Ioana Hincu

Un dialog. Calea spre Adevar

Spirit sau materie? Aceasta este intrebarea.

„Numai un foarte vulgar materialism istoric este acela care neaga puterea ideilor, si spune ca idealurile sunt simple interese materiale deghizate” (Isaiah Berlin, Two concepts of liberty, 1958)

1. De ce este vitala libertatea de exprimare? De ce este importanta controversa – acest exercitiu, joc, in care toti ar trebui sa intram cu mintea deschisa si alerta, cat mai de des? Pentru ca numai asa putem ajunge la Adevar. Iar pe minciuna nu se poate construi nimic durabil – unde nimic inseamna nimic – insa se pot prabusi vieti, lumi si civilizatii.

2. Se intampla rar in zilele noastre sa poti purta un dialog asezat, liber, argumentat cu un preopinent. Cu atat mai rar in reteaua de socializare. Acolo interactiunea este in general haotica si dialogul aproape imposibil, mai ales intre anomimi care nu au baza referentiala comuna. Acolo oamenii vorbesc grabit in limbi aparent comune, dar limbaje extrem de diferite. Se aud fara sa se asculte, fara sa-si puna intrebari, fara sa cada pe ganduri. Cei mai multi nici macar nu-si propun efortul de a-si argumenta coerent si plauzibil interventia. Vin, trantesc „adevarul lor”, si gata. Sau nu e gata. Pentru ca in ultima vreme, fereasca sfantul sa nu coincizi cu „standardele comunitatii” si ale guvernarii, ca te trezesti raportat la stapani sau reperat de „algoritmi”, si abia atunci vocea ta e gata, eventual definitiv.

Da, sunt vremuri grele pentru libertatea de exprimare, pentru spirit si pentru Adevar. Mintile si dialogurile sunt in general inchise. Totul e despre „like”-uri, nu despre comunicare reala. Asta este marea „realizare” a retelei de socializare: un spatiu imens de autoafirmare/autovalidare in general falsa sau superficiala – ca sa nu zic ridicola si stupida. Un loc perfect pentru irosit timp si spirit; pentru falsa gratificare si alienare; pentru malformare intelectuala si psihoemotionala.

Personal, stiam ca-i asa dinainte de a-mi deschide conturile facebook si twitter – tarziu, la final de 2011. Mai nou, am aflat ca si creatorii unora dintre retele stiau , asumandu-si fara scrupule posibilele efecte toxice:
https://ihincu.wordpress.com/2018/01/30/bye-bye-facebook-welcome-reality-v-next-generation-facebook-efecte/

De aceea este cu atat mai reconfortant sa intalnesti, fie si rar, cate un coltisor virtual atipic. Sau cate un interlocutor care intra in dezbatere onest, cu curaj, cu opinii relativ diferite de ale tale, insa dispus sa fie atent si sa continue, civilizat, argumentat, dezbaterea. Un asemenea dialog am avut luna trecuta, in noapte tarzie, cu un preopinent ceva mai tanar (pe care nu-l cunosc in viata reala). A fost initiat de el, pornind de la acest text din 2012:
https://ihincu.wordpress.com/2012/10/28/logical-song-cantecul-logicii-brutale-a-lumii/

Observati va rog, in primul rand, cum se contureaza, din aproape in aproape, tema – ampla si fundamentala. Tocmai de aceea, cu titlu de exemplu, redau acest dialog. Care se incheie cu o intrebare uriasa pe care ar trebui sa si-o puna, mai devreme sau mai tarziu, fiecare, si sa-i caute raspunsul onest, deschis, cumsecade. Daca mai multi ar face-o, altfel ar arata vremurile.

3. Facebook, 1 martie, in jurul orei unu a diminetii

Andrei Anghel (am permisiunea interlocutorului de a-i publica numele): Lumea e ocupată cu bunăstarea aparentă în care se scaldă. Nu-mi iese din cap asta: Vremurile rele produc oameni puternici, Oamenii puternici produc vremuri bune, Vremurile bune produc oameni slabi (cu tot ce poate însemna asta), Oamenii slabi produc vremuri rele.

Subsemanata: Da, natura umana ramane neschimbata, de aia societatile evolueaza/involueaza ciclic. Partea buna fiind ca niciodata urmatorul ciclu nu o ia din punctul de unde a plecat precedentul: intotdeauna ramane si se inregistreaza un avans civilizational; chiar avans. Partea proasta e ca ciclitatea nu se poate intrerupe. Natura umana si pacatele ei, deh.

(am continuat) Ce este, totusi, foarte interesant acum este ca, multumita propagandei intesive si ideologizarii intensive (stangiste, desigur), fara precedent, a educatiei si informatiei raspandite in timp real, prin ecran tv si internet, s-a realizat o ruptura magistrala a creierului populatiei (o buna parte) de realitate. Pt ca trebuie sa fii in plin divort de realitate – care este o tulburare psihica – sa nu realizezi ca, in ciuda avansului tehnologic si cresterii nivelului material de trai, vremurile sunt rele si grele. Oamenii astia, un segment important din populatie, nu mai realizeaza ca nu doar libertatea, dar si viata lor, existenta lor fizica, este sub iminenta amenintare: bunaoara, jihadul antieuropean si ofensiva autoritatilor publice care il sustin, ii face sa fie, din acest motiv, victime paralitic-inconstiente si sigure. Interesant cand si cum se va iesi din ciclul asta, si mai ales pe mana cui, cu ce mutatii demografice, institutionale – nici granitele nu este obligatoriu sa ramana aceleasi, nici macar in Europa si America de nord.

AA: Mă surprinde că prea puțină lume caută răspunsurile în biologie. Realități incontestabile despre natura noastră, înclinațiile dependente de mediu, adaptările, manifestările sociale de la in-groups până la societatea în ansamblu, toate au rădăcini greu de smuls (chiar şi cultural – vezi the blank slate) în strucura noastră biologică. Iar autenticii căutători ai adevărului încearcă acum din ce în ce mai mult să răspundă la „de ce”-uri în loc de „cum”-uri (cum se obişnuia în obştescul „Science-science-science-with no reason”

IH:Dar nici nu trebuie cautate in biologie (sau in primul rand in biologie). Ci in psihologie si sisteme de gandire, credinte si religie. Pt ca aceste cicluri istorice nu de la biologie vin – aia ramane cam aceeasi, more or less. Ci de la spirit. De la idei (bune sau rele) si emotii (bune sau rele), care se tot schimba – periodic se schimba radical. Ideile si emotiile omenesti schimba lumea, si primeaza asupra instinctelor – asta ne face oameni, si face diferenta intre noi si celelalte animale. Daca am functiona ca animalele, numai pe baza de instincte si reflexe conditionate de nevoile primare (adica biologie), fara cenzura ratiunii superioare, a constiintei de sine si morale, si a emotiilor (care-s mult mai rafinate decat in cazul animalelor), am fi ramas tot in pesteri si copaci. Dinamica societatii omenesti, cu totul diferita de a restului regnului animal, este dictata mai degraba de ratiunea umana superioara – idei si credinte.

AA: Legat de al doilea dvs. comentariu, da, lumea vede statisticile Băncii Mondiale şi nu înțelege că tot acest avans nu poate fi şi garanția că lucrurile nu se pot schomba în rău. Un optimism infantil, speranțe deşarte.

IH: Este vorba de abordarea materialista, care eludeaza componenta spirituala a fiintei umane. Exact ce spuneam mai inainte referitor la abordarea dpdv biologic 🙂 Deci, retineti: raspunsurile cu privire la evolutia/involutia societatilor (omenesti, nu animaliere) si a civilizatiilor omenesti, nu sunt in biologie (sau la Darwin) decat prea putin. Ele trebuie cautate in alta parte: „diferentele dintre civilizatii nu sunt doar reale; sunt fundamentale. Civilizatiile se diferentiaza intre ele prin istorie, limba, cultura, traditie, si, cel mai important, religie. Oameni din diferite civilizatii au vederi diferite despre relatia dintre om si Dumnezeu, individ si grup, cetatean si stat, parinti si copii, sot si sotie, care difera la fel ca vederile corelative asupra drepturilor si responsabilitatilor, libertatii si autoritatii, egalitatii si ierarhiilor. Aceste diferente sunt produsul secolelor.” Samuel Huntington, Harvard, Ciocnirea civilizatiilor, eseu (anterior cartii omonime), 1993. Retineti: 1993 si, spre surprinderea mea, cartea scrisa ulterior (1996, daca nu ma insel), cu acelasi nume (The Clash of Civilizations) s-a tradus si la noi destul de repede dupa aparitie. Deci … nu strica sa o parcurgeti ca sa reconsiderati un pic cauzele si determinismele vremurilor

AA:Influența culturală este de netăgăduit, doar este mediul în care biologicul uman amintit de mine se manifestă. Trebuie înțelese însă mecanismele care permit ca acel cadru cultural să existe: nevoia de cooperare, afiliere şi protecție sunt fundamentale. Eu văd o piramidă cu două mari trepte: fundamentul biologic pe care se suprapune cel cultural. Iar cel din urmă derivă din necesitatea consolidării primului.

II: Sau, poate, viceversa? Poate ca am fost creati intr-un mod cu totul special, altfel decat restul animalelor? Dupa chipul si asemanarea Creatorului nostru, care este … Greu de imaginat, cu limitele mintii noastre, cum arata fizic, material, biologic … Sa reluam putin niste fragmente fundamentale din Cartea Cartilor despre oameni si neamuri:
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan, 1:1-5)

Unde Cuvant, in greaca veche „Logos”, inseamna si „ratiune”. Sa fim, carevasazica, intai de toate (asta ar fi fundamentul) si mai degraba spirit decat material si functie biologica? Sa fie spiritul fundamentul iar materialul biologic care, in aceasta existenta, creste, se dezvolta si moare, sa fie doar vehiculul temporar, menit sa ajute spiritul sa se consolideze pe parcursul/ in trecerea lui de la un stadiu la altul? Adica sa fie pe dos determinismul/piramida pe care v-o imaginati? Ma intreb, reflectez si va invit si pe dvs sa o faceti

Orele fiind tarzii, dialogul s-a incheiat aici. Nu si controversa. Sper ca nu si tematica subsecventa asupra careia invit cititorii sa reflecteze. Nu inainte, insa, de a reaminti vorbele – logosul – unui ganditor cccidental important, cu privire la felul in care ideile pot schimba, in mod nefericit, lumea, mai ales cand puterea lor este neglijata. Vorbim despre Isaiah Berlin si Doua conceptii despre libertate (eseu, 1958), cu care am inceput:

„Acum peste 100 de ani, poetul german Heine i-a prevenit pe francezi sa nu subestimeze puterea ideilor: concepte filosofice cultivate in linistea biroului unui profesor pot distruge o civilizatie. El a vorbit despre Critica ratiunii pure a lui Kant ca de sabia cu care deismul german a fost decapitat, si a descris cuvintele lui Rousseau ca arma patata de sange care, in mainile lui Robespierre, a distrus vechiul regim; si a profetit cum convingerile romantice ale lui Fichte si Schelling vor fi manipulate, cu efect terifiant, de fanaticii discipoli germani, impotriva culturii liberale a Occidentului. Faptele nu au dezmintit aceste predictii.”

„Cand ideile sunt neglijate de aceia care ar trebui sa se ocupe de ele – adica cei care au fost pregatiti sa gandeasca critic despre idei – acestea ating uneori o amploare necontrolata si o putere irezistibila asupra multimilor de oameni care pot deveni prea violente pentru a mai fi afectate de critica rationala.”


Am amintit aceste lucruri si acum 4 ani: https://ihincu.wordpress.com/2014/02/18/puterea-ideilor-si-opiniilor-a-nu-se-subestima/

Atunci, nu foarte multi au fost interesati. Poate acum ….

 

%d blogeri au apreciat asta: