Conservator sau liberal? Aceasta este întrebarea. Burke, Thatcher, Reagan.

Pentru prietenii de dreapta care se identifica drept „conservatori romani”, cateva ganduri, observatii, intrebari si sugestii ajutatoare.

1. Inca nu mi-e clar de unde atasamentul asta semantic la noi, in Romania: de ce conservator si nu liberal? In fond ambele vocabule au fost compromise in multe feluri de partidele noastre politice, istorice sau contemporane. (Sa reamintesc faptul ca timp de 10 ani, 2005-2015, Romania a avut ca Partid Conservator pe cel fondat de Dan Voiculescu? Bref, nu doar PNL …)

De ce nu pur si simplu „de dreapta”? Ar fi un bun inceput daca s-ar intelege si asuma macar asta. Pentru ca ce lipseste, pana una alta, societatii si politicii romanest, nu e semantica identitara, ci intelegerea si atasamanetul fata de gandirea, cultura si practica de dreapta. Vorbim de practica incetatenita a libertatii si responsabilitatii individuale, intr-o ordine morala, politica, economica si legala care sa incurajeze, nu descurajeze aceasta practica, si care sa limiteze interventia si „asistenta” guvernantilor (a Statului) in vietile noastre – ceea ce, trebuie sa fiti de acord cu mine, suna splendid, dar ne lipseste cu desavarsire.

2. Conservatorismul este o atitudine care se raporteaza la idei, practici, traditionale – „valori” le zic unii – preexistente in societatea sau comunitatea respectiva, pe care doreste sa le pastreze.

La ce idei, practici si traditii politice romanesti va raportati si ce vreti sa conservati din ele? Ideile si practicile marxismului clasic (comunism, socialism)? Nu e cazul, daca vreti la dreapta. Ideile si practicile stangiste sunt strasnic si benevol conservate de o multime de romani, dintre care

Si Bucurestiul poate deveni Paris sau Londra. Mitul „moralei crestine” si al celor „sase sute de mii”

1. Noi si Occidentul

Eu nu inteleg de unde prejudecata asta fantezista ca Bucurestiul nu poate deveni la un moment dat Paris sau Londra. Exclus! mi se spune. Asa ceva nu ni se poate intampla. Eu nu sunt asa sigura. Iata de ce:

Sigur, daca ne referim la avansul civilizational [sute de ani] pe care cele doua capitale/natiuni il au fata de noi, nici eu nu cred ca handicapul este usor (sau vreodata?) surmontabil. In schimb, daca ne referim la declinul lor cultural, sub presiunea celor doua mari amenintari globale actuale – Stanga si Islamul; nu, nu incalzirea globala -as zice ca suntem perfect capabili sa recuperam rapid. De ce spun asta? Dupa roade si fapte.

Astfel, in ultimi 27 de ani, aproape nimic din institutiile si valorile care au facut din Occident cea mai avansata civilizatie cunoscuta vreodata nu s-au prins de noi. Dar toate, absolut toate relele occidentale la moda – declinul moral, demografic, anormalitatea sexuala, anticrestinismul, ateismul, antiamericanismul, ideologiile progresiste, ecomarxiste, multiculturale, animalismul, veganismul, liber-imbecilismul  Corectitudinii Politice, samd – prind iute si spectaculos, mai ales la generatia internet si  millenials. Atat am preluat noi dinspre Vest in conditii de libertate. La asta consimtim noi entuziast.

Poate ca era firesc: in cultura noastra sociala – mult mai inapoiata decat cea occidentala, paternalista si tarata de cele trei generatii guvernate comunist si postcomunist – ideile si institutiile alea benefice pe care s-a