Ioana Hincu

Posts Tagged ‘anul caragiale’

Mizerabilul domn nu mai e Cațavencu

In Solutii on Iunie 23, 2012 at 12:39 am

“Cum îți spusei, mă scol într-o dimineață, și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe Aurora Democratică, să văz cum mai merge țara (ILCaragiale – Conu Leonida față cu reacțiunea )

 Și țara merge greu. Mai greu decât ar trebui, dacă nu ne-am împiedica de toți mizerabilii.

În fine, mon cher, mă așteptam ca 2012 să fie un an dificil. Europa e vraiște. Noi suntem un stat european. Că suntem. Asta ne e geografia și politichia.  Mai e și an electoral, prin urmare era firesc să fie ( pe alocuri măcar) un an mizerabil. Dar nu chiar așa.

Ce am scăpat însă din vedere (eu)  a fost faptul că este “anul Caragiale” (  centenarul dispariției genialului). De fapt n-am uitat nici o clipă, dar m-am gândit că impactul va fi cel mult cultural, deci minor, căci cultura la noi nu mai stă bine, și nici în prim plan. Prin urmare, strict social, politic și economic ( unde doare mai tare) nu va avea nici importanță, nici impact. M-am înșelat. Genialul răposat dramaturg  ne bântuie în toată fibra lui. Deh, are tot dreptul, că de aia a fost genial.

 Iar mizerabilul domn Cațavencu e mic copil pe lângă toți mizerabilii domni și doamne, de la orice partid, instituție publică, media care ne călăresc, ne copleșesc, ne invadează viața de peste tot, de nu mai scăpam de ei. Indiferent unde mă duc, unde am treabă, inevitabil, mă împiedic de ei.  La televizor ( oricât de rar l-aș deschide), în presa scrisă sau pe internet – la fel. Sunt cam aceiași de mulți ani încoace și am senzația că, indiferent de nume, afiliațiune politică sau profesie (politicieni, comentatori, croncănitori, susținători) vor să coboare din micul ecran, să intre-n casă și să-mi fure ceva. Sufletul și mințile probabil, dacă altceva nu găsesc de furat. Ptiu drace! Prin comparație, Cațavencu era absolut benign.

Acu’, să fim bine înțeleși: dacă tot ce-ar face ar fi să-și etaleze personulitatea la televizor, n-ar fi bai, c-aș scăpa de ei apăsând pe buton. Da’€™ nu merge. Ei sunt cei care reprezintă țara ( cel puțin în și de ochii lumii) și o trag de sfori. Pe noi împreună cu ea, totodată. În ei se împiedică în permanență destinele și viețișoarele noastre. În tot felul de mizerabili fără număr și impostori. Care funcționează întocmai că Agamiță Dandanache, Tipătescu, Trahanache, coana Joițica, ca Brânzovenescu și Farfuridi, ca Cațavencu ( îmi asum și mă mândresc cu toate cacofoniile textului, pentru că sunt în ton cu personajele). Iar unii dintre noi, de partea cealaltă, taman ca conu’€™ Leonida  în amestec cu Mița Baston,€“ tradusă în amor de mai multe ori,€“ ne lăsăm manipulați în continuare cu poftă, ne ambetăm și ne consumăm în tot felul de dramolete fără sfârșit, în cel mai provincial și necontrolat mod. Iar suntem ( nu că ne-ar fi trecut, dar ne mai domoliserăm parcă) o țară „€œinteresantă”, provincial-emoțională, care arată (cel puțin prin intermediul mass media) ca un circ/iarmaroc.

Ce-i frustrant insa e ca Citește restul acestei intrări »