Ioana Hincu

Archive for iulie 2019|Monthly archive page

The Great USR Hoax. A classical textbook case for the Left

In Dubii on iulie 19, 2019 at 7:51 pm

A case for the manual of politics, ideology, cinematography, psychiatry, pshychology …

 

The great hoax, explainable and partially excusable

In 2016 there was an excuse for many who voted USR: they didn’t understand what they were doing. How could they when our media elite, for instance Dan Tapalaga from Hotnews (milestone and standard for the Romanian political journalism and Right!), described USR as the desirable Right alternative, with a political program of „radical Right”, not of typical progressive Left (at least as infiltrated as PSD and allies by government agents or servants of the leftist  political police)? What could they understand when our intellectual stars, starting with venerable UB professors, philosophers, beloved publicists such as Andrei Plesu or Gabriel Liiceanu, were campaigning for them and against PSD? The naive voters understood USR was the Right and rightfully opposed to the older communist and very corrupt version of the Left embodied in PSD.

Also, an important contribution to the Great USR Hoax was the fact that 3 years ago the symbol of the party was his first and former president, Nicusor Dan. Nicusor could pass for benign, even funny, because his party was new and had no elected officials, therefore no power to translate yet in statutory law and political practice his aberrations. Of course he looked funny and confused: the man was declaring himself apolitical while launching his very political party and career. He characterized his political orientation as „nor-nor”, precisely not Left nor Right, but „postideological”, though he had long before updated his speech and political program with most of the ideas and mantras of the Western New Left – that included the „centrism”,  genderism, „the third way” and the „postideological” stance. How could the voters know what USR actually stands for? Surely not from our academic and media elites, at least as confused or deliberately confusing. And I suppose no one is imagining that the main preocupation of the general public is to devour books of political theory and history …

Besides, in the era of generalized infantilism – people do mature later nowadays, if ever – the salvationist hipsterism specific to the New Left has its adolescent charm, especially for old adolescents and adults not yet validated socially, politically or morally, but Citește restul acestei intrări »

Marea Păcăleală USR și anexele. Caz clasic, de manual

In Dubii on iulie 18, 2019 at 1:48 am

Caz de manualul politic, ideologic, cinematografic, psihologic,  psihiatric, istoric …

 

Marea pacaleala explicabila si partial scuzabila

In 2016 a existat o scuza pentru multi dintre cei care au votat USR: nu intelegeau ce voteaza. De unde era sa inteleaga daca floarea noastra mediatica, de exemplu Dan Tapalaga de la Hotnews, considerat reper si standard in jurnalismul politic romanesc, ii descria ca alternativa dezirabila de dreapta, cu „program radical de dreapta”,  nu de stanga tipic progresista – cel putin la fel de infiltrata securistic sau psihopat ca PSD? Ce sa-nteleaga cand vedetele noastre intelectuale (in frunte cu venerabili profesori universitari, filozofi, indragiti publicisti precum domnii  Plesu sau Liiceanu) le faceau reclama electorala impotriva PSD? Votantul naiv a inteles ca USR e dreapta si oponent pe dreptate al vechiului comunism corupt intruchipat de PSD.

La marea pacaleala electorala a contribuit si faptul ca acum trei ani USB transformat in USR era partid nicusordanist (de la Nicusor Dan, il mai stiti?). Nicusor putea trece drept benign, chiar amuzant,  pentru ca partidul lui era nou si  nu pusese mana pe destula putere ca sa-si traduca elucubratiile in legi si practici politice de guvernare. Sigur ca parea amuzant si confuz: omul declara, de exemplu, ca e apolitic, desi tocmai isi lansase partidul foarte politic si cariera la fel de politica. Declara ca e „nici-nici” ca orientare politica, mai precis nici de dreapta, nici de stanga,  deci „postideologic”, desi avea la zi cam tot discursul Noii Stangi occidentale, care include si mantrele cu „centrul”, cu „nici la stanga, nici la dreapta” si cu „postideologia”. Dar ca sa poti face aceste distinctii si conexiuni, trebuie sa stii bine pe ce lume politica traiesti. De unde era sa stie electoratul? Cu siguranta nu de la elitele academice sau mediatice, la fel de confuze sau deliberant confuzante. Si doar nu-si imagineaza cineva ca prima preocupare a publicului larg e sa stea cu burta pe cartile de teorie si istorie politica …

In plus, in era infantilismului generalizat – oamenii se maturizeaza mai tarziu spre deloc – hipstereala salvationista specifica Noii Stangi are farmecul ei adolescentin, mai ales pentru adolescentii intarziati si adultii nevalidati social, politic sau moral, dar cu aspiratii. Si ce te poate valida mai rapid intr-o societate incremenita in eterna tranzitie si criza politica decat o Citește restul acestei intrări »

Revoluții și evoluții. Câteva gânduri

In Dubii on iulie 14, 2019 at 6:40 pm

„Acolo unde viziunile intra in conflict ireconciliabil, intregi societati pot fi sfasiate. Conflictele de interese domina pe termen scurt, insa conflictele dintre viziuni domina istoria.
Oamenii sunt dispusi sa faca aproape orice pentru viziunile lor, mai putin sa se gandeasca la ele.” (Thomas SowellA conflict of visions. Ideological origins of political struggle,  2007, ed. Basic books)

Ideea de revolutie sau spiritul revolutionar nu m-au incantat niciodata. Poate pentru ca, nu stiu sa spun de ce, nu le-am asociat niciodata cu ideea mea (clasic liberala) de libertate, nici macar inainte de a intelege, pe date si rezultate istorice, ce presupun toate astea – revolutia, libertatea sau liberalismul clasic.

In acelasi timp, nu ma pot opri sa constat ce fascinatie magica exercita in continuare revolutia asupra atator oameni, sau cu cat entuziasm si superficialitate e abuzat termenul sau asociat cu notiunea de libertate sau de evolutie.

In mintea mea, stiind cat stiu acum, semantic si istoric, despre revolutiile de referinta, de la cea industriala la cele poltice, si pentru ca e 14 iulie, ziua cand francezii sarbatoresc ziua nationala si celebra lor revolutie, simt nevoia sa (re)formulez cateva ganduri in legatura cu tema.

Primul ar fi ca revolutiile nu presupun sau impun neaparat evolutii. De fapt, in general faorizeaza mai mult distrugerea decat evolutia.

Al doilea ar fi ca n-ar trebui sa confundam revolutia cu revoltele populare sau cu indignarile de masa care sunt motivate si instigate, la fel ca revolutiile, mai mult emotional decat principial, dar cu efecte relativ efemere.

In fine, al treilea ar fi ca iubesc libertatea si nu ma opun schimbarii. Insa nu uit niciodata ca drepturile naturale si libertatile fundamentale bunei functionari a omului presupun un cadru normativ si principial stabil, bine gandit si general consimtit de societate. Ori asta presupune educatie solida, reflectie indelungata si cumpatare, nu actiuni de masa motivate de demagogie, lozinci de succes si frustrari necontrolate cum este cazul schimbarilor rapide, violente, „revolutionare”.

Daca macar aceste trei lucruri s-ar constientiza, ideea de revolutie ar starni mai degraba rezerve si ingrijorari decat entuziasm. Concret si pentru mai buna intelegere, daca tot suntem in iulie, Citește restul acestei intrări »

%d blogeri au apreciat: