Ioana Hincu

De aia tot America, nu Europa. Agenda poporului american, aceeași cu a Președintelui american

In Dubii on februarie 6, 2019 at 7:52 pm

„Americanii nu vor accepta niciodată socialismul. Dar, sub numele de «liberalism», vor adopta întregul program socialist – şi, într-o zi, America va fi o naţiune socialistă, fără să ştie cum s-a întîmplat“ spunea in 1940 Norman Thomas, candidatul la Casa Alba din partea Partidului Socialist American, initiatorul acestui exceptional rebranding al Stangii americane sub nume fals de „liberal”. Si intr-un fel a avut dreptate: de atunci incoace, buna parte dintre americani,  apoi dintre europeni, au inceput sa incurce comunismul si socialismul cu liberalismul, si sa le imbratiseze pe primele sub mult mai seducatorul nume (al ultimului, ratandu-i insa esenta). Unde a gresit insa Norman Thomas a fost cand a subestimat puterea credintei in Dumnezeu, Constitutie si libertate crestineste asumata a concetatenilor sai, credinta care-n America e traditionala de peste doua secole. Ceea ce nu se poate spune despre Europa.

Aseara, Donald Trump, al 45-lea presedinte american, mai liberal (in adevaratul sens al cuvantului) decat inteleg contemporanii si colegii de partid, spre finalul celui de al doilea sau discurs traditional despre Starea Uniunii  americane, a spus:

Aici, in Statele Unite, suntem alarmati de noi chemari de a adopta socialismul la noi in tara. America a fost fondata pe libertate si independenta, nu pe coercitie, dominatie si control guvernamental. Ne-am nascut liberi si vom ramane liberi. In aceasta seara, reinnoim hotararea noastra ferma ca America nu va fi niciodata o tara socialista.

Si, dupa ce a amintit parlamentarilor americani, in prezenta catorva veterani ai celui de-al doilea Razboi Mondial, cui datoreaza America pe care o au – in niciun caz socialistilor si comunistilor – a incheiat astfel:

Tot ce a urmat – triumful asupra comunismului, pasii uriasi in domeniul stiintei si cercetarii, progresul unic spre egalitate si justitie – totul a fost posibil multumita sangelui si lacrimilor si curajului si viziunii americanilor de dinaintea noastra.

Ganditi-va la acest Capitoliu – ganditi-va la incaperea asta, unde inaintasii legislatori au votat abolirea sclaviei, constructia de cai ferate si autostrazi, securizarea drepturilor civile, infrangerea fascismului sau a altor imperii ale raului (referinta la Evil Empire, Ronald Reagan, care pe atunci era comunismul si marele imperiu sovietic)

Trebuie sa alegem intre a ne defini prin diferentele dintre noi sau a indrazni sa le depasim. Trebuie sa alegem intre a irosi mostenirea noastra sau a declara cu mandrie ca suntem americani,  care fac incredibilul, sfideaza imposibilul si cuceresc necunoscutul.

In inimile noastre trebuie sa pastram pe primul loc America. In sufletele noastre trebuie sa pastram vie libertatea. Si trebuie sa pastram credinta in destinul Americii, acela de natiune cu Dumnezeu deasupra, care trebuie sa fie speranta, promisiunea, lumina si gloria printre natiunile lumii!

Thank you. God Bless You, God Bless America, and good night!

Sunt 30 de ani de cand America nu a mai avut un lider – unde lider inseamna mai mult decat ocupant al unei functii eligibile importante – care nu doar sa spuna, ci si sa faca ce spune, ce a promis celor care l-au ales, sau cel putin sa incerce consecvent, pana la capat. Ultimul a fost Ronald Reagan. Dupa 30 de ani, America l-a produs si ales pe Trump, care incearca si deocamdata reuseste spectaculos sa-i calce pe urme lui Reagan, in aceleasi conditii de enorma si tripla adversitate: din partea opozitiei de stanga, din partea presei si mass-media majoritare de stanga, si din partea propriului partid al carui establishment prea des semnalizeaza dreapta insa vireaza tot la stanga, adica impotriva Americii. De ce face Trump asta? De ce se complica – pentru ca e complicat si riscant sa-ti scoli o lume-ntreaga in cap? Pentru ca agenda lui e aceeasi cu a poporului, constitutiei si spiritului american, asa cum au fost de cand primii colonisti au evadat din Europa, s-au eliberat de constrangerile si persecutiile batranului continent, si au fondat America the beautiful, the land of the free.

Cand Trump a castigat alegerile, in 2016, mi-a fost teama ca nu va reusi sa-si tina promisiunile. Ca nu va rezista in fata uriasei opozitii politice si mediatice, interne si externe. Ca va ceda presiunilor. M-am inselat – si ma bucur ca m-am inselat. Iar daca a rezistat, este pentru ca realmente agenda lui este aceeasi cu a tarii si majoritatii poporului lui, nu doar cu a majoritatii partidului. „Victoria nu inseamna sa castigam pentru partidul nostru, ci sa castigam pentru tara noastra” a spus, printre altele, Presedintele Americii aseara.

Europa insulara n-a mai produs un asemenea lider de la Margaret Thatcher incoace. Europa continentala n-a produs niciodata. Un lider care aiba si sa respecte o asemenea agenda electorala, politica si constitutionala. De uniune in libertate, patriotism, responsabilitate, dreptate si egalitate, crestineste asumate. Care sa dea de pamant cu comunismul vechi sau nou – nu doar in vorbe, ci si in fapte. Care sa reduca controlul guvernamental, birocratia si povara fiscala asupra cetateanului, si sa elibereze fortele libertatii individuale. Care sa-si respecte poporul, sa aiba incredere in el si sa-l apere – sa-i apere identitatea, securitatea si libertatea fara retineri, in ciuda oricaror amenitari si adversitati interne sau externe. Care sa-si insufleteasca poporul pe aceste directii, demonstrand prin rezultate ca asta este singura cale, si ca fara Dumnezeu deasupra nu se poate.

Europa inca nu poate produce asemenea lideri si viziuni politice, desi, paradoxal, visul de cel putin un secol al fruntasior politicii noastre continentale este sa surclaseze America. Ce n-au inteles ei, insa, e ca nu poti surclasa – politic, economic, militar, stiintific si cultural – America dispretuind ce a facut din ea prima putere a lumii: credinta crestineasca in Dumnezeu, popor, patrie si libertate. Ca nu poti unifica popoare (cum incearca liderii Uniunii Europene) calcandu-le-n picioare. Ca nu poti apara civilizatia deschizand larg portile barbarilor si imigratiei ilegale; sau democratia instaurand tirania; sau diversitatea culturala si de opinii suprimandu-le. Si ca, finalmente, nu poti beneficia de ajutorul lui Dumnezeu excomunicandu-l.

Europa, desi cu un trecut crestin si cultural impresionant care o face sa-si merite titlul de leagan al civilizatiei, nu va putea niciodata egala, si cu atat mai putin surclasa America, atata vreme cat va identifica in ea, cu aroganta, inamicul, nu partenerul si modelul de urmat.

Nimeni nu cunoaste viitorul. Dar toti ar trebui sa invatam din lectiile trecutului pentru un viitor mai bun. Iar trecutul obiectiv, de cel putin doua secole incoace ne arata ca, teoretic, orice tara, orice continent, poate fi America, dar ca nu va fi niciodata decat atunci cand si daca va consimti pe scara larga la aceleasi valori ale libertatii individuale, in acelasi cadru institutional, nu in altul: We the people, E pluribus unum si One nation under God. Democratie (realmente) liberala, Unitate in diversitate si Dumnezeu deasupra natiunilor noastre.

Finalmente, ramane o optiune si o problema de caracter si de consimtamant. Numai atunci cand si daca agenda sefilor de stat si de guvern european va ajunge sa coincida cu a propriilor popoare si vice-versa, pe aceste coordonate nu pe altele, numai atunci vom putea spune „da, in sfarsit, si Europa, nu doar America!”. Pana atunci, „mandria”  de a fi european nu face doi bani. Mandru poti fi oricand degeaba. Demn? Niciodata fara libertate, morala sanatoasa si rezultate.

Pentru cei care vor sa inteleaga mai bine ce ne desparte, desi ar trebui sa ne apropie de America:

https://ihincu.wordpress.com/2013/12/28/o-problema-de-caracter-pentru-ani-mai-buni/

https://ihincu.wordpress.com/2015/05/06/de-aia-tot-america-nu-europa-pentru-ca-we-the-people/

https://ihincu.wordpress.com/2013/05/12/america-the-beautiful-si-daca-nu-va-mai-fi/

https://ihincu.wordpress.com/2015/05/08/8-mai-2015-ziua-victoriei-asupra-memoriei/

Si, despre actuallul parcurs al Americii, de la inaugurarea mandatului actualului presedinte:

Ianuarie 2017 https://ihincu.wordpress.com/2017/01/20/america-welcome-trump-sau-hail-trump/

Ianuarie 2018 https://ihincu.wordpress.com/2018/01/31/de-aia-tot-america-pentru-ca-trump-plus-we-the-people-adevaratul-liberalism/

Ianuarie 2019 https://theconservativetreehouse.com/2019/02/05/president-trump-2019-state-of-the-union-speech-transcript/

Plus o selectiune din momentele cele mai importante ale Starii Uniunii americane la inceput de 2019:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: