Ioana Hincu

Archive for noiembrie 2019|Monthly archive page

Jurnal de campanie (IV) Alei KGB, borduri PSD si alte traditii electorale

In Dubii on noiembrie 23, 2019 at 8:55 pm

lupul si scufita rosieLa coltul strazii mele, la intersectia cu bulevardul, se pun borduri si se niveleaza asfaltul din mica parcare unde-ti rupi gatul printre cratere de vreo 20 de ani. In general, o lucrare ca asta, pe  vreo 40 de metri patrati, dureaza multe saptamani: o echipa vine, da cu pick-hammer-ul si scoate bordurile, alta pune bordurile, alta toarna la loc asfaltul, la intervale cat se poate de lungi. Acum s-a rezolvat in trei zile. Logic,  e final de an si perioada electorala. Deci trebuie mulsi grabnic, cu firmele prietene, banii ramasi prin bugetele locale, si livrat parandaratul la partid, la domnul primar sau la cine trebuie. Ca-n anii 2000, tot an electoral, cand am plecat eu la Praga intr-o joi,  duminica seara, la intoarcere, m-am trezit cu strada asfaltata. Pana atunci strada mea, zona 1, la 3 km de centrul capitalei, ramasese pietruita din vremuri imemoriale, desi se aflata in planul de asfaltare din 1990.

Cand s-a asfaltat peste noapte strada, primar la sectorul 2 era eternul Neculai Ontanu PSD. Etern, pentru ca am imbatranit cu el primar de patru ori la rand. Pentru ca oamenii au fost impresionati de ce facea domnu’ Ontanu peste noapte,  in an electoral, de parca el turnase asfaltul, cu banii si lopata lui, sau el picta si bricola acasa, din timpul si economiile personale, placutele alea raspandite printre panselutele si boschetii achizitionati la suprapret si plantati prin tot sectorul, pe care scria „Neculai Ontanu, primar sector 2” .

Vecinii au fost incantati, oricum: vezi, domnul Ontanu se gandeste la noi. De aia l-au mai ales de inca trei ori. Majoritatea locuitorilor din sector habar n-avea ce mafie politica si ce coruptie sufocau primaria. Majoritatea nu stie nici acum ca oamenii lui Ontanu, destui, sunt tot acolo sau mai bine, si tot draciile alea le fac. Generalul cu doua doctorate Ontanu,  sociolog si fost maistru in constructii, tot in libertate si Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (III). Sentimente nu argumente. Propaganda și manipularea emoțională PSD, net superioară adversarilor

In Dubii on noiembrie 21, 2019 at 7:38 pm

„Acolo unde viziunile intra in conflict ireconciliabil, intregi societati sunt sfasiate. Conflictele de interese domina pe termen scurt, insa conflictele de viziuni domina istoria. Oamenii fac aproape orice pentru viziunile lor, mai putin sa se gandeasca la ele.” (Thomas Sowell – A conflict of visions, 2007)

„Se poate intampla ca rolul ideilor articulate rational sa fie destul de modest in cazul unor alegeri [politice] concrete, a votului legislativ sau a actiunii unor sefi de stat.” (Ibidem)

I. Din metodologia electorala clasica a Stangii: descurajarea emotionala a votului

Alegerile de duminica nu sunt despre ideologii si doctrine, ci mai degraba despre metodologii electorale. Traditional, Dreapta lucreaza preponderent cu argumente, Stanga cu sentimente. Iar una din marile reusite ale Stangii de pretutindeni este ca, periodic, atunci cand stie ca nu poate atrage destule voturi, reuseste sa ajunga la putere cu votul unei minoritati (uneori impresionant de mici), descurajand sau impiedicand prezenta la vot a majoritatii prin anihilarea ratiunii si manipularea sentimentelor celor mai vulnerabili sau instabili emotional.

Romania nu face exceptie metodologica – n-am inventat noi nimic, cu atat mai putin natura umana si comportamentul maselor. Incepand din 1990, dupa rezultatele la vedere, PSD fost PCR ramane premiant in materie. Tot dupa rezultatele, Noua Stanga tip USR/PLUS n-a reusit sa-i egaleze performantele.

ma-pis-pe-el-de-vot_a2e9e1424c802c

Totusi, in ultimii 30 de ani, singurele alegeri unde PSD a pierdut de mai multe ori decat opozitia au fost cele prezidentiale. PSD a reusit sa produca un singur candidat prezidential de succes – Ion Iliescu. Opozitia a produs trei – Emil Constantinescu, Traian Basescu si Klaus Iohannis. Iar incepand din 2000, PSD le-a pierdut succesiv pe toate. Si a contat ca factor de Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (II). Back to reality și „revoluționarea teoriei Răului cel mai mic” votând Răul cel mai mare

In certitudini, intre ras si plans on noiembrie 15, 2019 at 8:17 pm

La cinci zile dupa turul 1 al alegerilor prezidentiale, realitatea relevanta s-ar putea rezuma cam asa:

1. PSD e cu noi, peste noi si peste PNL in multe feluri. Ramane cel mai mare partid din tara (peste 500 de mii de membri fata de 250.000 ai PNL). Are, conform datelor oficiale, cei mai multi primari raspanditi pe tot teritoriul national – 1708 din 3186 plus capitala. PNL are numai 1081 – si  peste 20 de mii de activisti online, platiti si organizati „de la centru”. Domina in continuare numeric parlamentul (alaturi de aripile PSD, ALDE si ProRomania), Curtea Constitutionala, CSM si toate autoritatile, agentiile guvernamentale si companiile cu capital de stat (gen Romgaz, Transgaz, daca va spun ceva). Din motive neelucidate, publicul uita ca guvernul PNL este la mana si votul majoritatii PSD si aliatilor, cel putin pana la alegerile parlamentare de la finalul anului viitor.

Extern, PSD este afiliat Partidului Socialist European (stanga fara dubii), PNL este afiliat Partidului Popular European (dreapta ezitanta, cu derapaje spre „centru”, adica spre stanga)

Asta au ca suport electoral, de partid, cei doi candidati.

De reamintit amnezicilor faptul ca Vasilica Dancila este sefa PSD, cea care, alaturi de fetele lui Dragnea – infractor recidivist, actualmente puscarias care personal si impreuna cu membri ai familiei de proximitate are interdictie oficiala de a intra pe teritoriul SUA – a pus bata, gazul, grenada jandarmereasca pe manifestantii antiguvernamentali pasnici, pe 10 august 2018, in Piata Victoriei din capitala. Asta pe langa faptul ca PSD fost PCR domina in continuare, de 30 de ani, societatea si scena politica romaneasca – a facut-o si atunci cand a fost temporar si aparent in opozitie.

2. Presa si televiziunile romanesti „antiPSD” si „de dreapta” bat campii pe sistem „zapaceste-i cat mai bine pe telespectatori”, in detrimentul evident al candidatului Iohannis si intr-un fel care profita direct candidatei Dancila, fie si numai prin descurajarea participarii la vot – la procente mici de participare, PSD are sanse mai bune, la fel ca-n 2012 sau 2016.

3. Online si in media sociale, de la stanga la dreapta, se disting doua curente dominante de opinie:

a) Suporterii constant fideli PSD si candidatei Dancila. Citește restul acestei intrări »

Jurnal de campanie (I). A dezbate sau a nu dezbate, aceasta este întrebarea

In Dubii on noiembrie 14, 2019 at 12:56 am

Imi propusesem sa nu comentez mai nimic in aceasta campanie electorala, cu atat mai putin intre cele doua tururi, pentru ca mi se parea ca lucrurile ar trebui sa fie clare – de ce si cu cine ar trebui sa voteze concetatenii mei cu picioarele bine infipte in pamantul si  realitatea romaneasca, asa cum sunt, nu cum le viseaza. M-am inselat, nu se poate, sunt cateva observatii generice, despre care scriam inainte de primul tur,  care merita reiterate acum,  pe caz specific:

  •  Un bun politician stie ca „o campanie electorala eficienta incepe a doua zi dupa ce s-au incheiat cele mai recente alegeri si nu inceteaza niciodata”
  • „Politicianul de succes nu asteapta sa-i defineasca altii, colegii sau publicul, principiile si agenda, ci merge el catre ceilalti sa si-o promoveze si sa convinga.”
  • „Nu in ultimul rand, politicianul adevarat stie ca cea mai eficienta campanie electorala se face offline, in fata oamenilor,  in contact viu, direct, cu ei, nu prin intermediul ecranului televizorului, computerului sau telefonului.

Asa se face, in linii mari,  politica buna in democratie si libertate, daca vrei sa fii luat in serios”
https://ihincu.wordpress.com/2019/11/10/alt-fel-de-politica-dupa-30-de-ani-e-timpul-pentru-schimbarea-paradigmei-electorale/

SBoyton Ham si Hamlet

N-aveam de unde sti atunci, cand am scris lucrurile astea, ca unul din falsele argumentele impotriva candidatului Iohannis sau a prezentei la vot in turul doi va fi refuzul acestuia de a participa la o „dezbatere” televizata cu Vasilica-Viorica Dancila. Parte din observatiile generice si de perspectiva pe care le faceam in articolul de sambata noaptea isi gasesc aplicarea  acum, pentru clarificarea intrebarii „a dezbate sau a nu dezbate cu Dancila”. Le reiau si detaliez, in special pentru prietenii cu aspiratii la o cariera politica: Citește restul acestei intrări »

Alt fel de politică. După 30 de ani, e timpul pentru schimbarea paradigmei electorale

In Solutii on noiembrie 10, 2019 at 3:53 am

Politica romaneasca are nevoie de o resetare serioasa. Punct si de la capat, altfel. Asta indica, mai clar ca niciodata, prezenta campanie si oferta electorala prezidentiala. Sunt cel putin trei lucruri pe care ultima luna electorala le-a relevat si sunt de natura sa conduca la aceasta concluzie:

1. Incapacitatea actualelor partide parlamentare de a selecta din randul lor candidati prezidentiali plauzibili si potriviti pentru epoca in care ne aflam, si care sa ridice probleme serioase ocupantului curent al functiei prezidentiale.

Nici macar actualul Presedinte, domnul Iohannis, care este favoritul indiscutabil al acestor alegeri, nu este candidatul optim pentru Romania. In fine, asta este ce s-a putut mai bun la acest moment, les jeux sont faits. Insa cu atat mai mult merita sa reflectam serios la cauzele pentru care nici macar PNL, al doilea cel mai mare si vechi partid postdecembrist, sub o conducere mai onesta si mai orientata spre liberalismul de dreapta decat pana acum, nu a putut produce un candidat mai bun, reprezentativ pentru identitatea (clasic liberala) pe care si-o declara.

2. Incapacitatea partidelor de a pregati si prezenta electoratului, din timp, lideri convingatori si reprezentativi.

3. Lipsa de coerenta si consistenta ideologica si doctrinara a candidatilor, a tuturor, in frunte cu favoritul.

Toate acestea denota in primul rand lipsa de perspectiva (gandire si strategie) pe termen mediu si lung, care afecteaza atat succesul electoral, cat si capacitatea de a guverna coerent si durabil. Oamenii s-au saturat de incropeli si sloganuri la minut. S-au saturat de candidati fabricati peste noapte sau de promisiuni electorale inconsistente, incoerente si in general neonorate. Guvernarile romanesti din ultimii 30 de ani pot fi acuzate de multe, numai de coerenta nu.

Politicienii nostri isi construiesc programele si campaniile electorale la minima rezistenta si la cel mai de jos standard, pornind de la status quo-ul cel mai facil: slabiciunile si discreditarea adversarului. Pe continut, lipsa de principii stabile si dezorientarea ideologica sunt boala cronica a programelor si propunerilor candidatilor.

Dar cel mai grav mi se pare ca politicienii nostri s-au obisnuit sa considere imaturitatea, slaba noastra constientizare si cultura democratica (prezente in egala masura la ei si la electorat) ca pe o fatalitate invincibila: astia suntem de la Caragiale incoace, cu asta (ne) jucam, la asta ne adaptam. Or, politica de stat nu e o joaca, iar abordarea asta e cea mai proasta din atatea posibile: sa tintesti spre cea mai „ieftina” si efemera solutie – gratificare imediata, a ta si a a electoratului -, cu cele mai costisitoare  rezultate de durata: stagnarea, sau mai bine zis balteala social-politica a unei intregi societati.

Cu ce ar trebui sa inceapa resetarea politicii romanesti, dupa 30 de ani de asemenea cutume gresite?

Cu alta viziune politica. De dreapta, da. Si cu alta atitudine fata de alegatori, de respect si incredere in partea buna din oameni: daca nu-i minti, daca ai rabdare sa le explici ce anume vrei si de ce, si mai ales daca ii responsabilizezi spunandu-le un adevar esential, anume ca fara suportul si implicarea lor permanenta, pe termen lung, nu doar la vot, nu poti infaptui nimic durabil ca politician, atunci mult mai multi te vor asculta si ti se vor alatura.

Totul ar trebui sa inceapa, prin urmare, cu asumarea si promovarea de catre liderii partidelor care se pretind de dreapta a setului fundamental de principii clasic liberale („conservatoare” in lumea anglo-americana), pe care nu le-am inventat noi, insa pe care altii le-au pus deja in practica de succes, vreme indelungata.

Fara principii si doctrina coerenta de dreapta liberala sau conservatoare, praful se va alege permanent de orice efort de buna guvernare, adica de orice efort de a scoate Stanga din capul oamenilor si de la guvernare. Pentru ca asta ne lipseste de 30 de ani si ne trebuie mai acut ca niciodata: principii si politici de dreapta, nu alta Stanga, mai proaspata, mai educata sau mai „civilizata”, cum viseaza unii pentru „echilibrul democratic” (de exemplu domnul Plesu si alte vedete intelectuale).

Principiile si viziunile politice nu se stabilesc si asuma in an electoral, pe graba si oportunitate,  ci intr-o viata – este primul motiv pentru care niciodata nu m-au entuziasmat candidatii „tineri, frumosi si liberi”; pentru ca sunt inevitabil liberi de maturitatea si experienta necesare. Campaniile electorale nu se pregatesc si candidatii nu se selecteaza cu cateva luni inainte de alegeri – atunci ii faci publici si indeplinesti formalitatile birocratice necesare candidaturii.

Un bun politician stie lucrurile astea. Stie ca o campanie electorala eficienta incepe a doua zi dupa ce s-au incheiat cele mai recente alegeri si nu inceteaza niciodata – decat, poftim, in orele/zilele alea de pauza ridicol stabilite de legile noastre electorale inaintea scrutinului si in ziua scrutinului. Stie ca o campanie electorala de succes nu se reduce la ceea ce definesc ca atare, in mod ridicol, legile noastre electorale – afise, clipuri si dezbateri electorale televizate sau online, moderate si cronometrate de cine stie ce nevolnic la moda.

O buna campanie electorala inseamna sa prezinti publicului permanent si consecvent principiile tale de guvernare  – pentru asta candidezi, nu-i asa, ca sa guvernezi? Inseamna sa reactionezi public la timp, coerent si consistent cu aceste principii, atat la chestiunea politica a zilei, cat si la problemele profunde si de durata care preocupa cetatenii, pentru ca de votul si suportul lor ai nevoie permanent ca sa guvernezi.

Politicianul bun nu asteapta invitatie pentru a intra in competitie de idei cu altii – fie si din acelasi partid. Se zbate permanent sa-si afirme viziunea si principiile, si isi construieste profilul de lider cel putin din ziua in care s-a hotarat sa devina membru de partid, daca nu dinainte – nu cred ca, in epoca istorica actuala, in secolul asta, la fel ca-n cel trecut, un candidat asa-zis independent, adica fara partid, are vreo sansa de succes la mize mari de nivel local sau national.

Politicianul inteligent si matur nu-si schimba principiile si viziunea politica de la o zi la alta, de la un eveniment la altul, in sistem real politik. Nu spune ce crede ca vrea publicul sa auda – abia asta e populism in cel mai jalnic sens -, ci ce stie bine si isi asuma cu mult inainte, respectiv convingerile, argumentele si solutiile de guvernare bazate pe ele si pe realitate.

Politicianul de succes nu asteapta sa-i defineasca altii, colegii sau publicul, principiile si agenda, ci merge el catre ceilalti sa si-o promoveze si sa convinga.

Nu in ultimul rand, politicianul adevarat stie ca cea mai eficienta campanie electorala se face offline, in fata oamenilor,  in contact viu, direct, cu ei, nu prin intermediul ecranului televizorului, computerului sau telefonului.

Asa se face, in linii mari,  politica buna in democratie si libertate, daca vrei sa fii luat in serios, sa ai succes si sa ajungi, la un moment dat, sa guvernezi sau reformezi durabil.

Pentru asta politicianul si candidatul trebuie sa aiba nu numai vocatie de lider, ci si destula experienta de viata si (auto)educatie relevanta (istorica, politica, economica, institutionala). Si un anume caracter. Caracterul si morala conteaza cu atat mai mult in politica, unde tentatia puterii face ravagii, iar expunerea publica este inevitabila.

In fine, politicianul bun stie ca si tacerile, inactiunile sau absentele, nu numai vorbele si actiunile, se vad, se interpreteaza, au semnificatie si influenteaza perceptia electoratului. Erorile sunt inevitabile – numai cine nu respira, nu greseste-, insa cele onest si curajos asumate se iarta mai usor decat fofilarile.

N-a spus nimeni ca-i usor, dar asta inseamna sa fii un bun politician si guvernant. Niciunul dintre candidatii prezidentiali de azi nu are acest profil, dupa aceste criterii esentiale, desi toti au antecedente, demnitati si functii in care au fost propulsati  politic, ba unii au imbatranit (urat)  schimband carnete de partid. De aici lipsa de entuziasm si de incredere in candidati, adica insuccesul acestei pretinse competitii electorale. Pentru ca este o campanie ratata.

Pana cand candidatii si partidele nu vor schimba reteta politica si electorala dupa care functioneaza de 30 de ani – fusereala oportunista, incropeli ideologice si propagandistice – nimic nu se va reforma si construi durabil in societatea si guvernarea romaneasca. In schimb increderea in politicieni va continua sa scada. Rezultatele vor fi si ele pe masura: de la dreapta la stanga tot stanga, si democratia liberala in asteptare.

Ceea ce nu inseamna ca maine nu voi vota. Sigur ca voi vota. Cu fireasca lipsa de entuziasm datorata ofertei electorale, insa cu speranta ca optiunea mea va ajuta la pastrarea sansei pentru alt fel de politica, mai buna, in viitor. Uneori democratia si libertatea inseamna si asta, sau numai asta: diminuarea riscului de a le pierde pe amandoua. Nu-i putin lucru. Pentru asta voi vota maine si nici nu-i atat de greu precum pare. In fond, realist vorbind,  n-am de ales intre Hitler si Stalin. In schimb, va reamintesc ca va fi a patra oara consecutiv cand candidatul PSD va pierde alegerile prezidentiale si marturisesc ca ma bucur sincer sa pun si eu votul si umarul, acum la fel ca de fiecare data. Prin urmare nu fiti tristi,  votati si va bucurati, ca aveti de ce.

Pe data viitoare!

 

%d blogeri au apreciat: