Votul și defazajul față de realitate

Premisa: democratia si politica (accesul la putere, guvernarea) functioneaza pe voturi. Votul face diferenta, la fel cum in fotbal o fac golurile.  Oricat de „frumos” ai juca, in fotbal, la fel ca-n politica sau in viata, scorul conteaza, si numai in conjuncturile rare si foarte fericite  se intampla  ca cei care joaca frumos, realmente frumos, sa castige. Aceasta este realitatea. Ia defazajul fata de realitate a devenit o tulburare de comportament social banala.

Defajazul acesta nu-i doar problema romaneasca, desi la noi e mai evident in unele privinte prin stricta comparatie cu societatile mai avansate cultural si mai dinamice pentru ca sunt mai libere si mai democratice  – care-s numai la Vest. Prin comparatie cu alte parti ale lumii, cele de dincolo de granitele civilizatiei (care se termina la granita noastra de Rasarit) stam mai bine.  Si e firesc, fiind o chestiune de cultura sociala-politica mai avansata sau mai inapoiata.

Numai ca nici lumea occidentala nu-i scutita de fenomenul defazajului fata de realitate, care n-as zice ca-i accidental sau natural, adica datorat exclusiv traditiilor locului sau caracteristicilor specifice individului, respectiv faptului ca multi oameni pur si simplu nu au dotarea naturala pentru a tine pasul cu realitatea. Nu. Defazajul, contratimpul, nesincronizarea, ramanerea in urma vremurilor, spuneti-i cum vreti, are si o componenta indusa artificial si premeditat: cand principala functiune a presei si sistemului de educatie e deturnarea (propagandistica, ideologica) a individului de la realitate, astea sunt, printre altele, rezultatele.

Iata un exemplu concret si recent din nenumaratele:

Scriu acum doua saptamani un text despre ce as putea vota anul asta. Ideea fiind ca, desi optiunile nu-s grozave, inca nu-s toate aceeasi mizerie, iar eu, cata vreme nu traiesc sub un regim totalitar, voi continua sa-mi exercit dreptul de vot, oricat de dificila si nesatisfacatoare este alegerea. Pentru ca votul conteaza – in ce fel, e alta poveste. Retineti, acum doua saptamani. Aseara me trezesc cu urmatorul comentariu de la un domn de peste ocean, profesor de matematica: „E foarte frumos ce ganditi si scrieti, dar nu, votul Dvs.nu conteaza, pentru ca tavalugul isi continua drumul, cu sau fara opinia Dvs. exprimata, sau nu la vot. E pacat ca atat de putini prieteni virtuali au puterea si dorinta sa va contrazica.”

Bine, dincolo de faptul ca textul era cum vreti dvs numai frumos nu (ironic-amar si deloc poetic), amicul este in mod traditional Gica-contra orice as spune; iar defetismul si pesimismul il definesc, fiind totodata permanent luat prin surprindere chiar de realitatile in care traieste (America). Deci este cutumiar defazat. Totusi, chiar si asa, sa te trezesti ieri, dupa rezultatele alegerilor de alaltaieri, sa comentezi ca votul nu conteaza, mi se pare peste defazajele uzuale si impune cateva precizari.

Daca ceva a contat si generat surprizele (placute sau neplacute) de duminica a fost fix VOTUL OAMENILOR, NU PRESTATIA PARTIDELOR SI CANDIDATILOR. Diferenta fata de alte scrutinuri a fost generata EXCLUSIV de votul popular. Care au fost motivatiile votului sau faptul ca cei mai multi au votat din pura frustrare, fara sa constientizeze ce voteaza, e altceva. Dar sa spui acum, fix acum, ca votul nu conteaza, mai ales impotriva „tavalugului”, e un contratimp aproape comic.

Da, si eu am votat „impotriva”, dar nu din frustrare, ci pentru ca inteleg relele cele mai mari din societatea mea si alta n-am.

Da, si eu m-am saturat sa votez „raul cel mai mic”, dar cata vreme raul cel mai mare,  „tavalugul”, nu se satura sa-mi strice viata, nu beneficiez de luxul de a nu vota fie si cea mai mica frana.

Da, sunt presata de clasa politica si de calitatea ei deplorabila sa fac alegeri care contravin multora dintre principiile si convingerile mele. Multumesc in acest sens Presedintelui in functie si PNL, care in loc sa-si adune mintile politice, sa fi facut permanent opozitie la relele cele mai mari si sa ofere poporului care-i voteaza o alternativa satisfacatoare, eventual de dreapta liberala (dupa cum sugereaza denominarea de partid), au in continuare prestatii rare si deplorabile. Multumiri infinite si deplorabilelor noastre „elite” intelectuale si mediatice anti-PSD care considera ca solutia impotriva Stangii cleptocrate e Noua Stanga (de)generata in contrareactie. Care „elite” malformeaza astfel perceptia publicului pana la limita care ma constrange pe mine sa fac alegeri deplorabile. Daca politica si democratia romaneasca sunt deplorabile si publicul defazat, e opera lor cap-coada.

Da, si eu sunt uneori suprinsa. Nici eu nu ma asteptam ca PNL chiar sa depaseasca PSD cu mai multe procente.

Pe de alta parte, faptul ca USR a facut prapad la Bucuresti nu m-a surprins. Pentru ca stiu in ce urbe, cu ce populatie activa civic traiesc – „rezistenta”, feisbuchista, corporatista, hipsterica si de import provincial de acest tip. Pentru ca-i vad (mai ales din 2013 incoace) pe la toate protestele si in general sunt o persoana sociabila, comunicativa si atenta la oameni. Iar in ziua alegerilor m-am uitat atent la cei care se inghesuiau sa voteze, coroborand totodata observatiile din alte surse directe bucurestene cu ce vedeam la tv (interviuri de la sectiile de votare). Da, ma asteptam la asa ceva. Cand fratele eu, care a votat inaintea mea, pe la ora 11, mi-a relatat situatia de la fata locului, am spus un singur lucru (cine ne cunoaste sa-i ceara confirmarea): „inseamna ca USR castiga”; vorbeam de Bucuresti, care are peste 10% din totalul electoratului romanesc.

Si tocmai pentru ca sunt atenta la realitate – „pe faza” – si tocmai pentru ca votul conteaza, cu atat mai mult aveam de gand sa votez PNL, in ciuda listei aleia de tot rasul.

Da, si eu am votat „impotriva”, nu „pentru”. Insa nu doar impotriva PSD, ci si a USR/PLUS, care din punctul meu de vedere e la fel de toxic. De data asta am fost constransa de o dubla conjunctura toxica, nu doar de PSD, sa votez din nou deplorabilul rau mai mic, la fel ca multi altii. Nu, nu-i chiar tot romanul e desincronizat, dar cei mai multi sunt. De aceea trebuie repetat pana la plictiseala extrema:

1.Defazajul fata de realitate naste o sumedenie de monstri, mai ales intr-o tara oarecum democratica. De asta insist si voi continua sa insist toata viata pe constientizarea realitatii asa cum este, nu cum ne place sa credem ca este: Romania nu este o democratie consolidata, ci una cel mult aspiranta. Civismul romanesc este infantil, la fel ca intelegerile politice si democratice de masa.

2. Votul totusi conteaza. Intotdeauna conteaza. Cum si in ce fel e alta poveste, care nu se termina niciodata si trebuie analizata si constientizata permanent, in functie de tendinta si moment. De exemplu (multumiri lui Dragos Aligica pt recomandarea de lectura) asa: https://www.amazon.com/Democracy-Decision-Theory-Electoral-Preference/dp/0521585244?fbclid=IwAR04QeUe2YcHAm1LiN7VO5piaFCv6uOPOR7_yhC5u7JLW_pnEDHh2f0mZos

Concluzia inevitabila este aceeasi cu premisa: pana la urma, democratia si politica (accesul la putere, guvernarea) functioneaza pe voturi. Votul face diferenta, la fel cum in fotbal o fac golurile.  Oricat de „frumos” ai juca, in fotbal, la fel ca-n politica sau in viata, scorul conteaza, si numai in conjuncturile rare si foarte fericite  se intampla  ca cei care joaca frumos, realmente frumos, sa castige.   Nu va place, stiu. Viata si politica n-ar trebui sa fie ca fotbalul, doar ca sunt. De aici pornim ca sa construim – greu si in timp indelungat – variante calitativ superioare, fundamentate pe  valori superioare.

Restu-s povesti, fantezii, utopii.