Ioana Hincu

Archive for the ‘intre ras si plans’ Category

Postelectorale. Noi si totusi clasice

In intre ras si plans on Decembrie 13, 2016 at 8:24 pm

Aceasta nu este o “analiza”. Nici opinie nu i-as zice. Sunt cateva observatii si ganduri razlete legate de ultimele alegeri.

1.Dezamagiri si uimiri. Sustinatori ai “tehnocratului” Ciolos  [chipurile independent politic] sunt dezamagiti/suprinsi de faptul ca nici n-a fost validat noul parlament majoritar PSD, si Dacian-premierul-liberal s-a grabit sa-l invite pe Dragnea la o cafea pentru a conveni sa nu mai procedeze la scaderile de taxe anuntate de la 1 ianuarie 2017. Respectiv TVA de la 20% la 19%; elminarea supraaccizei la combustibil; plafonarea la 5 salarii medii pe economie a bazei de calcul a CASS (contributia la asigurarile sociale de sanatate). Nope, nimic despre renuntarea la cresterea cheltuielilor salariale bugetare.

Jur ca nu-nteleg dezamagirea si uimirea. Decat in conditiile in care respectivii au uitat sau trecut cu vederea ceea ce unii dintre noi avertizau si explicau inca de la investirea “tehnocratilor”:

a)acest premier “tehnocrat” a fost preferat, investit si mentinut in functie de aceeasi majoritate PSD et co din parlament; acest premier a servit in repetate randuri interesele electorale ale PSD (cresteri de indemnizatii, salarii, pensii de demnitari si bugetari); acest premier este Citește restul acestei intrări »

Good news! “Dreptul” la Kamasutra vineee!

In intre ras si plans, Solutii on Iunie 4, 2016 at 7:15 pm

Nu-i asa ca n-ati inteles mai nimic din ultimele doua texte pe care le-am publicat pe blog? Respectiv,

Confuzii la ordinea zilei. LGTB si toleranta la orice https://ihincu.wordpress.com/2016/05/29/confuzii-la-ordinea-zilei-lgtb-si-toleranta-la-orice/

Si

Minoritati “oprimate” si majoritati obnubilate. Hotul corect politic striga “hotii!”

https://ihincu.wordpress.com/2016/05/31/minoritati-oprimate-si-majoritati-obnubilate-hotul-corect-politic-striga-hotii/

Nu-i asa ca ati crezut ca glumesc? Ca exagerez? Ca “ingineria sociala” urmarita de aceste miscari politico-sociale care militeaza toate – unde toate inseamna toate – sub palaria marxismului cultural nu poate fi chiar atat de rea? Ca nu poate urmari chiar dezumanizarea, de-civilizarea si re-tribalizarea intregii lumi civilizate, in scopurile mentionate (vedeti pe linkurile de mai sus care)?

Nu-i nimic. Aveti acum ocazia sa intelegeti pe caz concret. Urmatoarea aplicatie recenta va ajuta sa intelegeti mai bine aceste mecanisme si perspectivele. Vorbim despre “drepturile sexuale” ale copilului de varsta scolara, promovate la nivel european.

Exceptional! De cand asteptau astia mici sa se introduca in programa scolara si sa se aprofundeze cumsecade Kamasutra, Pisica-n cizme si Penthouse! Iata ca acum au o sansa! Sa ma explic:

Aflam ca recent “Planned Parenthood (IPPF European Network) a lansat o nouă campanie de promovare a educației sexuale comprehensive (complete, explicite) intitulată „Know it, Own it! Your Sexual Rights Matter!” („Cunoaște-l, recunoaște-l/exercită-l! Drepturile tale sexuale contează!”) Spicuim din anunț:

Campania subliniază că educația sexuală în lume este „prea puțină, prea târziu și prea biologică” și arareori acoperă informație științifică completă sau se ocupă de „călătoria” personală, emoțională și culturală a tinerilor, care poate modela felul în care ei aleg să-și trăiască viețile.

Campania îndeamnă guvernele și legiuitorii să întărească politicile privind educația despre sexualitate pentru a îmbunătăți drepturile omului ale tinerilor din lume. Tinerii au nevoie de și merită informații și educație despre sex și sexualitate.

Când ești sigur pe corpul tău, când ești sigur de tine însuți, vei fi fericit și sănătos. Este alegerea TA și dreptul TĂU.”

Noi presiuni pentru „educație sexuală completă”, la nivel internațional

Bineeee! Fericire, stimati parinti si copii! Fericire „stiintifica”, nu oricum. La fel ca fericirea pravalita peste noi in secolul trecut de socialismul „stiintific”. (Nu-i asa ca abia asteptati sa-nvatati fericirea sexuala de la stat?)

Fericire pentru Citește restul acestei intrări »

Incorect Politic despre Idiocrația Academică: “Islamofobia accelerează încălzirea globală”

In intre ras si plans on Mai 11, 2016 at 3:58 pm

Nu-i gluma, parol, desi pare: ISLAMOFOBIA ACCELEREAZA INCALZIREA GLOBALA? este titlul dezbaterii publice organizate de catedra de antropologie a MIT – Massachusetts Institute of Technology, crème de la crème a la Edgar de ivy league.

Evenimentul gazduit de MIT a avut loc luni, 9 mai 2016, sub egida Global Studies and Languages, Ecology and Justice Forum.

A fost prezentat in introducere de Bettina Stoetzer si l-a avut ca invitat principal si lector pe professorul (universitar, yeees!) Ghassan Hage de la Facultatea de Filosofie, Antropologie si Cercetare Sociala a Universitatii din Melbourne.

Si citim:

“The talk examines the relation between Islamophobia as the dominant form of racism today and the ecological crisis.” Discutia examineaza relatia dintre islamofobie ca forma dominanta actuala de rasism si criza ecologica. Boom!

Nu ma credeti, stiu. Hai, intrati pe link si cititi. Aveti si afisul evenimentului; e foarte dragut:

MIT talk: “Is Islamophobia Accelerating Global Warming?”

Iar acum, ca v-am amutit si aruncat sinapsele in aer (cel putin temporar), profit pentru a adauga:

Are dreptate Robert Spencer – de la care am aflat vestea minunata; mii de multumiri – cand regreta ca n-a aflat in timp util de acest eveniment pentru a se urca in avion ca sa traverseze tara si sa participe la dezbatere. Daca puteam, pe cuvant ca traversam si eu doua continente (nu unul singur) plus oceanul pentru a asista la asa ceva. Pentru ca asa ceva, intreg la minte fiind, nu poti inventa si merita observat clinic.

Va puteti imagina, bunaoara, ce giumbuslucuri si cascadorii paralogice a trebuit sa faca domnul profesor, Ghassan Hage, ca sa argumenteze asemenea im-be-ci-li-ta-te? (absurditate e alint) Eu nu. Dar as fi fost teribil de curioasa. Si ma intreb totodata daca mi-ar mai fi ramas suflu si glas sa pun niste intrebari la final, pentru ca precis m-ar fi vlaguit incercarile de a nu ma tavali (literalmente) de ras, pastrand totodata o urma de postura decenta si demnitate. Ma cunosc: am mai participat la prelegeri si dezbateri academice (inca din facultate) unde am trecut prin dificultati similare, iar tema dezbaterii nici macar nu prevestea asemenea prapad gandologic si ideologic.

Sau va puteti imagina nivelul de Citește restul acestei intrări »

Săptămâna Psihiatrică Internațională. Ianuarie 2016

In intre ras si plans on Ianuarie 10, 2016 at 6:09 pm

Intr-o oarecare dezordine cronologica, va prezint zece stiri din ordinea ilogica a lumii la inceput de 2016 – dintre cele pe care televiziunile si presa noastra in descompunere nu vi le ofera, sau cel putin nu asa – onest si cu explicatie relevanta. Incepem piano, crestem pe parcurs.

1.Starul BBC, actrita transsexuala Rebecca Root, solicita comedianului australian Barry Humphries sa retracteze si sa-si ceara scuze public pentru urmatoarea afirmatie facuta in legatura cu Bruce Jenner, devenit intre timp, cu ajutorul unor implanturi de sani si retusuri chirugicale, barbatul-femeie Caitlyn Jenner: <cei care recurg la operatii de schimbare de sex sunt “barbati mutilati”>. 

http://www.telegraph.co.uk/news/bbc/12083467/BBCs-leading-transgender-actress-says-Barry-Humphries-should-apologise-for-retrograde-comments-or-be-sacked.html/

De cand trebuie sa ne scuzam public cand spunem adevarul? Ah, da, de cand Corectitudinea Politica e la putere, iar anormalii sunt mandri de anomaliile lor si pretind sa fie tratati ca normali, lucrurile gresite sa fie considerate corecte, nebunia sa fie considerata sanatate mintala, samd. Si uite asa se distruge din interior o civilizatie: cand oamenii devin mandri de lucrurile de care ar trebui sa se rusineze.

2.Pe aceeasi linie psihiatric-aberanta, in care anormalul trebuie glorificat, in gradinitele europene, copiii intre 3 si 6 ani, invata despre “Familiile cu doi tati”, care sunt minunate (evident mai grozave decat cele normale). Si despre ce frumos e sa ai Citește restul acestei intrări »

Ignoranța fără frică face stânga mai voinică

In intre ras si plans, Solutii on August 31, 2015 at 6:21 pm

“Gura celui fara Dumnezeu pierde pe aproapele sau, insa prin cunoastere cel drept este mantuit” (Proverbele lui Solomon, 11:9)

Delirul multicultural stangist

Azi, ziarul Adevarul.

Cu exceptia fituicilor de partid sau de ONG marxist, orientate si finantate fatis de stanga locala sau internationala, nu cred sa existe in Romania un ziar de stanga mai saturat de impostori si ignoranti (sau poate nu stiu eu). O raita scurta pe blogurile Adevarul lamureste situatia. De la nutritie la islam, cei mai priceputi din cei mai priceputi urechisti, pe aceasta linie ideologica (de care unii dintre ei nici nu sunt constienti, probabil) fac praf adevarul, oferind o sumedenie de “informatii” irelevante sau eronate, omitandu-le pe cele esentiale. Cu regret o spun, pana si dl Plesu, cand publica-n Adevarul, uneori parereste si greseste in acest mod nefericit.

Si uite asa, primul cotidian de stanga al patriei – pt ca asa a fost fondat, cu aceasta orientare, in secolul 19, asa a facut cariera si dupa 90, cand neuitatul CTP infiera pe “golanii” din Piata Universitatii, iubea minerul civic si ridica in slavi pe Iliescu Ion – suceste in continuare mintile populatiei (parafraza la lucrarea coautorata de dnii Liiceanu, Plesu si Patapievici).

De exemplu pe TEMA ISLAMULUI SI MARII MOSCHEI. Tema pe care tot felul de tinerei debusolati dar aprigi la vorba (sau poate prost platiti la ziar, bine platiti de altii, cine stie) pledeaza in favoarea ISLAMULUI „PACIFIST” SI „MODERAT”.

Deschid o paranteza. Islamul pacifist si moderat este o gluma foarte reusita, de dimensiuni cosmice, nu doar istorice, as zice.  Pe care insa multi Citește restul acestei intrări »

De aia tot America, nu Franta

In intre ras si plans on Mai 31, 2015 at 5:55 pm

De introducere, ca sa-ntelegem de ce vorbim in cele ce urmeaza de manifestari care frizeaza psihiatria (tulburari grave de comportament) in politica de top europeana (azi Franta), recomand o scurta recapitulare, pentru ca lucrurile astea la noi nu se studiaza la scoala si nici nu se comenteaza in mass-media de impact: https://ihincu.wordpress.com/2015/05/06/de-aia-tot-america-nu-europa-pentru-ca-we-the-people/

si https://ihincu.wordpress.com/2015/05/08/8-mai-2015-ziua-victoriei-asupra-memoriei/

Incheiem, asadar, saptamana politico-psihiatrica la Moscova, cu Franta. In ciclul pe care l-as intitula “Frantei si francezilor le-ar fi (fost) mult mai bine, in general, fara buna parte din marii lor politicieni”. La fel si Europei. In special in epoca moderna si contemporana.

Azi, Valery Giscard d’Estaing, fost presedinte al Frantei intre 1974 si 1981 – adica in copilaria mea zdruncinata de dictatura comunista si lagarul sovietic in care copilaream – conferentiind la Moscova, cu prilejul unei vizite pe care o face zilele astea bunului sau amic Vladimir Vladimirovici Putin. Zice Valerica, pe 29 mai 2015, la Universitatea Lomonosov din Moscova, ca:

1.Rusia este si trebuie sa ramana un partener “natural” al Frantei. De unde si al Europei, care, se stie, in Franta (plus Germania) se tine, si ce bine se tine, mama-mama, spunem noi. De aceea Europa, adauga distinsul Valery, ar trebui sa termine odata cu treaba asta “dubioasa” cu sanctiunile impotriva Rusiei.

Are dreptate. In fond ce-a facut rau Rusia lui Vladimir? Nimic. Numai pace si bunastare ne-a adus – asa strigau si in Romania cand era mama copil, “Stalin si poporul rus/Bunastare ne-au adus”. Pacea si bunastarea care la noi in regiune se simt la tot pasul, mai ales de cand Putin face harcea-parcea, judet cu judet, Ucraina, Moldova, Georgia, si in general tot ce sta in cale.

2.America e de vina, bat-o vina, pentru „sentimentele” antirusesti care bantuie Europa. Nu Rusia, desigur.

Aveti aici detalii despre alocutiunea distinsului politician europenist: http://francais.rt.com/opinions/2775-valery-giscard-destaing-mettre-fin-sanctions-avant-fin-2015

Pe unii ii va mira, poate. Noi, in schimb, deloc amnezici, citim chestia asta si nu ne uluim, doar ne ingrijoram serios. Caci in felul lui, Valerica al Frantei are dreptate. Subliniez IN FELUL LUI.

In acest sens, amintim cu deosebita placere (mai ales tinerilor care nu invata la scoala istorie, ci facaturi) ca Valerica-mare-politician, orgolios patriot francez si inflacarat europenist, totdeauna a avut optiuni din astea, vizionare, in care America era inamicul Europei, iar dictatorii de pretutindeni, care mai de care mai scelerati, erau “parteneri naturali” ai Frantei.  De exemplu Nicolae Ceausescu. Sau, mai savuros, numitul Bokassa.

Jean Bedel Bokassa a fost un delicios dictator african, mare umanist, cunoscut si ca Bokassa Intaiul al Africii Centrale (1966-1979). Delicios si memorabil totodata, deoarece, Citește restul acestei intrări »

Vanitatile lui Klaus

In intre ras si plans on Mai 18, 2015 at 2:20 pm

Conform uzantelor de comunicare, cand interlocutorul nu pricepe, in prima faza, insistam. Conform uzantelor europene – pe care mai nou presedintele nostru le invoca in apararea tacerilor sale inoportune – cand ceva miroase urat, ne tinem de nas si asanam.

In acest sens insistam azi pe (total) inadecvatele vanitati prezidentiale, recent exhibate intr-un interviu acordat unei televiziuni germane. Si daca azi insist pe vanitate, este pentru ca dintre toate pacatele ramane cel mai transparent, fara sa fie neaparat la fel de amuzant ca-n cazul de fata.

Insist si pentru ca, pe o nota mai putin vesela, insa lucida, Cristian Campeanu avea dreptate cand scria saptamana trecuta, in Romania libera, (aici http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/avem-un-presedinte-defect-378457) ca „avem un presedinte defect”. Unul mult prea preocupat de propria imagine in detrimentul problemelor tarii – cele acute, grave, prioritare, cu care are datoria (constitutionala, sic! sic! nu doar politica si morala) sa se lupte, ca de aia a fost ales, nu de decor; vedeti pe link problemele respective. Un presedinte care confirma permanent acest defect, de exemplu dand in draci interviuri prin strainatate (din decembrie nu mai tace peste hotare) si mai deloc pe la noi, de teama, probabil, ca nu cumva sa fie luat pe bune la intrebari.

Astfel, citim ce a declarat recent unei televiziuni germane, si ne dam cu capul de pereti de ras (si plans totodata), caci boala de caracter leac nu are, si ce altceva putem face cu unul care nu e-n stare sa-si trateze aceste simptome de peste 50 de ani: „Eu am fost de la bun inceput pe baricade. (?!) Tacerea mea nu a fost de fapt o tacere adevarata (right! ni s-a parut). Eu ma adresez rar publicului pentru obisnuintele romanesti, o data la doua-trei saptamani, ceea ce pentru uzantele europene inseamna des si felul in care ma exprim e diferit de ceea cu ce erau obisnuiti oamenii de la precursorul meu (Traian Basescu – n.red.). Poate ca tocmai din comparatia aceasta (cu precursorul meu) au unii impresia ca vorbesc mai putin. Dar eu stiu cand trebuie sa-mi exprim ideile (ha!)”, a declarat Iohannis. http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iohannis-intrebat-de-ce-tace-nu-e-o-tacere-adevarata-oamenii-sunt-obisnuiti-cu-predecesorul-meu-1363721

Bine Klause!!! Si ce bine ca ai ramas defazat de realitate si concentrat pe „adevarata” ta problema (si singura uneori): cum sa faci sa NU fii Traian Basescu, cand de fapt problema ta si a noastra totodata este SA FII CEVA UTIL, ACOLO, CAT DE CAT, GEN PRESEDINTELE ROMANIEI, TARA DIFICILA. Sa explicam:

Pai „uzantele europene”, herr professor, inclusiv alea de comunicare, sunt pe masura realitatilor europene, mai rumane, pentru ca geaba ai nume nemtesc, tu tot mioritic-vanitos se vede treaba ca esti, de aia nu pricepi. Nu pricepi, de exemplu, ca DIN REALITATILE EUROPENE ALE ALTOR TARI EUROPENE, LIPSESC NISTE CHESTII SPECIFIC ROMANESTI, din care enumeram exemplificativ, nu limitativ, urmatoarele: Citește restul acestei intrări »

De la Sibiu la Cotroceni, where no one has gone before. Cultul personalitatii lui Klaus Intaiul

In intre ras si plans on Aprilie 24, 2015 at 9:04 pm

Azi nu ne ocupam de ispravile autoglorificante din ciclul “curajul de a nu spune sau face nimic” (il parafrazam chiar pe Klaus) sau de memorialistica prematura ale Primului Ales al Tarii, Klaus Intaiul de Sibiu, printul consort al Primei Doamne. Nope. Azi am deosebita placere sa va prezint un aspect mai amuzant, care tine cultul personalitatii la romani.

Acum radem noi, ca-i weekend si peste saptamana am plans destul – densa si trista saptamana cu Tariceanu, Vosganian, senatul borfasilor, legi electorale proaste, presedinte inert (sau inept), etc. Cu capul de pereti sa se dea el, prezidentul, poate ajuta.

Ne oprim asupra proiectului turistic „Drumul presedintelui”. Care nu mai e un secret, dar este un prilej de a rade pe saturate – intram pe link si procedam. Pentru ca acum e libertate, se poate. Pe vremea “degraba-impuscatului” Ceausescu Nicolae, in timpul vizitelor pionieresti la Scornicesti (locul de bastina), nu se putea rade pe fata, ci doar pe infundate, in intimitate. http://www.b1.ro/stiri/eveniment/klaus-iohannis-atractie-turistica-drumul-presedintelui-ultima-tendinta-in-materie-de-turism-la-sibiu-108730.html

Radem pentru ca „drumul presedintelui” abia a-nceput de 4 luni, si nu oricum, ci prost. Ceea ce nu-i opreste pe Klaus si adulatori de la un cult al personalitatii sale paralel cu aceasta realitate.

Citim asadar ca proiectul consta in “Sibiul așa cum l-a descoperit Președintele, cu ochi de copil, de adolescent, de îndrăgostit, de profesor, de primar, cu ochi care te întâmpina binevoitor, te urmăresc curios și te îndeamnă la descoperiri. Turism, educație, cultura” zic managerii de proiect.

Aha. Pai la acest moment (cand e prematur; memorialele se fac de regula dupa iesirea din scena) asta suna cam asa: minunati-va cum unul care n-are nici in clin nici in maneca a ajuns Presedinte. In acest sens noi, managerii de proiect, chemam neamu’ sa caste gura si sa dea banul ca la femeia cu barba sau camila cu trei cocoase. Comedie cu accent pe a doua silaba.

Totusi, eu nu-s multumita. Intai ca mie la Sibiu imi plac orasul vechi (care-i mic rau) si telemeaua de oaie. Ar mai fi sibienii, care sunt relativ bizari si nu e clar de ce zambesc cand le vorbesti – mie cel putin nu mi-a fost clar niciodata daca inteleg ce le spun, impresia generala fiind ca nu. Adaugam circuitul idilic Iohannis-copil-indragostit-profesor-primar si gata distractia. Nu-i destul. Trebuie mai mult suflu creativ, artistic. In acest scop, oferim cateva surse de inspiratie. Citește restul acestei intrări »

Buna Vestire 2015: politic vorbind, pompierii raman cea mai buna sansa contra PSD

In intre ras si plans on Martie 25, 2015 at 11:09 pm

Se stie, romanii sunt un popor pios, crestin ortodox, desi cu pronuntate nostalgii neo sau paleo comuniste; un paradox. Prin urmare, azi, fiind sarbatoare mare (Buna Vestire), iar legaturile dintre stelara noastra clasa politica, Biserica Ortodoxa Romana si populatie fiind foarte stranse, as zice sa comentam in context.

Numai vesti bune asadar.

1.Sova Impecabilul. Dupa procedura parlamentara traditionala a grupului de rugaciune si dupa miruirea de catre senatoarea Jipa – care s-a lepadat cu aceasta ocazie si de Constitutie, lucrarea Diavolului, ptiu drace – tanarul Sova, pocaitul/reprimitul in PSD, scapa de arestarea solicitata de DNA. Doamne ajuta si miluieste! Ca uite, asa au scapat si pocaitii ailalti, de exemplu Vosganian. Tot cu rugaciuni si mir. Cati Andronescu si Miki Spaga nu s-au rugat cumsecade si au gresit.

2.Reactii dincolo de granite:

“Agenția de presă Reuters arată că România, „considerată unul dintre cele mai corupte state europene”, şi-a atras noi critici după ce Senatul a blocat miercuri arestarea lui Dan Şova.

„Parlamentarii români au dat aviz cererii procurorilor de arestare a unui fost ministru de Finanţe acuzat de corupţie, dar au blocat arestarea altui fost ministru, atrăgând noi critici referitoare la seriozitatea angajamentului de a contracara corupţia la nivel înalt”, scrie Reuters.

„Statele Unite, Marea Britanie şi Olanda au emis comunicate după decizia Parlamentului român de a nu anula imunitatea fostului ministru al Transporturilor Dan Şova, o decizie care a generat furie şi apeluri pe reţele de socializare în vederea organizării de proteste”, continuă agenţia Reuters.” http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cum-comenteaza-presa-straina-blocarea-arestarii-lui-%C5%9Eova-372576

Niste cretini. Astia, americanii, britanicii, olandezii, UE. Nimic n-au inteles: senatorul Sova, la fel ca Varujan, are o relatie speciala cu divinitatea. Pe sistem “dupa fapta si rasplata”. Si cretinii astia din Occident ii tot dau cu domnia legii, cu anticoruptia, cu statul de drept. Niste pacatosi, n-au nimic sfant.

3.Reactii interne:

100 de bucuresteni recalcitranti si pacatosi au iesit pe seara, la Universitate, sa protesteze indignati contra imunitatii borfasului, pardon, piosului Sova. 553 de clujeni ameninta ca vineri vor iesi si ei. Altii care n-au inteles. Nici eu nu inteleg; daca n-as fi inca subreda cu sanatatea (m-a lovit gripa aia afurisita, cred ca ruseasca) as iesi si eu.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/proteste-in-bucuresti-si-cluj-fata-de-imunitatea-parlamentarilor–372532#

Cotroceniul, in schimb, Citește restul acestei intrări »

Traditii agreabile. Politice, spirituale, culinare (I)

In intre ras si plans on Decembrie 28, 2014 at 4:40 pm

De sarbatori invernale. Unii le zic infernale.

N-am ascuns niciodata: Craciunul e sarbatoarea mea preferata. Si nu aprofundez acum semnificatia crestineasca (da, jur ca-i sarbatoare crestina), luminoasa. Ne concetram pe traditii si obiceiuri autohtone, urbane: lupta, strategii, abordare.

Traditii cultural-spirituale

Nu stiu altii cum sunt, dar la Bucuresti avem diversitate. Bunaoara colindatorii. Lasam textele, de un lirisim inegalabil, incarcat de sensuri, gen in gradina raiului, sta Adam cu Eva lui, da domnu, doamne, tra, la, la, samd. Trecem direct la manifestari. Cele care invita la precautie: incepand cu 24, de pe la amiaza pana tarziu in noapte, e bine sa incui poarta, respectiv sa blochezi soneria/interfonul si sa sedezi animalele, caini, pisici si alte dobitoace.

Anul asta m-am simtit usor persecutata. De doua ori in aceeasi zi m-am intalnit prin cartier (uitasem sa cumpar apa si tigari) cu un grup pe care intr-o zi normala l-as fi crezut infractional: vreo 7-8 masculi (cel putin in aparenta), cu mimica incarcata de spiritualitate – Cezare Lombrozo i-ar fi studiat indeaproape – deghizati in costume populare, dotati cu tobe, masti, o capra de lemn infipta-n bat (de Craciun se vine cu capra?) si-o blana de urs jumulit (nici cu ursul nu mi-e clar). Greu de estimat vacarmul si panica generate in populatie. Cert e ca au reusit sa agite/scoata din minti toti cainii din cartier. Harsita in guerrilla urbana, dupa ce mi-au sarit prima data in cale, pe bulevard, m-am regrupat, i-am driblat si am fugit. De doua ori. Cu timpanul zdrelit. Sigur, n-am scapat definitiv: mai tarziu au dibuit si strada mea.

Speram ca asta-i tot. M-am inselat. Pe inserat, Citește restul acestei intrări »

PSD, dragostea mea (II). Mizerabili si nereformabili.

In intre ras si plans on Noiembrie 23, 2014 at 11:00 pm

Cum spuneam, nu poti sa nu-i “iubesti”. In opozitie sau la guvernare, PSD ne “ajuta” de peste 25 de ani sa batem pasul pe loc – noi vrem inainte, ei inapoi. Tragice sau comice, manifestarile PSD tin de o anume patologie politica, sociala, democratica, nu de putine ori psihiatrica. A lor. Care nu cred ca poate fi vindecata (in interiorul PSD), dar poate fi asanata treptat (din societate). Pentru asta trebuie inventariata si constientizata de cat mai multi. Prima parte a inventarului saptamanii aici: https://ihincu.wordpress.com/2014/11/22/psd-dragostea-mea-i-mizerabili-sisau-patologici/) Trecem la a doua:

5. Cazul nr.5, Adrian Severin. O figura aparte, din categoria “daca voi nu ma vreti, eu va vreau oricand, oricum”.

Demis/exclus din PSD in 2010 cu mana lui Vanghelie-Almanahe, in urma unui scandal de coruptie – mita de cca 100.000 euro in calitate de europarlamentar, fapte pentru care abia acum a putut fi trimis in judecata de ICCJ, dupa expirarea mandatului – omul se agata.

S-a agatat (facandu-ne de rusinea Europei) de mandatul din Parlamentul European, desi colegi din alte tari, suspectati de fapte similare, au demisionat. Severin a ramas, pentru ca Citește restul acestei intrări »

PSD, dragostea mea (I). Mizerabili si/sau patologici?

In intre ras si plans on Noiembrie 22, 2014 at 11:39 pm

Nu poti sa nu-i “iubesti”, zau. Daca n-ar fi la guvernare, m-as prapadi de ras. Fiind insa, si “ajutandu-ne” de peste 25 de ani (chiar si din opozitie) sa batem pasul pe loc – noi, unii, vrem inainte, ei, PSD, tot inapoi – problema pare mai degraba patologica (demna de studiu multidisciplinar) decat comica. Merita permanent inventariata si adecvat tratata. Sa vedem, pe scurt, simptomatologia saptamanii.

1.Incepem cu catindatul Victor Viorel. In opinia expertoloagei (in naiba mai stie ce) Mungiu Pippidi, aceasta vesnic echidistanta gandoloaga (adica oricand repozitionabila functie de morala flasca a domniei sale). Victor Ponta s-a comportat dupa alegeri impecabil (doamna, stimata, mai diversificati vocabularul). Adica, dupa ce s-a anuntat ca a pierdut la scor zdrobitor, l-a sunat sa-l felicite pe castigator (un gest banal prin alte parti) si s-a pocait umpic, a doua zi, la partid si la televizor.

Dupa care, intr-un gest de impecabila responsabilitate politica si de guvernantza, a anuntat ca nu-si da demisia din functia de premier, nici din aia de sef de partid. Si a plecat in vacanta. In Dubai, da, de-un shopping si-o etapa de Formula 1. Adica i-a lasat pe aia din partid sa se manance-ntre ei, si pe vicepremierul de la alt partid (Oprea-UNPR) sa vada ce naiba face cu bugetul substantial gaurit de desantata campanie cu pomeni electorale. Impecabil, vorba lu’ distinsa Mungiu.

2.Continuam cu Citește restul acestei intrări »

Cele mai importante 10 cărți

In intre ras si plans on August 30, 2014 at 7:37 pm

Relax, așa ceva nu există, vorba bancului cu ardeleanul și cămila. Azi vorbim despre altceva, respectiv despre:

PROVOCĂRI, LECTURI, TOPURI, FEISBUC, SHOW OFF

Știți, există diverse pagini web cu teste în 10 întrebări. Ce vârstă aveți, ce ocupație ar trebui să aveți, cât de bine stați cu inteligența emoțională, ce ați fost într-o viață anterioară, șamd. Dacă vreți să vă distrați, în regulă, asta sunt, o distracție – eu am 23 de ani (în fapt peste 40), sunt zeița inteligenței emoționale (apropiații nu sunt de acord; în tinerețe eram mai degrabă regina gafelor de gen), trebuia să fiu orice altceva decât sunt, iar într-o viață anterioară am fost gunoier sau amazoană, dupe caz.

Mai nou circulă pe facebook o “provocare”, alta decât turnatul găleților cu gheață-n cap. O provocare în 10 bucăți (magic număr!): 10 cărți, 10 autori care te-au marcat. Am refuzat de câteva ori să răspund (șters taggul fără să răspund). De ce?

Întâi pentru că de la 4 ani, când am învățat să citesc (singură, de curiozitate invincibilă), am luat foarte în serios lectura și cărțile. Iar acum, într-o epocă în care obișnuința lecturii relevante și discernământul bibliografic se află în serios declin, pe un fond de măreață incultură generală, ar fi irelevant și inutil să aleg 10 titluri, 10 autori. Irelevant atât ca indicație utilă de lectură, cât și ca indicație în ce privește identitatea mea culturală. De fapt ar fi imposibil. Prefer pe rând, câte una bucată, pe îndelete, cu grijă indicată (citat, parafrază, prezentare) când și dacă își are, în mintea mea și în context, un loc important.

Zece e și prea mult, și prea puțin, n-aș ști unde să încep și unde să termin, n-aș ști cum să procedez. Un amic simpatic zice: “scrie domle 11 ca sa-l oftici” (pe provocator).

Imposibil. La minima rememorare și onestitate intelectuală, aș sări binișor de 20 de autori (și mai multe cărți) până la Alexandre Dumas și “drace! vicontele, să-i trag o săgeată?” (Cei treimuschetari, și acum râd când îmi aduc aminte) pe care i-am savurat până prin clasa a cincea-a; și m-au marcat, da.

Pentru că n-aș putea sări peste Citește restul acestei intrări »

Non-jurnalism si presa care nu e presa. Antena 3, rinocerizare.

In intre ras si plans on August 9, 2014 at 5:34 pm

Motto: „Some have said that we are living in a post-industrial era, while others have said that we are living in a post-racial era. But growing evidence suggests that we are living in a post-thinking era.[…]In an age when scientists are creating artificial intelligence, too many of our educational institutions seem to be creating artificial stupidity.” Thomas Sowell, august 2014

“DOMNUL BĂTRÂN (Logicianului): E foarte frumoasă logica.

LOGICIANUL: Cu condiţia să nu abuzezi de ea.

BERENGER (lui Jean): E anormal să trăieşti.

JEAN: Dimpotrivă. Nimic nu e mai natural. Dovada: toată lumea trăieşte.

BERENGER: Dar morţii sînt mai numeroşi decât viii. Iar numărul morţilor creşte. Viii sînt rari.” (Rinocerii, Eugen Ionescu)

Da. E frumoasa logica, dac-o stapanesti. Si e natural sa traiesti. Dar nu asa. Asta nu e jurnalism. E rinocerizare.

Ce s-a intamplat ieri, 8 august, in studiourile A3, demonstreaza inca o data doua lucruri:

1.Ca asta nu e presa si ei nu sunt jurnalisti. Poftiti de judecati singuri, aveti monitorizarea hotnews pe ore: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17846335-live-text-monitorizare-antena-3-cum-vede-ziua-cea-mai-importanta-lui-dan-voiculescu-televiziunea-care-fondat.htm  Doua mostre de rinocerizare (nu doar a creierului, ci si a limbii romane). Madalin Voicu: Eu am sa va rog sa fiti in erectie” (se referea la jurnalistii A3 si fanii lor). Mihai Gadea: „nu avem alta solutie decat sa rezistam (ei, A3 adica) . Acest popor a demonstrat de atatea ori ca poate rezista prin rezistenta”.

2.Ca ce scriam acum o luna aici https://ihincu.wordpress.com/2014/07/07/fenomenul-antena-3-un-asasinat-cultural-si-psihologic/, se verifica. Adica: Citește restul acestei intrări »

Victoria iubirii asupra creierului, eticii, gramaticii, penitenciarului și esteticii

In intre ras si plans on Aprilie 24, 2014 at 2:36 am

Magistrați corupți și demnitari

Mă scuzați, deviez de la subiecte cât de cât serioase (pe unde a mai vâslit premierul, ce panseuri a mai exalat), dar nu pot să mă abțin, pentru că asta-i din ciclul “în fond de ce ne mai chinuim”:

Nu știu câți își mai aduc aminte (tocmai de anul trecut) de cazul celor două judecătoare corupte și arestate, Antoanela Costache și Viorica Dinu, care discutau șpăgi în lift la Tribunalul București. Mizilic. Eh, uite că, cel puțin pentru una din ele, arestul pe care-l ispășește cu grație în penitenciarul Târgşor-Prahova a fost cu noroc: tocmai s-a măritat cu avocatul, în fond un vizionar, nu ca boul ăla infam care a divorțat de doamna magistrat-șpăgar. Love conquers all (varianta la zi a omnia vincit amor), asta e clar.

Dar nu asta mi se pare semnificativ sau inedit; s-au mai văzut nebuni/nebune care se amorezează de exemplu de criminali în serie. Fermecător și relevant în speță, prin nota specific-autohtonă, aș zice că -i altceva:

Emoționanta ceremonie, desfășurată la fața locului binemeritatei reculegeri penitenciare, a fost oficiată de primarul comunei Ariceștii Rahtivanii (Isuse! ce sonoritate bizară). Nici asta n-ar fi cutremurător. Ba aș zice că nu face decât să verifice teza antemenționată că iubirea (ah, iubirea) învinge tot, mai ales etica și rațiunea – asta se știe deja. Zguduitoare însă mi s-a părut declarația domnului primar oficiant către departamentul de știri Protv, citez:

„Doamna, care este o femeie frumoasă, era şi mai frumoasă în costumaţia care a avut-o. Fără să fie sexy, era decentă. Denota bunul gust al doamnei. I-am citit îndatoririle care le au. În penitenciar este interzis consumul de alcool, nu au băut şampanie. Șampania a fost înlocuită cu suc”

Ce să zic? După ce m-am (cu)tremurat o vreme de râs (deși admit că poate n-ar fi trebuit; jalea era un simțământ mai potrivit) am încercat să desprind câteva învățăminte- concluzii, respectiv: Citește restul acestei intrări »

Mari comici in viata: PMP, realpolitik

In intre ras si plans on Martie 21, 2014 at 3:25 am

Din ciclul daca-i de plans, sa radem. Sau viceversa. Sau noua dreapta romaneasca. Nici nu mai stiu. Sunt confuza. Sa ma explic:

Consacratul ganditor si politician CP,  europarlamentar fost PDL, actual PMP, cu loc fruntas asigurat pe listele PMP la europarlamentare – nu mai conteaza pe baza caror merite, fiind greu identificabile- vrea confruntare televizata cu Monica Macovei, cu nici mai mult nici mai putin de 5 moderatori. Cinci, frate! Luati de va minunati, ca-i scurt si napraznic:  http://cristianpreda.ro/2014/03/21/invitatie-la-confruntare-directa-adresata-monicai-macovei/

Acum, lasand la o parte gandirea strategica stelara (inspirata probabil din formula de negocieri si „discutii” 5+2, formula de mare eficienta aplicata de exemplu in cazul republicii Moldova), lasand si faptul ca nici candidatii la presedintia SUA nu practica formula “confruntarii” cu 5 moderatori (alora le ajunge unul si  bun), nu-mi dau seama daca e o simpla mostra de umor involuntar. Sau o fi, cumva, ceva mai grav? De exemplu o tulburare. Nu spui de care, ca nici eu nu-s in clar. Dar vin si zic:

Ce-or mai vrea acesti exceptionali si vizionari politicieni “de dreapta”? S-au autointitulat  “singura opozitie” la USL, prin vocea remarcabilei ganditoare Udrea. S-au identificat deja imagistic cu cuplul de succes monden si chixo-comic EBA-Udrea. Au beneficiat astfel de un spor de popularitate, ba si de potentiali votanti dinspre PDL; ultimele sondaje ilustreaza destul de clar transferul; adica de la lansarea PMP si plecarea Udrei din PDL, PDL a scazut in popularitate si intentie de vot cu procente sensibil egale cu cele cu care a crescut PMP. Sau, altfel spus, au captat (victorie!) simpatia fanilor obnubilati ai celor doua Elene, binecunoscute pentru luminoasa lor gandire si prestatie politica… de dreapta, desigur. In regula. Politica-i pe voturi,  suntem in Romania, electoratul e fie naucit, fie dezamagit de politicieni si politica,  asta e  strategia PMP in lipsa de program si doctrina: sa ia ce votanti poate de la PDL, ca doar nu de la PNL sau PSD, si nici de la nehotarati. S-a inteles: realpolitik dambovitean. Atata pot, atata fac. Asta-i calibrul creierului lor strategic si politic: o batalie navala intr-un lighean.

Totusi, domnule, totusi…. In timp ce tara chiar arde sub copita USL (nu m-as hazarda sa decretez divortul real al PSD de PNL), in timp ce  Putin se joaca de-a ratele si vanatorii (noi si vecinii de la Nord si de la Est fiind ratele din prima linie), astora le arde de confruntari cu Citește restul acestei intrări »

Gândologie versus filosofie

In intre ras si plans on Ianuarie 24, 2014 at 1:15 am

Din eternul ciclu starea națiunii, starea presei, starea gândirii critice

Abstract:

E greu de spus in care categorie de stiinte (exacte, inexacte, incerte, paranormale) se incadreaza, dar la noi, in ultima vreme, se contureaza o noua ramura a acestora: gandologia. Care bate filosofia. Nu, nu e vorba de ganditori, ci de gandologi. Sau, altfel spus, de artistii fomularii gandului care te lasa mut, perplex.

Gandologul este de regula o fiinta agreabila, cu aspect placut sau cel putin acceptabil, fashinonable, scolit (posibil chiar prin strainatate), cu CV bogat, binisor remunerat, calm, echidistant si impartial. O minunatie de om, in sensul ca-l asculti/citesti si nu contenesti sa te minunezi. Nu poti. E irezistibil. Cand nu e halucinant.

Totodata, gandologul, tocmai pentru ca e impartial si echidistant, daca te pune demonul interior de-l contrazici, sau nu, nici macar, zici undeva, public, ceva care contravine cumva convingerilor sale intime si impartiale, iar gandologul afla, te trezesti c-o echidistanta peste ochi de nu poti s-o duci (unde “echidistanta” se citeste fandaxie curata).

Concret:

Se intampla ca intr-o luna trista ( ca nenumaratele din ultimii ani) sa ai simultan:

1. o catastrofala interventie publica, televizata, a premierului atacand justitia “basista” care indrazneste via cativa procurori si judecatori sa condamne penal pe unul dintre ilustrii sai predecesori-infractori-recidivisti; urmata de

2. o prestatie catastrofala a aceluiasi premier cu ocazia vizitei unui inalt emisar american ingrijorat exact pe tema (ne)domniei legii si statului de drept,aflat la noi in coma; plus

3. o balacareala sinistra sustinuta de clasicii trustului voiculescian impotriva a 7 oameni de presa si personalitati care au comentat si criticat obiectiv situatia alarmanta antementionata (unde “obiectiv” inseamna evident, adica la mintea cocosului fraged);

4. un raport MCV care confirma intocmai ingrijorarile in legatura cu riscul pierderii busolei si al picajului institutiilor susamintite ( stat de drept, domnia legii, lege si justitie egala pentru toti) datorata atacului concertat, constant, al acestei grupari politico-infractionale aflate la putere de doi ani, secondata cu succes de media aservita ei (presa scrisa si audiovizual);

5. un accident aviatic soldat cu doua victime, unde ceilalti au scapat cu chiu cu vai nu pentru ca ar fi Citește restul acestei intrări »

De la Miorița la Pufulița. Statul redistributist, TVR și democrația participativă – sugestie

In intre ras si plans on Decembrie 9, 2013 at 6:09 pm

Prietenilor mei social-democrati, anti-capitalisti, umanisti si redistributisti

Am tot vorbit de principii in ultima vreme. Degeaba, bineinteles. Chestii gen capitalism, civilizatie, piete ( mai) libere, socialism, feudalism ( cu internet), privilegii, samd. Ori nu intereseaza pe nimeni, ori nu se-nteleg corect. Probabil nu ma pricep.

In fine, tot aduc vorba, periodic, si despre faptul ca e multa confuzie cu dreapta, stanga, si a “a treia cale” –  statul bunastarii social-democrate – care nici ala nu-i de dorit, caci in fapt e pur si simplu socialism in rate.  Nici aici n-am succes. E clar ca nu ma pricep.

Si ma gandesc  atunci ca poate meandrele concretului ar putea fi un argument mai eficient. Se vedem asadar cu cata intelepciune aloca ( redistribuie) statul nostru intelept ( socialist, social-democrat, feudalist, progresist, de care o fi) banii mei. Si ai tai. Si ai tuturor prietenilor mei umanisti sau increzatori in a treia cale – de centru, adica nici pe stanga, nici pe dreapta, ca asa se joaca numai fata, aici despre altceva vorbim.

Pe ce da statul intelept banii mei

Asezati-va, ca din picioare nu merge vizionarea, desi e scurta – 2 minute. Zic sedeti pentru ca-i greu sa vedeti concret, pe ce se duc banii nostri intelept cheltuili de TVR pe rebrandingul TVR 3, in timp ce TVR cultural de exemplu e asasinat. Principial nu-i de ras. Insa in fapt, insist  sa luati loc, caci asa ceva, daca esti intreg la minte, nu poti inventa:

http://www.piticu.ro/ce-se-fumeaza-la-tvr-vreau-si-eu.html

Abordari si propuneri pe masura

Ualeu! Gata,  dupa a patra vizionare, sunt serioasa ( in fine, mi s-au inclestat falcile de la ras; de aia). Prin urmare, imi pun cu seriozitate, lucid si cu finalitate practica, urmatoarele probleme: Citește restul acestei intrări »

Când minte nu e, măcar putem râde. Din cultura socialistă.

In intre ras si plans on Octombrie 11, 2013 at 5:24 am

Motto:”O memorie bună e un avantaj”

… deep. Adică adânc.

Nu, panseul nu aparține unui liber cugetător. Ci unui prolific autor de aforisme și cugetări al epocii antedecembriste. Adică de pe vremea când gândirea liberă, și gândirea în general, erau un net dezavantaj. Marin Voiculescu îi zice autorului,  și nu cred că greșesc când spun că un om inteligent, oricât ar bea, nu poate scrie așa ceva. Absolvent al facultății de filosofie. Șef catedră la Academia Ștefan Gheorghiu. Profesor universitar. Academician ( membru al Academiei Române adică). Studii postuniversitare în străinătate. E abisal. Si mărturisesc că dacă nu era Andrei Pleșu via Dragoș Aligică și Cristi Pătrășconiu, mi-ar fi rămas necunoscut. Era păcat. Îmi veți da dreptate imediat.

 Dar înainte, câteva precizări:

 Merită, de exemplu, amintit în acest context, că, în minunata epocă în care m-am născut și-am petrecut vreo douăzeci de ani – epoca socialismului științific și înaintării hotărâte spre comunism – asemenea mostre de sfântă banalitate ( ca să nu zic tâmpenie exemplară) erau comune, fără număr și promovate entuziast de numeroase edituri. Coprofagia ideologic-culturală era, în egală măsură, la mare cinste. Cultura fiind controlată, selectată, cenzurată și promovată, ca de altfel orice activitate omenească, de către stat și partid. Partidul unic. Așa-i în comunism. Socialismul e doar etapa intermediară. Social-democrația e precursorul lor și ține aproape. Voi reveni însă altădată, mai serios și mai pe larg, asupra aspectelor de neuitat ale acestor orânduiri politico-economice și socio-culturale în care libertatea conștiinței, cea de exprimare, de creație culturală, sunt basme. Nu, în comunism și socialism, nu doar dreptul de proprietate privată și libertățile economice și politice sunt interzise sau, după caz, multilate. Ci toate.

 Fac aceste precizări pentru cei care fie n-au reținut ( e incontestabil, pe cât de banal, că o memorie bună rămâne totuși un avantaj), fie n-au apucat.

 Mai țin de asemenea să spun că până acum credeam că nimic nu poate depăși în Citește restul acestei intrări »

Marx și elevul Ioniță dintr-a unșpea

In intre ras si plans on August 22, 2013 at 10:18 pm

Ziceam deunăzi că nu pricep, deși încerc. Vorba vine. Mă fac că nu pricep cum se întâmplă că într-o populație care se declară 96% creștină (ultimul recensământ, 2011), 61% consideră comunismul o idee bună. Una din două: la populația majoritară, ori creștinismul, ori comunismul trebuie să fie o glumă. Care din două? N-am elucidat.

Însă, optimistă din fire, și pornind de la premisa (probabil greșită) că să-l respingi pe Marx (comunism egal Marx egal toate derivatele progresiste actuale) ține de bunul simț elementar, am să vă spun o poveste. Autentică și scurtă.

România comunistă, dictatura ceaușistă, începutul anilor 80. Liceul bucureștean Spiru Haret, proaspăt transformat în liceu industrial. Pentru cine n-a trăit epoca, fac următoarea precizare :

E bine să știți că, în cadrul revoluției cultural- științifice inițiate de dictatorul Ceaușescu în acei ani, toate liceele foste teoretice (real-uman) au fost transformate treptat în licee cu profil industrial. Pentru că noi eram destinați să devenim oameni de tip nou, multilateral dezvoltați și policalificați, adică perfect imbecilizați. Eu spre exemplu, deși am absolvit un liceu în fapt teoretic (C.A.Rosetti, tot București), m-am trezit după bacalaureat cu o diplomă de laborant biochimist. Pentru că făceam practică în producție, cică. Adică aveam niște materii gen “Utilaj chimic” și nu mai știu ce. Sigur că nu ne interesau ( din liceul meu 90% se făceau medici; restul se rătăceau pe la alte facultăți, gen drept, ASE, unii pe la chimie). Sigur că habar n-am ce-i aia să fii laborant biochimist. Practica “în producție” însemna că, 2-3 săptămâni pe trimestru, în loc să facem carte, jucam ping-pong la clubul Uzinei Mase Plastice (zona Obor), că doar nu erau ăia nebuni să ne dea drumul prin fabrică. Și ne policalificam: fumam și plecam cu pungi de un leu acasă. Foarte bune. În anii ‘80 nici alea nu se găseau. În zilele excepționale, Citește restul acestei intrări »

Pe culmile progresului

In intre ras si plans on August 5, 2013 at 9:02 pm

Aha! Progresul (ne) lovește din nou. Progresului științific  degeaba, desigur. Aflu în acest sens via un prieten, via BBC news:

„The first lab-grown burger, made in the Netherlands with stem cells taken from a dead cow, has been cooked and served up. ” Detalii aici: http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-23554340 Primul burger de laborator, realizat în Olanda cu celule stem de la o vacă moartă, a fost gătit si servit.  Binee. Ura! BBC and scientific progress rules!

Acuma, vin și eu ca ardeleanul ( care nu sunt) și întreb: da’ cu vaca ce-ați avut? Un hamburger dintr-o vacă onestă, special destinată de natură (să zic de Creator? Dumnezeu?) îndestulării variate și cumpătate ( egal sănătate; “cumpătat” fiind cuvântul de ordine în toate) a mățișorului  nostru cu proteină animală, ce-avea? Personal, în considerarea sănătății făpturii mele și setărilor  mele naturale, mi se pare nedrept.

Ecologiștii, desigur, grijulii, nu, nu, si nu. Nu e bine pentru mediu, nu e bine pentru animal, zice domn profesor-cercetător cu burgerul de laborator. Ba nici nu producem destule vaci – pe naiba; dacă ați ști câtă carne gata tranșată se aruncă. Sau câtă mâncare în general. Și câtă mâncare se produce pe stoc subvenționat de stat, în lumea civilizată…

Dar compasiunea față  de vacă? Dar mediul –  s-o fi referit la flatulența vacilor? Care e poluantă, nu zic nu. Da, da, da…. asta era.

Oricum, compasiunea față de animal în detrimentul omului rămâne un imperativ ecologist (idiot). Că și vaca-i om, nu așa? Doar zice și la Biblie. Așa mi-a spus mie recent un cetățean cu creierul odihit, ba mi-a plasat și un link cu un jurnalist-biolog de Stanford, foarte trendy ( n-am reținut numele, mă scuzați), mare militant pro-vegetarianism, care la fel zicea și el, tot pe bază de Biblie:  “să nu ucizi” este una Citește restul acestei intrări »

Tehnologia educației sau perspectivele noului mileniu. La români.

In intre ras si plans on Iulie 12, 2013 at 3:53 pm

Sau: Beethoven e tehnologic și e din Craiova.

Sunt momente în care mă gândesc dacă nu cumva e momentul să mă apuc serios de prășit, pescuit, vânătoare sau croșetat (avantaj bunica, ea a prins pension). Astea, activitățile cu capul par de domeniul trecutului îndepărtat, desuet.

Un moment de gen am avut azi:

M-au informat realizatorii emisiunii Aerobaza Kamikaze ( vineri, între 14.00 si 15.00 ora locală, la Radio Sport Total fm – pe internet aici http://www.sptfm.ro/stream/playlist.asx  sau, înregistrări pe site-ul revistei Kamikaze) că acum, în 2013, la bacalaureatul ăla criticat ca fiind prea ușor, avem câteva zeci de licee în care n-a promovat nimeni. Ba la câteva nici nu s-au mai înscris. Adică niciun elev, nada, niente, zero, deloc sau, altfel spus, “decât nimeni” ( vorba lu’ domnu’ ministru al educației  noului mileniu).

Printre ele, se disting ( prin titulatura într-un mare fel):

1.Liceul tehnologic special Beethoven din Craiova. Beethoven? Din Craiova?

2.Liceul tehnologic  Înălțarea Domnului din Slobozia. Mistic. Miracolul s-a înfăptuit: s-au înălțat peste bacalaureat, doișpe ani de școală în văzduh s-au risipit.

3.Liceul teoretic Socrates din Timișoara. Teoretic, nu oricum. Teoretic, Socrates a fost un filosof. Practic,  Socrates a fost un celebru fotbalist brazilian și doctor (de medicină, nu în drept ca Ponta) totodată. Părinții brazilieni au perspectivă și umor.

4.Și, crème de la crème a la Edgar ( Pisicile aristocrate, Aristocats, desen animat pentru cine nu  știe, că nu e fan Disney ca mine): Liceul particular Transilvania College the Cambridge International School din Cluj. Aur. Ăștia, vorba celor de la Aerobaza Kamikaze, pot spune că Citește restul acestei intrări »

Dozaj și obsesii la zi ( feisbuc)

In intre ras si plans on Martie 21, 2013 at 7:37 pm

Introducere în context:

Politica pare a fi o preocupare teoretic inerentă omului evoluat. Ba chiar necesară. O minimă înțelegere și participare la dimensiunea politică a vieții ar fi de datoria oricărui adult nealienat mintal.  Pe de altă parte, ceva dozaj e binevenit și necesar. În acest sens, Andrei Pleșu  scria: “în momentul în care politicul, în loc să fie pre-condiția bunei stări publice, ajunge un conținut de viață pentru majoritatea cetățenilor, în momentul în care, în loc să fie un adjuvant al realizării de sine, devine un substitut al ei, o obsesie, un viciu, ne aflăm dinaintea unei evoluții tumorale, a unei patologii comunitare severe.” ( Inflația politicului – Despre frumusețea uitată a vieții)

Context și isprăvi:

Precizez că nu sunt regina diagnosticului social și nici a diagnosticelor în general ( nici măcar în materia în care am ceva expertiză, legea). Totuși, e imposibil să nu constat că pe plan local, în contra-partidă cu dezinteresul abulic față de politică, obsesia politică se manifestă și ea, uneori cu  valențe tâmpitoare, alteori ilare. Gen:

Recent, final de săptămână. Personaje: subsemnata, un amic, plus un june cvasi-necunoscut. Îmi cade sub ochi ( prin bunăvoința unui om deștept) o scrisoare a lui Ion Luca Caragiale despre vizita amicului său, Barbu Delavrancea, la Berlin, 1905. Text de un umor genial și universal, apolitic, care-mi scăpase. Râd cu lacrimi. Mă și înec ( savuram un pahar de vin). Amicul , lângă mine, scapă țigara din gură. “Boule” îmi vine să citez duios din text ( pe care îl aveți  pe link, la sfârșit), dar nu se face pentru o damă fină.

Ce mai, ar fi fost nedrept și mârșav să nu răspândesc epistola. Mă execut. Pe toate căile virtuale pe care am iluzia că le stăpânesc ( poștă electronică, rețele de socializare). Tânărul de care vă spun, despre care nu-mi amintesc când ne-om fi împrietenit (de regulă sunt circumspectă, nu doar în viu, dar și în mediul virtual-diavolicesc, pe caz de naturel simțitor) se afirmă pentru întâiași dată ( ce l-o fi găsit?) pe pagina mea ( biata de ea) de facebook. Zice cu aplomb: “pariu că un antenist nu râde” sau cam așa ceva. Încadrându-se perfect în ciclul unde dai ( în Caragiale) și unde crapă ( direct în creieru’ meu). Râd. Împreună cu omul căruia cu puțin timp înainte îi căzuse țigara pe pantaloni.

Bun, știu că nimeni nu-i scutit de a se face periodic de râs. De aceea, cu duioșie Citește restul acestei intrări »

Somnul cunoașterii naște monștri ( II)

In intre ras si plans on Martie 7, 2013 at 2:54 pm

De ce trebuie să-i citim pe Marx și Lenin chiar dacă nu ne plac?

Iată de ce ( eu tot insist, pe măsură ce mă dau cu capul, în cele mai năstrușnice forme, de adepții lor tineri si viguroși):

Recunosc că de data asta n-am apucat să mă sperii de la bun  început ( mă sperii mai târziu). Doar am râs cu lacrimi ( citind articolul de mai jos până la sfârșit). Marx poate fi mândru: nici măcar el n-a reușit să teoretizeze în Manifestul Partidului Comunist și Capitalul “diviziunea sexuală a muncii” ( parol că așa scrie în articol). Sau relațiile de “reproducție” în abordare sexuală, sexistă, intimă, de familie!!!  Citez alt fragment, scurt , pentru stimularea apetitului de lectură: ” În anii 60 mișcările feminist socialiste au început să boicoteze munca de reproducere, pentru că, sistematic, această muncă le revenea femeilor. “ Are și bonus: scheme si săgețele 🙂

 Eu când zic că aceste două lucrări ale lui Marx ( Manifestul P.C. si Capitalul), împreună cu selecții semnificative din operele și gândirea lui Lenin, ar trebui predate în școli, forever, și ar trebui înțelese BINE, cel puțin în egală măsură cu Biblia, știu ce zic. Însă nu la capitolul “învățături demne de urmat”, ci la orori ideologice și programatice vital de identificat și combătut pentru tot restul existenței omenirii. Pentru că de acolo își trag seva, de fapt, toate aberațiile ideologice, politice și sociale ale momentului, toate militantismele prost orientate din societatea modernă și toate revoltele prost plasate ale maselor tinere sau mai puțin tinere, dar fals-progresist-hipsterice. Și, având în vedere lipsa de informare și de înțelegere a rădăcinii răului modern ( lucrările marxist-leniniste citate mai sus, nu glumesc; cei care le cunosc înțeleg), dar și a binelui tradițional, istoric verificat, sunt convinsă că prind. Din somnul cunoașterii și al rațiunii se nasc și pe el prind rădăcini monștrii prezentului, căci propovăduitorii lor sunt pricepuți, relativ sau bine școliți, și le dau forme foarte convingătoare-chic-cool.

Citiți, vă rog frumos, articolul. Merită ( ca divertisment) și trebuie ( de luare aminte). Autorul nu e singur în convingerile lui ; tinerii sunt cei mai expuși adepți. Și chiar dacă Citește restul acestei intrări »

Satisfacții pe care nu le-am vrut

In intre ras si plans on Februarie 28, 2013 at 3:58 am

Am tot felul de satisfacții dulci – amărui în ultima vreme, de care, sincer, m-aș fi lipsit. De par egzamplu,  când s-au ales în decembrie cetățenii de la USL, dincolo de neagra realitate care ne păștea, și în care deja trăim ( deși nu toți ne-am dezmeticit),  mi-am dat seama că vom avea totuși un beneficiu: de pe urma acestei guvernări, vom rămâne cu o sursă inepuizabilă de umor neprețuit.

Bunăoară , citesc următoarea știre  pe internet: “Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat la Realitatea TV că aeronava prezidenţială trebuie vândută pentru ca Tarom să scape din situaţia financiară dificilă în care se zbate de câţiva ani buni. Air Force One de România ar provoca Taromului „pierderi de 70 de milioane de euro anual”, a spus Fenechiu.

Închei citatul. Încerc să inspir. Nu pot, căci mă ia un râs vecin cu apoplexia, iar eu pe râs expir. Știți, am o imaginație, bat-o vina, vioaie și preponderent grafică. Pe loc mi l-am imaginat pe Traian Băsescu, împreună cu SPPul și ce-i mai trebuie lui, acolo, pentru securitatea prezidențială, plus întreaga echipă cu care se deplasează în vizitele oficiale, la coadă, la Check in, la Tarom. De exemplu, împreună cu căpșunarii. Și după aia la un whisky în  aeronava  Boeing 737…Muntenia să zicem, cu cetățenii, la o șuetă, în zbor.  Am convingerea că el, personal, băiat simpatic și popular, nu s-ar simți rău.

Sau: poate îi vine lu Relu ( Fenechiu) ideea moldovenească ( n-am nimic cu moldovenii; Relu are; se trage de la Bacău) de a rentabiliza Airforce One România, vânzând bilete ( scumpe) la cursele speciale din programul de marketing și redresare financiară Tarom, intitulat “alături de președintele nostru”.  Să știți, vă spun de pe acum: dacă se vând curse la Londra, la Barcelona sau la Paris ( au ore bune de decolare) cu Traian Băsescu,  eu strâng bani și mă bag. Zău.

Sau: Traian Băsescu, președintele României, țară europeană, dând din aripi ca Icar, împreună cu suita lui, până la Bruxelles, și aterizând glorios în fața sediului Parlamentului European. Apoi waving ( adică dând din mână a salut ) către Citește restul acestei intrări »

Despre justiție și „opinatori” de România

In intre ras si plans on Februarie 12, 2013 at 9:57 pm

12 februarie2013. Azi unul dintre lucrurile care îi vin în minte publicului românesc la curent cu viața cetății, este Adrian Năstase. Iese sau nu iese, aceasta este chestiunea. Cu excepția publicului îndrăgostit, desigur; nu mă aștept ca vreun îndrăgostit să risipeasca vreo secundă sau vreun gând cu „încă deținutul” . Pentru ziariști și formatori de opinie publică însă, e clar zi bună pentru audiență, trafic, vânzări. Dacă n-au inspirație sau material, măcar au subiect.

Verificând așadar după amiază știrile pe telefon, mă opresc. Pe Contributors, la secțiunea Justiție/Ordine publică, găsesc: http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/ce-au-in-comun-cazurile-nastase-voiculescu-%C8%99i-cioaca/#comment-124469. Bun. Nu trag concluzii ( destul trage autorul). Despre mass-media românească  mainstream (cum aud că îi zice acum la audiența largă) demult trag constatări, nu concluzii; nu sunt flatante ( decât rar, referitoar la o minusculă minoritate); prin urmare  aștept febril, ba chiar  doresc nespus, să vina ziua în care să mi le schimb. N-a venit. Tocmai de aceea, pornind de la articolul susmenționat ( publicat pe un site de audiență lărguță) îndrăznesc totuși  să sugerez, amintesc și constat ( nu neapărat în această ordine):

N-ar strica, în general, dar și în special, când e vorba de justiție, să opinăm ( cu toții, dar mai ales formatorii de opinie publică) mai puțin  “categoric” despre lucruri pe care nu le cunoaștem „prea bine” .„Nu cunosc prea multe detalii despre cazul lui Cristian Cioacă”; așa începe articolul. Pe final opinează, ba nu, afirmă categoric cu privire la principii pe care le argumentează totuși și cu acest caz, ba chiar cu privire la ce ar trebui să gândească judecătorii.  Fain.

Nu, serios acu’ €™, măcar când e vorba de justiție ( o treabă serioasă, mi se pare mie, deh), n-ar strica să cunoaștem măcar ce putem cunoaște, înainte de a ne aventura să opinăm, să dezbatem, să facem comparații, recomandări, eventual categoric. Mai ales când  puteam cunoaște. De exemplu, rechizitoriul ( actul procurorului de acuzare și trimitere în judecată a unui inculpat) în cazul Cioacă – Elodia Ghinescu se află „la liber” pe internet , de o lună Citește restul acestei intrări »

Osanaua modernă. Obama în flăcări. America. Alicia Keys.

In intre ras si plans on Ianuarie 25, 2013 at 8:07 pm

Același motto ca data trecută, că  mi-e drag: “Most people would sooner die than think; in fact, they do so.” Bertrand Russell ( “cei mai mulți oameni mai degrabă ar muri decât să gândească; de fapt, asta și fac”)

În caz că e cineva care n-a înțeles până acum: artiștii profesioniști nu sunt filosofi, nu sunt nici oameni de știință. Nimeni nu profesează bine de toate. Sunt artiști. Adică niște cetățeni cu varii talente – cadou din gene și de la Creator. Unii pictează, alții cântă, unii cioplesc pietre, alții joacă prin filme cum le zice scenariul și regizorul. Inteligența nu e o condiție necesară, nici obligatorie, ca să fii un artist excepțional. Chestiunea inteligentei se cere evaluata de la persoana la caz. De aia,  dincolo de performanțele/talentele lor artistice, nu trebuie totdeauna  luați în serios. Însă iertați-i, căci, de regulă, nici ei nu știu ce fac/zic; nu-i vina lor. Și nu uitați: orice s-ar întâmpla, gândiți cu capul vostru. E mai sigur. Zău.

Uite, bunăoară, Alicia Keys. O fată tânără, frumoasă, deosebit de talentată cu vocea și cu pianul. Foarte frumos. Bravo ei. Asta însă n-o face vreo mare gânditoare cu capul. Dacă aveați vreun dubiu, vi-l rezolv pe loc, acum și aici.

Nu știu care și câți dintre voi au urmărit festivitățile de inaugurare a celui de-al doilea mandat al lui Obama la Casa Albă. S-au transmis ( în direct) și la CNN.  Eu, spre exemplu, am ratat. Noroc cu Aerobaza Kamikaze ( emisiune de știri-sport-umor la Radio Sport Total fm) care mi-a atras atenția asupra unor momente memorabile ( jur; curat memorabile) din desfășurarea evenimentului. Cum ar fi prestația de neuitat a Aliciei Keys, care, în semn de omagiu și adâncă recunoștință pentru președintele ei preferat-proaspăt-din-nou-ales, i-a dedicat un cântec celebru de-al dânsei, adaptat la situație: Girl on fire. Fata în flăcări adică. Și i l-a cântat ( public, nu la ureche), cu patos și cu talent. Cântecelul ei astfel adaptat,  sună așa ( relax, pentru nevorbitorii de limbă engleză, traduc imediat):

He’s president and he’s on fire/Hotter than Citește restul acestei intrări »

Vești bune, liniștitoare, despre patrie și conservatori

In intre ras si plans on Decembrie 10, 2012 at 7:22 pm

Motto: Sculați și bucurați-vă: avem trei Românii la preț de una. Și sunt aceleași. DECI SUNTEM CONSERVATORI.

Prima veste bună e că nu suntem în criză. Nici economică, nici politică, nici instituțională. E bine. Hai, liniștiți-vă. Chiar vă rog. Sigur-sigur nu avem nicio criză. Că altfel (eu, deși femeie, apelez frecvent la logică) nu-mi explic de unde liniștea ălora peste 10.5 milioane de români cu drept de vot, care nu s-au deranjat pe 9 decembrie 2012 până la secția de votare. Că viscol n-a  fost chiar peste tot. Sunt mai mulți decât cele 41,7 procente egal 7,58 milioane (așa a zis BEC despre prezența la vot) care s-au deplasat și au votat per total … cum i-a tăiat capul. Fraierilor! Nu trebuia să va deranjați deloc. Majoritatea populației adulte (adică peste 10,5 milioane) E BINE, ȘTIE MAI BINE, ȘI NU E ÎN CRIZĂ. Nu vă mai agitați. Înseamnă, logic, că nu-s probleme și că  avem viitor luminos.

A doua e că globul meu de cristal funcționează. Am zis și scris că pentru USL nu vor vota mai mulți decât asta vară. Adică 4,4 milioane.Am greșit puțin, la locale au fost vreo 4,5.  În fine, în zilele cu praf pe glob, cât pe ce să cred că vor vota cinci. Har domnului, n-a fost; era praf în ochi.

A treia e de departe cea mai bună. Este AUR CURAT: v-am mințit, n-am glob de cristal. Rezultatul era previzibil ( pentru orice român care-și cunoaște țara și neamul), ba chiar la mintea cocoșului. Desigur, nu a cocoșului chior. Ăștia suntem, în cifre și date istorice. Nu ne-am schimbat deloc. Ura! SUNTEM CONSERVATORI ! Avem ( clasic) aceleași  trei Românii într-una:

– una mare, adormită și responsabilă foc (cele 10,5 milioane, care, cu responsabilitate dorm); noi mai încercam s-o trezim, dar nu-i ușor, căci somnu-i adânc,bun,recuperator.

– una mai mică, însă activă și care nu vrea, cu niciun preț, să se desprindă de trecutul tenebros (alea patru virgulă cinci); aici sper că e clar, degeaba încercăm, ei sunt mult mai hotărâți decât noi toți.

– și una mică, mică de tot Citește restul acestei intrări »

Să vină Seinfeld, că eu nu mai fac față

In intre ras si plans on Noiembrie 17, 2012 at 1:07 am

 Azi sunt scurtă la vorbă și la propoziție ( dacă sunt eliptică, spuneți, că revin). Pentru că realitățile  momentului mi-au răpus nervii capului ( de ăsta vară tot așa o țin) și ideile circulă din neuron în neuron foarte greu. Nu-mi rămâne decât să râd ; însă, parțial răpusă fiind, nici asta nu mai pot. Nu destul. Îmi vine să-l contactez pe Seinfeld și să-i atrag atenția că e timpul să reintre-n activitate și să mai lase stand-up-comedy-ul american și subiectele alea fumate ( newyorkezi tarați, prieteni debusolați, mondenități occidentale). Are talent. E păcat de el. Să vină în România. Să se mute la București ( temporar, desigur, căci arta cere sacrificii, dar nu chiar letale). Ar avea la material … Da,  știu că nu stă tocmai rău cu banii, dar România are potențial ( l-ar putea ajunge din urmă pe Bill Gates).

Ar merita să înceapă cu viața politică. E un izvor nesecat de tragi-comedii care se întrepătrund dement ( era să zic armonios). Gen domnu’ Dan, capitalismul de stânga, divertismentul de dreapta, Gigi Becali liberal, plus, bomboana de pe colivă – fantomatica monarhie/Casă Regală de tip românesc (care-și dă singură medalii și-și abrogă de capul ei legi).

Dezvolt puțin, fără să mă lungesc:

Domnu Dan ( Diaconescu, desigur)

Pentru cei care n-au curajul ( sau consideră că e sub demnitatea lor) să se uite din când în când la OTV, îi anunț că greșesc. În doze mici ( maxim 15-20 de minute) și mai ales pe seară ( după 10 pm) e terapeutic. Face domnu’™ Dan o campanie de neegalat la Târgu Jiu.  Nu glumesc. Merge la magazin și cumpără robinete, electrocasnice și scaune de WC la oameni, invită femeile gorjene la coafor ( pe banii lui sau ai staffului), circulă prin colegiu cu un alai de mașini ca la nuntă, plus, pe seară, citește în continuu mesaje de la electori. De-li-cios.  Viața bate de la distanță comedia. Nu mai  comentez ( că n-am talent la nivel). Doar atât vă recomand: curaj! Pe deasupra  Citește restul acestei intrări »

Ursul polar e de stânga.

In intre ras si plans on Noiembrie 8, 2012 at 10:50 pm

Motto :  Porcul rămâne însă mult mai periculos ( cu gândul la G. Orwell și la Ferma animalelor )

Recent am primit un text umoristic-educativ ( vi-l ofer la final) și am avut o revelație: nu de la Marx, Engels sau Lenin ni se trage, ci de la urs. Parol. Geaba mi-am crăpat eu capul ani de zile să înțeleg ideologiile de stânga și de ce au ele succes la om. Ursul era cheia problemei. Ursul, acest animal pufos, simpatic și cu mentalități dubioase. Vedeți? Dacă n-aș fi fost o ființă atât de urbană și m-aș fi conectat mai des la natură, înțelegeam mai ușor.

Zice textul ( habar n-am dacă-i rupt din realitatea științifică sau e doar umoristic) că ursul polar e stângaci. Extrapolând la tot felul de urși ( includ aici și ursul carpatin, și ursoaica de Moroieni) are sens; comportamentul marelui animal blănos reflectă în mod natural caracteristicile gândirii și existenței de stânga. N-are el ( ursul) carte și sigur n-a citit Manifestul Partidului Comunist, dar un lucru e cert: dacă nu-l asiști corespunzător și nu-i asiguri mese consistente și regulate( room-service în pădure, la el acasă), protestează, vine peste tine, bagă spaima-n populație și se servește singur din mâncărica altora, în stil autentic revoluționar, anarhist. Și , in extremis, dacă ești om, n-ai altă scăpare ( cu viață) decât s-o rupi la fugă sau să pui mâna pe armă și să-l dobori ( serios: ursul e mult mai mare, mai puternic, are niște colți absolut fioroși si nici nu-i adeptul dialogului democratic; să nu credeți basmele vânătorești cu urși prietenoși).

Yeap. Marele blănos prezintă caracteristici comportamentale de stânga.

Bunăoară, ursul este un animal contemplativ (eufemism corect politic pentru leneș); adică nu tocmai harnic . La drum lung nu se grăbește niciodată ( nici dacă moare de foame), merge agale ( rar aleargă), în patru labe ( doar la ocazii devine biped), și  face pauze postprandiale lungi (sieste). Din punct de vedere alimentar, în general consumă Citește restul acestei intrări »