Ioana Hincu

Ah, birocrația, soră cu idiocrația …

In Dubii on ianuarie 6, 2019 at 1:17 am

In Marea Britanie s-a înființat de curând un minister al prevenirii sinuciderilor. Dacă aș fi om politic, aș milita în favoarea înființării unui minister al prevenirii înființării de noi ministere.

După ce am postat aceste cuvinte pe Facebook — sau mai exact după ce am răspuns unor comentarii ale prietenilor mei Ioana Hîncu și Mircea Toplean — contul mi-a fost blocat. Dialogul cu prietenii s-a orientat de la sine spre tema birocrației și a felului acesteia de a “rezolva” problemele agravându-le și inventând totodată altele. Că problemele proliferează împreună cu birocrația însăși e ceea mai neîndoielnică afirmație logico-politică.

În momentul de față, nu am acces la cont, pretextul fiind că identitatea mea ar face obiectul unor dubii. Mi s-au cerut dovezi. Le-am trimis. În așteptarea unui răspuns despre care nu se știe dacă va veni vreodată, ce-ar face în locul meu orice om normal? Și-ar înființa un cont pe același nume și, de bună seamă, alte zece conturi pe nume fictive. Bineînțeles că și-ar deschide conturi și pe alte platforme de socializare, cu obiceiuri de cenzură mai blânde. Asta reușește birocrația: să creeze probleme, nu să rezolve.” scria domnul Andrei Vieru (aveti Google, aflati singuri cu ce se ocupa) in ianuarie 2019, pe Marginaliaetc  https://www.marginaliaetc.ro/andrei-vieru-actele-la-control/ (Ieri, dl Vieru si-a deschis un alt cont pe Facebook. Sa vedem cat functioneaza)

Adaug ca in dialogul pricinos si neconform cu „standardele comunitatii”, dl Vieru l-a citat pe Mark Steyn (publicist canadian rezident in SUA): „Who needs a president for life when we have a burreaucracy for life [sau for ever, sau for eternity, nu mai retin exact]?” (am citat din memorie, cer scuze daca citatul nu este verbatim, dar ideea va asigur ca este)

Problema nu este noua, bineinteles, dar cui ii pasa?

„Principala problema in conflictele social-politice actuale este daca omul ar trebui sau nu sa renunte la libertate, la initiativa privata si la responsabilitatea individuala, si sa se predea gardienilor giganticului aparat de constrangeri si coercitii al statului socialist. Individualismul si democratia ar trebui substituite de autoritarianism totalitar? Ar trebui cetateanul transformat in subiect, un subordonat in omniprezenta armata de slujbasi recrutati, obligat sa se supuna neconditionat ordinelor superiorilor? Ar trebui privat de pretiosul privilegiu de a-si alege mijloacele si obiectivele si de a-si modela propria viata?

Epoca noastra este martora avansului triumfal al cauzei socialiste. In urma cu aproape o jumatate de secol, un eminent om de stat britanic, Sir William Harcourt, afirma: „Suntem toti socialisti acum”. La vremea aceea, aceasta afirmatie era prematura in privinta Marii Britanii, insa azi este aproape literal adevarata pentru aceasta tara, odinioara leaganul libertatii moderne. Nu mai putin adevarat este in ce priveste Europa continentala. America singura este inca libera sa aleaga. Iar decizia poporului american va determina rezultatul pentru toata omenirea.” ,

scria Ludwig von Mises in 1944, in prefata la lucrarea sa intitulata Burreacracy (Birocratia), publicata la Yale University Press (traducerea libera imi apartine). Lucrare care explica clar, logic si ineluctabil eternele mecanisme prin care birocratizarea excesiva a intregii vieti sociale si economice, ca mecanism politic de control preferat de tot politicianul/guvernantul autoritarian si ingust la minte, genereaza mai multe probleme decat rezolva – oriunde si oricand, pentru ca asta-i natura umana si nu se schimba. Retineti: 1944! Ca sa poata cerceta, gandi si scrie liber, von Mises, austriac, a trebuit sa se stabileasca peste ocean. La fel ca ucenicul F.A. Hayek, dupa ce le-a facut cadou britanicilor – la solicitarea unor politicienii constienti  si exasperati de aceste amenintari – The road to serfdom 1943. Drumul spre servitute.

Intre timp, Europa continentala si-a asigurat aservirea printr-un un mecanism birocratic si mai aprig: supradimensionatul aparat regulator si autoritarian al Uniunii Europene, care furnizeaza directive pentru orice, inclusiv pentru dimensiunea si ambalajul castravetelui. Din pacate si SUA, de prin anii ’70 incoace, au ajuns sa se confrunte cu aceeasi problema: supradimensionatul aparat federal regulator. Iar acum, la inceput de 2019, in timp ce presedintele de dreapta al Americii incearca sa reduca problema,  democratii americani (a se citi partidul neocomunist american, actualmente majoritar in Camera Reprezentantilor) vor extinderea aparatului guvernamental deja gigantic si a suprataxarii aferente, pe mana generatiilor de comunisti reunite la conducerea partidului: de la batranii Pelosi, Sanders si Schumer la tineri ca Alessandria (cum naiba sa te cheme Alexandria? De ce nu Zimnicea?) Ocasio Cortez, zisa pe buna dreptate Ocasio-no-Cortex, totusi aleasa in Congres de electoratul new-yorkez, toti viseaza sa transforme America in Venezuela. Sau in Romania, de ce nu?

In Romania, unde solutia traditionala a oricarei probleme sociale ramane intotdeauna mai putina libertate individuala si proprietate privata prin inca o taxa, o lege, o adeverinta, inca un minister, un comitet, o comisie centrala, conduse de inca un „tehnocrat”, un „specialist” de la stat. Adica mai multa birocratizare. Iar tinerii, cot la cot cu mai batranii „justitiarii” pe dreptate sociala, asteapta sa-i elibereze statul de toate grijile, inclusiv de cea de a gandi pana la capat.

Vorbim de statul romanesc democratic si benevol abandonat de demos prin absenteism civic, politic si cerebral. Abandonat partidului-stat PSD fost PCR, care si le-a aservit pe toate celelalte, si care penduleaza cu succes, de 30 de ani, intre vechea stanga cleptocrata si noua stanga psihopata. Si, evident, birocrata.

Solutia preferata de romanul „justitiar” si revolutionar? La probleme vechi, partide noi cu Oameni Noi si cu aceleasi non-solutii. Adica mai mult stat, mai multa relgmentare, mai putina libertate. Solutia impotriva coruptiei? Inca o lege si mai multe limitari birocratice (unii ii spun chixo-comic „tehnocratie”). Adica mai multa coruptie – care este generata de cand lumea de supracontrolul regulator si birocratic. Dar cine mai sta sa-nteleaga si sa gandeasca solutiile logice pana la capat? Cui ii mai pasa de realitate sau de libertate, cand avem deja 4 generatii corupte ideologic, etic si idiocratic pe directia asta …

Las’ ca se rezolva cand il aresteaza pe Dragnea, si se transforma PSD, sub inteleapta conducere a colegilor, in Alba ca Zapada. Una mai negricioasa si sleampata, care tot aia va face sau mai rau. Caz in care, desigur, in reteaua de socializare, cele 5-6 milioane de romani  „de dreapta” care vor mai avea bani de curent electric si internet isi vor fi deschis un miliard de conturi alternative – asta da, libertate si fericire! – pe care vor dezbate daca in loc de un partid de dreapta (whatever that means in capul lor) n-ar fi mai intelept sa acorde PSD inca o sansa democratica …

La multi ani!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: