva mai populist decat premiantii votului de duminica, respectiv:

a) cei care, pentru voturi, au pus cap de lista o vedeta TV (PNL), iar restul listei l-au asezonat cu personaje la fel de lipsite de substanta si principiu pollitic, dar cu priza Citește restul acestei intrări »

Ghidul alegatorului anti-PSD. Candidati PLUS si lupta lor „structurata” cu „fake news”. Comitetul Central pentru Cultura/Cenzura n-a murit

In Dubii on mai 25, 2019 at 4:01 pm

„Partidul Comunist de Dreapta. Sau stanga-mprejurul cozii” era titul unui articol ironic pe care-l scriam exact acum un an, exasperata fiind de bulibaseala din mintea celor mai de vaza intelectuali si analistologi ai spectrului politic si ai polilor lui – de la dreapta la stanga. Intre timp, gluma de ieri a devenit realitate electorala inghitita si sustinuta azi pe nerasuflate de destui compatrioti. Si nu mai e de glumit.
https://ihincu.wordpress.com/2018/06/29/partidul-comunist-de-dreapta-sau-stanga-de-dreapta-mprejurul-cozii/

Chiar nu e de glumit cand colegi de breasla – profesii juridice, deci teoretic ceva mai rasariti cu intelegerile politice -, dupa ce s-au perindat in ultimii 10 ani pe la cateva partide cu aspiratii de dreapta, ba au si fondat vreo doua dupa ce in 2016 voteaza USB, apoi USR ca fiind „de dreapta”, acum sunt entuziasmati de alianta cu PLUS si trag tare sa convinga lumea ca sunt chiar mai „de dreapta” decat in 2016.

Ce sa zic? Zic ca, in fond, intr-o tara careavasazica fara printipuri si fara morala, de ce n-ar fi si comunismul nou sau vechi de dreapta, daca nazismul este deja in capul multora? (Si jos nazistul Trump, desigur)

Totusi, duminica avem niste alegeri. Asadar, dincolo de gluma de ieri – si e greu de imaginat o gluma involuntara mai buna decat USR+PLUS si perceptia suporterilor – cred ca ar merita lamurita confuzia inainte de votul de maine.

Bunaoara, am rugamintea sa ascultati emisiunea-interviu de campanie difuzata de Europa FM, in care Sanda Nicola il are ca invitat pe candidatul PLUS Dragos Tudorache.

Dragos Tudorache este un domn agreabil din Vaslui. De varsta agreabila, cu limbaj si sentimente patriotice agreabile si cu CV la fel de agreabil. Wikipedia de limba romana ne spune (si emisiunea confirma) ca a fost judecator in Galati, apoi a lucrat sub egida ONU in Kosovo si la Comisia europeana unde s-a ocupat de aderarea Romaniei la spatiul Schengen si de problema migratiei. Ca asa-s oamenii astia noi, de aparenta extraordinar de agreabila cap-coada. Basca a fost ministru „tehnocrat” in guvernul Ciolos. Ce vreti mai agreabil de atat? Nimic. Decat, poate, niste idei si planuri politice care sa nu-ti suprime in mod agreabil si putinele libertati fundamentale ramase? De exemplu pe cea de exprimare si de informare? Citește restul acestei intrări »

Încă un referendum. Contează sau nu? Votez sau nu?

In Dubii on mai 20, 2019 at 7:18 pm

I. Scopul si intrebarile

Sunt cele stabilite prin decretul prezidential din 25 aprilie 2019, respectiv:

Luând act de preocuparea intensă și constantă a societății românești față de necesitatea combaterii fenomenului corupției şi a consecințelor acestuia, a asigurării integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, precum și de nevoia unui cadru legislativ coerent și stabil, […] 
Președintele României
decretează:
Art. 1. – Poporul român este chemat să își exprime voința cu privire la următoarele probleme de interes național:
1. interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție;
2. interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare corelată cu dreptul altor autorități constituționale de a sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe.
Art. 2. – Pentru realizarea celor prevăzute la art. 1, cetățenii sunt chemați să se pronunțe prin „DA” sau „NU” cu privire la următoarele întrebări:
1. „Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție?”
2. „Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?”
Art. 3. – Data referendumului este 26 mai 2019, în ziua desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European.
https://www.presidency.ro/ro/media/decrete-si-acte-oficiale/decret-semnat-de-presedintele-romaniei-domnul-klaus-iohannis-pentru-organizarea-unui-referendum-national

II. Importanta si efectele acestui referendum

„Referendumul pe justiție inițiat de președintele Iohannis nu este reflectat la televizor.
Acum vad ca șeful statului a solicitat CNA un regulament privind campania pentru referenderum. A facut-o abia ieri , nu inteleg de ce.
Chit ca unora li se pare greoi, inutil sau mai Citește restul acestei intrări »

Cea mai bună armă împotriva fake news: un public informat și mai puțin credul (I) America, Rusia, IRA

In Dubii on mai 18, 2019 at 7:29 pm

Tot din America, nu din Europa

Sunt deja cativa ani de cand stim oficial – multumita autoritatilor si mass-media americane – ce inteleg patronii marilor retele de socializare (Facebook, Twitter, Instagram) sau ai Google si Youtube prin combaterea „fake news”: constrangerea pana la suprimare a libertatii de exprimare Incorecte Politic. Adica a tot ce contravine predicii (neo)marxiste la moda, respectiv a oricaror informatii valide sau opinii critice la adresa multiculturalismului „progresist”, islamului, jihadului, incalzismului, climat-schimbismului, miscarii LGTB-si-alte-litere sau ideologiilor de gen si, in general, a Stangii de orice fel, noi sau vechi.

Stim si cum o fac: reducerea abuziva a vizibilitatii (shadow banning si deboosting post) pana la suprimarea conturilor si postarilor care contravin predicii Corecte Politic.

Subliniez ca am ajuns sa stim aceste lucruri in primul rand multumita autoritatilor si jurnallistilor de investigatie sau opinie serioasa si onesta de peste ocean, pentru ca acolo asa ceva inca exista. Mai exista pentru ca in SUA este in vigoare (de peste doua secole) si inca luat in serios primul amendament constitutional care garanteaza libertatea religioasa, a presei si de exprimare.

Acolo, desi ajunsi si ei minoritari, politicieni, jurnalisti si organizatii media de referinta iau foarte in serios atacul Stangii la libertatea de exprimare inclusiv in mass-media sociale, si pun in dezbatere publica si politica problema combaterii/spargerii monopolului trusturilor media care manipuleaza masiv opinia publica inlocuind informatia cu propaganda ideologica si mincinoasa grosolana. O face chiar Presedintele in functie. Si se cauta solutii institutionale (legislative sau executive) reale.

Nu in Europa

Pe batranul nostru continent, cei care monopolizeaza spatiul mediatic si substituie informatia cu propaganda de Stanga sunt sustinuti de (prea multe) guverne si autoritati europene.

Aici, de la Londra la Berlin, guverne si politii metropolitane cot la cot cu instante judiciare nationale – la care incepand de anul trecut s-a aliniat si Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, instanta suprastatala de la Strasbourg – nu ezita sa-i hartuiasca si pedepseasca pe purtatorii adevarurilor Citește restul acestei intrări »

Înapoiatul Ev Mediu european, arcada gotică și Nôtre Dame

In Dubii on mai 9, 2019 at 6:38 pm

In minunata epoca a regresului „progresist”, Evul Mediu crestin a ajuns sa fie perceput de multi ca o insulta la adresa civilizatiei si folosit ca atare in limbajul curent.

<<Medievalule! Gandesti ca-n Evul Mediu. Ai apucaturi de Ev Mediu …. >>

Este aproape imposibil sa nu fii astfel complimentat la un moment dat daca ai nesabuinta sa-ti exprimi si afirmi desueta credinta sau morala crestina; depasitele viziuni despre casatoria monogama heterosexuala; deloc fluida identitatea sexuala incremenita in bagajul genital sau nesofisticata „orientare sexuala” care sexul opus.

Ce sa mai vorbim de ideea inapoiata ca alimentatia omnivora ar trebui sa fie completa si non-vegana, dupa cum a fost prescrisa biblic de la episodul Noe incoace (G 9:3; Deut 12:15, 14:9, 14:11, Fapte 10:12-15).

Si ce mai conteaza azi, in epoca anti-memoriei, stiinta, arta si cultura Europei medievale in care crestinismul si biserica au jucat un rol esential, de la primele universitati (Bologna, Oxford, Cambridge) pana la Magna Carta sau Las Cortes de Leon; sau mia de ani de infloritoare cultura a Imperiului Roman de Rasarit (Bizant ii spunem azi); sau monumentalele catedrale inca in picioare, cu arcadele lor imposibile si splendidele mozaicuri si vitralii.

La naiba cu toate, ca lumea a-nceput ieri, smartfoanele se insamanteaza si cresc pe ogoare, iar bunul progresist vrea cel mult biserici mici de lemn si spitale nu catedrale. (Si are dreptate: inca nu sunt destule spitale, sectii si cabinete specializate pentru toate tulburarile  psihocomportamentale din zilelor  noastre. Cine stie, poate daca bisericile ar mai fi la moda …)

Catedrale … Citeam ieri un articol despre cum, dupa incendiul din aprilie,   170 de specialisti se chinuie cu planul de restaurare a Notre Dame, cat mai aproape de forma si procedura originala. https://horizon-magazine.eu/article/notre-dame-medieval-stonemasons-built-vaulted-ceilings-protect-against-fires.html

O prietena arhitect imi spusese mai demult, pe la inceputul anilor 2000, ca nici pana-n ziua de azi stiinta moderna, cu evoluatul ei calcul geometric, de structuri  si de rezistenta, cu toate instrumentele sofisticate, cu toate modelele si programele informatice tridimensionale de design si arhitectura, inca nu stie cum au reusit arhitectii si constructorii medievali sa realizeze arcadele gotice din piatra taiata Citește restul acestei intrări »

Limbajul contează. Frica de etichete și evadarea în false nuanțe

In Dubii on mai 5, 2019 at 10:00 pm

Nuanțe false sau nenecesare

„Câteva cuvinte despre masca sub care se fofilează, câștigând teren, relativismul moral: reprezentantul său prin excelență — neo-progresistul de astăzi — a învățat să mintă mai rafinat decât predecesorii săi marxiști și, prin urmare, cu efecte mai pernicioase. El nu mai afirmă, cu orice ocazie, că albul este de fapt negru și că negrul e de fapt alb. El pretinde din ce în ce mai des că albul și negrul sunt două tușe de gri care aproape că nu se deosebesc. (Mai periculoasă decât minciuna „algebrică“, care pur și simplu răstoarnă ierarhiile, cea „topologică“ merge până la a revoca atât ideea însăși de ierarhie cât și pe aceea de opoziție.)

Culmea e că subtilitățile legate de nuanțe prosperă exact acolo unde ele nu se justifică prin nimic. În acest context, cât de ironic sună excesul de tente, de culori și de nuanțe în sensibilitatea de gen! Comedia fluidității genurilor apare în toată splendoarea ei chiar atunci când o compari cu sărăcia de nuanțe specifică tuturor discursurilor publice actuale. Cât de ironică apare multitudinea de partide politice — în Franța existau acum câțiva ani vreo trei sute — care, cu excepția câtorva nuanțe infime, au aproape același program!

Relativismul moral introduce nuanțe oriunde nu-i nevoie de ele. Acest relativism sfârșește prin a descoperi sute de nuanțe de gri aproape identice. Și diversitatea acestor nuanțe îl încântă. Pe măsură ce întreg continuumul de gradații dintre alb și negru devine o colecție de tușe din ce în ce mai greu de distins, pe măsură ce se îngustează această paletă de nuanțe extrem de limitată și pe măsură ce o privim — printr-un microscop fictiv — ca pe un univers în sine, așa-numita Diversitate devine o farsă. Această diversitate, fictivă și ea, va fi soclul pe care se va odihni viitoarea unanimitate, viitorul totalitarism.”Andrei Vieru

Intr-adevar, subtilitatile legate de nuante prolifereaza tocmai acolo unde nu sunt necesare, iar neomarxistul exemplifica exceptional fenomenul. Cu alte cuvinte, in aparenta si obiectiv vorbind, toate aceste nuante pe care Nou Limba asa-zisului progres [New Speak, ref Orwell, 1984] le introduce permanent in discurs nu au corespondent in realitate, nu se justifica prin nimic. Metodologic si psihologic insa, se justifica perfect. In continuare cateva clarificari.

Metodologia confuziei

Una din marile reusite ale Noii Stangi este Citește restul acestei intrări »

Electorale. Democrația în România, firavă ca păpădia

In Dubii on mai 4, 2019 at 12:55 pm

A vota sau a nu vota, aceasta este intrebarea

Ca studiu de caz – politic, sociologic, psihologic – e fascinant. Ca realitate este infricosatoare:

Dupa ce in 2012, 2014 (precedentele alegeri pentru parlamentul european) si 2016, prin absenteismul masiv de la vot, majoritatea romanilor a predat practic puterea absoluta celui mai nociv partid romanesc postdecembrist, PSD fost PCR, respectiv Vechii Stangi cleptocrate, acum sunt pregatiti sa-l predea si Noii Stangi psihopate tip USR&co. Motivul? Acelasi ca-n 2012, 2014 sau 2016: Votul nu-i intereseaza sau s-au saturat sa voteze „raul cel mai mic”. Doar ca acum, in 2019, asta e o prostie mai mare si mai periculoasa decat in 2012, 2014 sau 2016, pentru ca intre timp situatia s-a inrautatit.

Nimic nu s-a inteles in acesti 7 ani despre aritmetica electorala elementara. „Te pisi pe el de vot” – ca s-o parafrazez pe o celebra domnisoara cu un celebru tricou? Nu mergi la vot pentru ca te-ai saturat sa votezi raul cel mai mic? Genial! Alegerile au loc oricum si va castiga raul cel mai mare, insa nu oricum, ci fara efort sau cine stie ce sustinere electorala. Deci te vor guverna si-ti vor decide soarta cei mai rai dintre cei mai rai, fiindca asa-s ei, hotarati si insistenti. Totul pentru ca tu ai fost atat de genial si n-ai votat, iar ei, cei mai rai dintre cei mai rai, exact asta viseaza, sa le faci economie electorala.

ma-pis-pe-el-de-vot_a2e9e1424c802c

Nimic nu s-a inteles despre miza istorica si cruciala a agregarilor politice nationale si continentale: Vechea Stanga isi da mana cu Noua Stanga, operand astfel, la vedere, o schimbare de paradigma institutionala si de regim politic dintr-unul relativ democratic, cu respectarea drepturilor suverane ale popoarelor, intr-un regim autoritar (national sau suprastatal) cu inaintare vioaie spre unul totalitar. Coruptia ideologica si cea financiara, care nu sunt cu nimic mai prejos la Bruxelles fata de Bucuresti, se intretin si sustin reciproc, iar romanii nostri sunt mai pregatiti ca niciodata sa le predea si tarisoara, si continentul, de ca si cum ar trai pe alta planeta. Asta in timp ce restul popoarelor Citește restul acestei intrări »

Muzica. Episodul 7. De la Mozart la Robert Plant sau Two cellos, Hristos a tot înviat

In Dubii on aprilie 30, 2019 at 2:38 am

Era o vreme cand la varful topurilor muzicale internationale cele mai „fierbinti” din US, UK, Canada, Norvegia, samd, ajungeau grupuri pop-rock si piese ca cea de mai jos: Mr Mister – Kyrie, 1985. Toata omenirea le fredona. Refrenul si mesajul erau …. Kyrie eleison. „Lord, have mercy”. Doamne, milostiveste-te de mine, pe drumul pe care ma aflu … cantau Richard Page si colegii de la Mr Mister.  Grupuri pop si rock care scriau practic rugaciuni crestine si aveau succes mondial. Va puteti imagina asa ceva in ziua de azi, cand pentru atat de multi Dumnezeu e depasit, iar crestinismul ofenseaza atatea sensibilitati?

Si tocmai pentru ca azi asa ceva pare de neimaginat, cred ca e timpul ca in a treia zi de Paste 2019 sa reincepem sa ofensam sensibilitatile planetare „multiculturale” amintind ca muzica frumoasa e dar de la Dumnezeu, iar crestinismul a marcat o evolutie fara precedent in istoria universala a muzicii.

Muzica – crestinism – Occident – libertate …

In caz ca va intrebati cum au reusit unii dintre noi sa supravietuiasca dictaturii comuniste cu spiritul aproape intact si constiinta libertatii (care ne lipsea) bine infipta in minte, una din explicatii este muzica occidentala.

In anii ’70-80 eram copil. In paralel cu scoala generala, studiam pian si teorie muzicala la scoala de muzica numarul 5 din capitala. Am avut profesori buni. In oaza aceea de libertate dintr-o tara ca o puscarie mare am invatat sa descrifrez partituri muzicale. Am invatat sa ascult si interpretez Bach, Beethoven, Mozart, Chopin, Schubert, Schumann, Grieg, Mendelssohn … Freedom!

Din fericire, Romania comunista nu era inca China comunista – revolutia culturala maoista iti taia degetele daca interpretai muzica occidentala – deci in programa de Citește restul acestei intrări »

De ce iubesc cel mai mult creștinismul: singura șansă realistă de libertate

In Dubii on aprilie 25, 2019 at 6:48 pm

Sfârșitul lumii este la fel de inevitabil ca moartea. Numai admițând acest lucru devii cu adevărat liber. Liber de disperare-generată de limitările și eșecurile naturii umane. Liber de iluzia că ai putea, cumva, deveni perfect în această viață. Liber de dorința de a repara lumea pentru a o face perfectă.

Această lume nu poate fi reparată până la perfecțiune, ci doar îmbunătățită până la o limită. Însă oamenii, care sunt ființe minunate totuși nesăbuit de păcătoase, nu vor să înțeleagă. Ei vor distruge până la urmă această lume (așa cum stă scris în Apocalipsa biblică). O vor distruge încercând să o repare în feluri diferite de cele recomandate de Creator. Și este inevitabil.

Odată ce admiți acest lucru – natura păcătoasă și limitată a omului, și inevitabilitatea eșecului; odată ce realizezi că Raiul este dincolo de existența asta și deasupra, și că tot ce ai de făcut este să-ți accepți natura limitată și păcătoasă, să te căiești și să încerci (să nu mai comiți păcatul) până la sfârșitul existenței tale pământești, numai atunci ești cu adevărat liber. Numai atunci vei cunoaște pacea sufletească și vei putea să-ți îmbunătățești cu adevărat viața, ajutându-i și pe alții s-o facă.

Bine, dar de ce să te ostenești din moment ce vei muri oricum și lumea oricum se va sfârși? Tocmai pentru că Împărăția cerurilor e dincolo de lumea și viața asta, și aceea ar trebui să fie ținta.

Asta iubesc cel mai mult la creștinism: te previne că nu poți fi perfect; te avertizează despre toate păcatele și limitările tale, însă îți dă cea mai realistă șansă și cel mai generos stimulent – cel mai generos imaginabil – ca să fii liber și fericit:  Dumnezeu însuși întrupat în Isus, născut în carne și oase ca tine, a pășit pe Pământ cu tine, a suferit pentru tine și a murit pentru tine, ca să te ajute să înțelegi mai bine Calea, Adevărul și Viața. Iar tot ce-ți cere în schimb e să crezi, să te căiești și să-l urmezi. Ce poate fi mai minunat de atât?

Și totuși, mulți continuă să încerce să repare viața, pe a lor, pe a mea, și lumea întreagă în feluri greșite, fără să-L creadă și să-L asculte. Asta nu mai e deloc minunat, însă este de asemenea inevitabil. La fel de inevitabil ca Dumnezeu.

 

Post scriptum: Kyrie eleison Citește restul acestei intrări »

Noile Patimi: minciuna, amnezia și ignoranța. Decreștinarea prin opțiunea import jihad

In Dubii, Solutii on aprilie 22, 2019 at 9:52 pm

Teribila amnezie, suicidara ignoranță

Europenii vor avea acum ocazia sa invete pe viu, din experienta directa, istoria musulmana pe care au ignorat-o la scoala. Natiunile europene care vor intelege astfel, la prima mana, ce inseamna islamul si se vor trezi la realitate, au o sansa buna de autoprezervare. Cele care vor ramane prea Corecte Politic pentru a se confrunta lucid si ferm cu aceasta realitate vor pieri, pentru ca a ramas prea putin de salvat din constiinta si identitatea lor originara.

Asta scriam in toamna lui 2015, la inceputul valului masiv de imigratie musulmana: https://ihincu.wordpress.com/2015/10/28/singurul-beneficiu-al-invaziei-musulmane-lectia-experientei/

Singurul lucru care s-a schimbat de atunci incoace este ca unele dintre natiunile Europei occidentale care n-au inteles atunci consecintele dramatice ale optiunii import jihad, desi le-au experimentat deja direct si tragic, par a fi ajuns sa se obisnuiasca, ba chiar sa le placa. In acelasi timp, cu cateva exceptii notabile, societatile europene care nu s-au confruntat cu masacrele, violentele si tragediile jihadului din Franta, Germania, Marea Britanie, Suedia sau Belgia, cred cu nesabuinta ca ignorand realitatea si urmand aceeasi cale „multiculturala” lor nu li se va intampla. Teribila amnezie si suicidara ignoranta …

 

Bisericile Europei ard

„La cel mult o ora de cand flacarile se ridicau peste Notre Dame – la un moment cand nicio explicatie nu putea fi oferita de nimeni – autoritatile franceze se grabeau sa spuna ca focul a fost un „accident” si ca „incendierea premeditata a fost exclusa”. Aceste remarci sunau ca toate declaratiile oficiale ale guvernului francez dupa atacurile din Franta ultimului deceniu.

Incendiul de la Notre Dame a survenit intr-o perioada cand atacurile impotriva bisericilor din Franta si Europa se multiplica. Mai mult de 800 de biserici au fost atacate in Franta numai in 2018.

Bisericile Frantei sunt goale. Numarul de preoti este in scadere iar preotii activi sunt fie foarte batrani fie veniti din Africa si America latina. Religia dominanta in Franta este acum Islamul. In fiecare an, biserici sunt demolate pentru a face loc parcarilor sau centrelor comerciale. Moschei sunt construite peste tot si sunt pline.” scrie Guy Milliere in articolul Arderea Notre Dame si distrugerea Europei Crestine publicat azi de Gatestone Institute. https://www.gatestoneinstitute.org/14107/notre-dame-destruction-christian-europe

 

Romania crestina arde, desi bisericile sunt inca in picioare

In Romania anului 2015, guvernul PSD Ponta-al-nu-stiu-catelea dona in folosinta comunitatii musulmane un teren proprietate publica in zona de lux si de Nord a capitalei pentru construirea unei mari moschei cu centru de studii islamice. Citește restul acestei intrări »

%d blogeri au apreciat asta: